Calul dobrogean

Calul dobrogean

Originile și istoria calului dobrogean

Calul dobrogean este o rasă istorică, de o frumusețe mult râvnită acum ceva vreme. Este considerată o rasă locală formată din încrucișarea cailor arabi cu cei mongoli, aduși de nomazii acelor timpuri din stepele ponto-caspice. Provine în mod direct din tarpanul stepelor asiatice.

Creşterea cailor a fost una dintre ocupaţiile de bază ale locuitorilor din Dobrogea, menţionată şi de Peyssonel, iar în timpul războiului Crimeii, militarii francezi au văzut herghelii de cai în libertate pe marginea drumului dintre Constanţa şi Mangalia.

Calul dobrogean a găsit în sudul țării un teren fertil, un climat arid și mai ales pasiunea locuitorilor pentru cai.

Dimitrie Cantemir îi prezenta ca fiind cei mai buni la iuțeală, după caii moldovenești. În anul 1685 apar menționate exporturi de cai prin vama Turnu Roșu a unui număr de 467 de cai către Transilvania, la prețuri foarte mari (20 florini renani/bucată). De aici reiese și cât de apreciați erau acești cai.

În anul 1850, studiul realizat de Ion Ionescu de la Brad în cele 71 de sate dobrogene, a indicat un număr de 10.075 de cai. Creșterea cailor era realizată atât de populația românească, dar și de turci și mai ales de tătari care aveau creșterea cailor ca principală ocupație. Tocmai de la acest fenomen au existat localități cu nume inspirate de cai: Hergheledji, Aigir Ahmed (Ahmed Armăsarul), Kara Tai (Mânzul Negru) sau At(Calul).

herghelíe f. (turc. hargelé, hergele, turmă de măgarĭ)

Aceste numeroase herghelii au dispărut odată cu războiul din 1877.

Curse dobrogea Iosif Iser
Curse de cai în Dobrogea – pictor Iosif Iser – sursa www.cimec.ro

Descrierea rasei Calului Dobrogean

Calul dobrogean era asemănător calului arab, dar avea capul mai mare și gâtul mai gros. Era un cal mic ca înălțime, dar robust, foarte rapid și docil. Era utilizat local pentru călărie sau pentru muncile agricole dificile. Talia calului dobrogean era situată între 1.35 si 1.45 m și o greutate corporală medie de 350 kg. Un cal cu o capacitate mare la efort susținut și puțin pretențios la hrănire.

Cal Dobrogea

Ministerul Agriculturii a instuit aici de două ori curse pe an pentru a putea constata fondul calului dobrogean. Se spune că în 1897, un cal dobrogean  a parcurs această distanță cu o viteză de 12 metri pe secundă, o iuțeală uimitoare pentru un cal de 1.35 cm talie.

“În Mai şi în Septembrie, sunt alergări de cai, la  hipodromul de la Anadolchioi. La aceste întreceri, ca să le zicem aşa, se dau diferite premii, în scop de a încuraja dezvoltarea rasei micilor cai dobrogeni, preţuiţi atât de mult pentru rezistenţa şi iuţeala lor. Alergările acestea prezintă un deosebit interes, mai ales pentru vizitatorii străini de localitate.” – Ioan Adam – Constanța Pitorească – 1907

Gazeta ilustrată, 01, nr. 025, 2 iunie 1912, Anadolchioi
Gazeta ilustrată, 01, nr. 025, 2 iunie 1912, Anadolchioi

“Pe-un cal negru Dobrogean,
Un cal sprinten voinicesc…
Plătea cât un cal domnesc.”

Pe 25 aprilie 1926 se constituie Societatea Hipică Dobrogeană pentru încurajarea dezvoltării rasei Calului Dobrobean.

Registrul istoric a început a fi întocmit, în cadrul Societăţii Hipice Dobrogene, sub îngrijirea col. I. Goruneanu, cmd. Regimentului 9 Călăraşi „Regina Maria a Iugoslaviei‟ şi căp. Stoian Vasile din acelaşi regiment, în Constanţa, la 1 octombrie 1935.. Societatea Hipică Dobrogeană. Registrul istoric (25 aprilie 1926 – 20 august 1939).
Muzeul Sportului din România – BUCUREŞTI – sursa www.cimec.ro

Se spune că rezistența genetică deosebită pentru calul dobrogean vine din faptul că turcii aveau obiceiul ca la marile sărbători să își alerge caii pe distanțe foarte lungi (de până la 60 de km, între Mangalia și Constanța).

24 august 1933 tatarii din Constanta - Realitatea Ilustrată

Chiar dacă istoria tulbure a făcut ca această rasă să dispară, influența sa cu siguranță încă se regăsește în caii localnicilor dobrogeni.

Surse

CREŞTEREA ECVINELOR – Gheorghe Mureşan, Zamfir Marchiş, Ioana Ludu, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca 2011

Istoria națională pentru poporŭ saŭ Némul, sapa, arma, casa și mintea Românilor prin tóte timpurile și locurile – George Radu Melidon, 1876

Peyssonel, Ch. de 1787, Traité sur le commerce de la Mer Noire, II, Paris

Mateescu, T. 1977, Creşterea cailor în Dobrogea în timpul stăpânirii otomane, Peuce 6, 287-297

Dobrogea. Coordonate istorice și arheologice –  STĂNICĂ, Aurel Daniel (redactor), CUSTUREA, Gabriel (redactor), STĂNICĂ, Daniela (redactor), PLOPEANU, Emanuel (redactor), 2016, Studis

http://imagoromaniae.ro/

Gazeta ilustrată, 01, nr. 025, 2 iunie 1912, Anadolchioi

Valeriu I. Apăteanu – Hipologia – Mic Tratat de Zoologie, Ed. Călăuza, 2008

24 august 1933 – Realitatea Ilustrată

Muzeul Sportului din România – BUCUREŞTI – sursa www.cimec.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *