Calul Yakut – supraviețuitorul legendar al Siberiei
În întinderile nesfârșite ale Siberiei, acolo unde iernile pot coborî temperaturile chiar până la -70°C, trăiește unul dintre cele mai fascinante animale domestice din lume: calul Yakut. Creat prin secole de adaptare naturală, acest cal nu este doar un mijloc de supraviețuire pentru oamenii din nordul înghețat, ci și un simbol al rezistenței și al armoniei dintre om și natură.
Origini și istorie
Calul Yakut își are rădăcinile în Republica Saha (Yakutia, Rusia), una dintre cele mai reci regiuni locuite permanent de pe glob. De altfel, capitala Yakutsk este considerată cel mai rece oraș din lume.
Caii Yakut par să fi evoluat din exemplarele domestice aduse de populația Yakut atunci când aceasta a migrat în regiunea Siberiei, începând cu secolul al XIII-lea. Studiile arată că acești cai nu descind din populațiile de cai sălbatici care trăiau în zonă încă din perioada neolitică, ci reprezintă o ramură distinctă, modelată prin adaptarea la condițiile extreme ale nordului.
Această informație provine din analize genetice și cercetări istorice (de exemplu: [Librado et al., Nature Genetics, 2015], [Cieslak et al., PNAS, 2010]), care confirmă că rasa Yakut este rezultatul unei combinații între cai domestici aduși de migratori și o selecție naturală severă, specifică mediului arctic.
Departe de intervenția selecției controlate, această rasă s-a format aproape singură, printr-un proces de adaptare la un mediu necruțător. Triburile locale au crescut aceste animale timp de sute de ani, bazându-se pe ele pentru hrană, lapte, transport și chiar pentru ritualuri spirituale. În multe privințe, existența poporului Yakut ar fi fost imposibilă fără caii lor.
Tipologie
Calul Yakut se distinge printr-o conformație mai robustă și o statură mai masivă. De-a lungul timpului, în funcție de regiune și de influențele de reproducere, s-au conturat trei tipuri principale ale rasei:
Yakutul de nord, considerat forma originală, întâlnit în zone precum Kolîma și Verhoiansk, recunoscut pentru rezistența sa excepțională la frig.
Tipul sudic mai mic, care a rămas neatins de încrucișările cu alte rase, păstrând trăsăturile tradiționale ale calului Yakut.
Tipul sudic mai mare, influențat de încrucișările cu rase de trap sau de tracțiune grea, pentru a îmbunătăți puterea și viteza. Acest tip este răspândit în regiunile centrale ale Iakutiei, inclusiv în jurul orașului Iakutsk și în districtele Namțî, Orjonikidze, Megino-Kangalas și Amga.
Această diversitate arată felul în care calul Yakut s-a adaptat nu doar la condițiile naturale dure, ci și la nevoile practice ale comunităților locale, fie că vorbim de transport, tracțiune sau supraviețuire în climate extreme.
Adaptări uimitoare la frig
Privit de aproape, calul Yakut uimește prin transformările pe care le suferă pentru a rezista frigului extrem. În timpul iernii, roba sa devine incredibil de deasă și lungă, atingând chiar și 15 centimetri. Sub piele, se formează un strat consistent de grăsime care acționează ca o barieră termică. Corpul său este scund și robust, cu picioare scurte și puternice – o conformație ce reduce pierderile de căldură și îi oferă stabilitate pe zăpada adâncă.
Mai impresionant este însă metabolismul său: vara acumulează rezerve de energie, iar iarna le consumă cu o eficiență remarcabilă. Chiar și în condiții în care hrana este acoperită de zăpadă, își folosește copitele pentru a săpa și a găsi fire de iarbă sau licheni, supraviețuind acolo unde alte rase ar ceda.
Caracteristici ale calului Yakut
Deși nu are talia impunătoare a altor rase, calul Yakut compensează prin rezistență și forță. Are un piept lat, un gât scurt și musculos, iar roba poate fi roib, castaniu, neagră, cenușie sau sură. Culoarea închisă predomină, un detaliu care îl ajută să absoarbă mai bine razele rare ale soarelui arctic.
Caii considerați mai puri din punct de vedere al tipicității rasei prezintă o dungă dorsală închisă, cunoscută drept „dungă de catâr”, și uneori dungi transversale pe picioare.
Dimensiuni și conformație
Yakutul de Kolîma: armăsarii ating o înălțime de 142 cm, cu o lungime corporală de aproximativ 148 cm și un greabăn de 173 cm în circumferință; grosimea fluierului piciorului ajunge la 19,7 cm. Iepele sunt mai mici, cu 137 cm la înălțime, 145 cm lungime.
Yakutul sudic: armăsarii ating în medie 135 cm la greabăn, iar iepele 132 cm, dimensiuni ceva mai reduse decât tipul nordic.
Yakutul sudic central: rezultat din încrucișări cu cai de tracțiune grea și trap, prezintă dimensiuni mai mari: armăsarii ating 141–149 cm la greabăn și un torace de 182 cm, iar iepele 136–150 cm la înălțime și 176 cm circumferința toracelui.
Greutatea unui exemplar adult variază între 430 și 470 de kilograme, media fiind de aproximativ 450 kg.
Randament în carne și lapte
Calul Yakut a fost dintotdeauna o sursă esențială de hrană pentru populațiile din Siberia. Carnea sa este apreciată pentru consistență și valoare nutritivă.
La fel de impresionantă este și producția de lapte. Experimentele efectuate la ferma Institutului de Agricultură din Yakutsk arată că o iapă Yakut poate produce între 1200 și 1700 l de lapte pe sezon. Acest lapte este folosit în mod tradițional pentru prepararea kumis-ului, băutura fermentată specifică popoarelor din stepă.
Legătura cu oamenii
Pentru populația Yakut, acest cal a fost dintotdeauna un tovarăș de neînlocuit. Laptele său, transformat în băutura tradițională kumis, este bogat în nutrienți. Carnea și grăsimea asigură hrană pe timp de iarnă, iar rezistența sa la drum lung îl face esențial pentru transport. În tradițiile șamanice, calul are chiar un rol sacru, fiind considerat un mediator între oameni și spiritele naturii.
Curiozități fascinante
Calul Yakut poate supraviețui în aer liber chiar și atunci când gerul depășește limite pe care puține specii le-ar putea suporta. Studiile genetice moderne au arătat că posedă gene unice, asociate cu metabolismul lipidic și cu rezistența la frig, trăsături care nu apar la alte rase de cai. De asemenea, are o densitate osoasă mai mare, ceea ce îi conferă o robustețe aparte.
Calul Yakut nu este doar un animal de lucru sau o curiozitate zoologică, ci o adevărată lecție despre adaptare și supraviețuire. El reușește să trăiască și să prospere acolo unde natura pare ostilă vieții, iar pentru oamenii Siberiei reprezintă o punte între trecut și prezent. Într-o lume în care multe rase sunt modelate artificial, calul Yakut rămâne o dovadă a selecției naturale și a forței instinctului de supraviețuire.
Surse
https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.1513696112
https://www.lrgaf.org/
https://www.researchgate.net/publication/352370639_Milk_productivity_of_Yakut_horses
