Mitul lui Pegasus
Calul a fost mereu un credincios prieten al omului. Tocmai de aceea există mituri în toate culturile de pe acest glob. E suficient să ne amintim de caii fermecați din vechile basme românești. Cu toate acestea, poate cel mai cunoscut este Pegasus, cel din mitologia greacă.
Perseu a reușit să o ucidă pe gorgona Meduza în timp ce aceasta dormea. Din gâtul ei sângerând au luat naștere cei doi fii dăruiți de marele zeu Poseidon, Chrysaor și calul înaripat Pegasus.
„Pegasos” – înseamnă “puternic” în limba greacă. Era un armăsar alb divin, care s-a înălțat la ceruri, ajungând în Olimp și devenind slujitorul lui Zeus. Acolo a fost protejat de Atena, care l-a dus pe muntele Helicon. Acolo, în locul unde Pegasus a lovit cu copita, a apărut fântâna Hippocrene – “Izvorul calului”, sursa de inspirație a Muzelor.
Atena l-a dăruit apoi lui Bellerophon, cel care încerca de multă vreme să îl prindă. A dormit într-o seară în templul Atenei și acolo a visat-o pe marea zeiță. Când s-a trezit din vis a văzut o zăbală din aur, cu ajutorul căreia l-a prins și îmblânzit pe Pegasus.
Acesta l-a ajutat pe Bellerophon să înfrângă temuta Himera.
Din trufie Bellerophon a dorit să zboare către ceruri, alături de zei. Mânia lui Zeus a fost maximă. A trimis un tăun care l-a înțepat pe Pegasus și acesta l-a aruncat pe Bellerophon din zbor. Unele legende spun ca acesta ar fi murit, altele că ar fi rămas orb și trist în viața sa pământească.
Pegasus a urcat din nou în Olimp, având misiuni glorioase. L-a ajutat pe Eos să aducă zorile, pe Apollo să aducă soarele și chiar pe Zeus, aducându-i tunetul și fulgerul.
După moarte, Zeus l-a transformat în Constelația Pegasus.
Pegasus a rămas un simbol al înțelepciunii și sursa de inspirație a poeților.
Surse
- Pardies, Ignace-Gaston / Globi coelestis in tabulas planas redacti descriptio auctore R.P. Ignatio Gastone Pardies Societatis Jesu mathematico opus postumum, 1693
- https://gallica.bnf.fr/
- Wikimedia
- https://pixabay.com/