Sosirea muscalilor în România – povestea birjelor de lux din București
Contextul istoric al apariției muscalilor
Povestea muscalilor începe în anul 1828, odată cu izbucnirea războiului ruso-turc. Armata rusă a ajuns la București, iar ofițerii ruși s-au confruntat imediat cu o problemă: străzile orașului erau noroioase și greu de parcurs pe jos, mai ales pentru încălțămintea lor lustruită.
Soluția a fost folosirea trăsurilor, care nu doar că le ușurau deplasările, dar ofereau și un plus de eleganță. Așa a apărut în București fenomenul muscalilor, odată cu introducerea termenului de „birjă”.
Ce înseamnă „birjă”?
Cuvântul „birjă” provine din limba rusă și înseamnă „bursă”. În Sankt Petersburg, trăsurile se adunau în Piața Bursei, locul unde se găseau clienți bogați și dispuși să plătească bine pentru o cursă confortabilă.
Interesant este că, în engleză, termenul „hansom” desemna o trăsură elegantă brevetată în 1834 de Joseph Hansom. Aceasta avea centrul de greutate coborât pentru o deplasare mai rapidă și mai sigură.
Cine erau muscalii?
Muscalii erau vizitii de lux, locuitori ai Moscovei care inițial se aflau în serviciul ofițerilor ruși, iar ulterior au început să fie închiriați și de bucureștenii înstăriți.
Termenul „muscal” putea însemna rus, birjar sau chiar membru al unei secte religioase. Mulți dintre ei aparțineau sectei „scopiților”, întemeiată de Kondratiy Selivanov în Rusia. Această mișcare religioasă radicală promova purificarea prin castrare și alte practici extreme. Prigoniți în patria lor, scopiții au găsit refugiu în Țările Române, considerate mai tolerante.
Sursa foto: Wikipedia
Viața muscalilor în București
La început, muscalii s-au stabilit la Iași, iar apoi în București. În anii 1870, se înregistrau aproximativ 130 de bărbați și 60 de femei muscali. Ei locuiau grupați pe strada Birjarilor, actuala stradă Episcop Radu, unde casele lor aveau porți mari pentru trăsuri și cai și garduri înalte, care ascundeau curțile de privirile trecătorilor.
Eleganța birjelor muscalilor
Trăsurile muscalilor erau adevărate spectacole pe roți: cai de rasă, țesălați și cu coame strălucitoare, hamuri ornamentate, tapițerii luxoase și linii elegante.
Scriitoarea Ethel Greening Pantazzi relata urmatoarele: „Tovarăşii de călătorie au fost cât se poate de punctuali, sosind bine instalaţi într-o trăsură atât de elegantă, încât părea greu de crezut că e închiriată. Caii erau de rasă pură, ţesălaţi cu grijă, cu coame şi cozi strălucitoare şi hamuri frumos lucrate şi împodobite. Aceste trăsuri deschise, în stil victorian, sunt splendid tapiţate şi capitonate, cu siguranţă demne de asemenea armăsari, iar muscalii ruşi sunt printre cele mai pitoreşti figuri din oraş. Sunt înveşmântaţi din cap până-n picioare în catifea albastră, cu mantii largi până la glezne şi cingători lungi de satin roz sau albastru- peruzea înfăşurate împrejurul taliilor solide. Vestoanele lor, mai ales la ocaziile de mare gală, sunt încheiate cu nasturi de argint la două rânduri, cusuţi în diagonală de la umăr spre talie. Părul lor blond ca paiul este tuns în stil olandez, dând feţelor lor rumene şi late un aer absurd de tineresc, în ciuda semnelor trecerii anilor. Pe cap poartă chipie. Toţi aceşti muscali fac parte dintr-o mică sectă religioasă – scopiţii. Exilaţi din Rusia din cauza credinţelor şi practicilor lor neobişnuite, s-au refugiat aici şi la Bucureşti şi se ocupă exclusiv de creşterea cailor, de comerţul cu cai şi de birjărie. Par oameni amabili şi binevoitori, cărora le pasă cu adevărat de muşterii fideli, faţă de care uneori arată o familiaritate amuzantă, dar nici -odată impertinentă. Multe persoane înstărite preferă să închirieze o astfel de trăsură cu luna ca să scape de complicaţiile deţinerii unui asemenea atelaj.”
Rolul social al muscalilor
Timp de aproape 100 de ani, muscalii au făcut parte din viața cotidiană și mondenă a Bucureștiului. Își cunoșteau clienții fideli, erau discreți și politicoși, iar elitele preferau adesea să închirieze o birjă cu lună întreagă pentru a evita complicațiile deținerii unei trăsuri proprii.
Ei au devenit un simbol al unui București cosmopolit, unde tradiția orientală se întâlnea cu influențele occidentale.
Decăderea birjelor și dispariția muscalilor
Apariția tramvaielor și taxiurilor
În 1871, în București au apărut primele tramvaie trase de cai, iar din 1894 primul tramvai electric din țară.
La începutul secolului XX, primele taxiuri au schimbat definitiv modul de transport.
Aceste inovații au dus treptat la dispariția birjelor luxoase ale muscalilor.
Asimilarea și ultimele mențiuni
În perioada interbelică, muscalii erau deja pe cale de dispariție ca grup distinct. Mulți au fost asimilați în comunitatea lipovenească.
Ultima mențiune oficială apare în 1957, când trei muscali au fost condamnați pentru ritualuri religioase mutilante.
Surse de documentare si surse foto
- Crutzescu, Gheorghe – Podul Mogoşoaei povestea unei străzi
- https://www.historia.ro
- www.adevarul.ro
- www.muzeulbucurestiului.ro
- www.delcampe.net
- https://www.facebook.com/caleidoscop99/
- www.arhivelenationale.ro
- Ethel Greening Pantazzi – România în lumini și umbre (1909-1919) – Ed. Humanitas 2015