Şi am plecat pe drum de ţară,
Bătătorit de când era bunicul mic
Am încercat drumu-ntr-o doară
Şi-am întâlnit un bun amic
Este de fapt a mea amică
În vârstă de trei anişori
Şi mai precis căluţa mică
Suavă, pură, făr’ de mânzişori
Paşte-ntr-o linişte sublimă
Şi cerul îi este părtaş
Se-nfruptă iar din iarba plină
De vitamine şi de câte un…. gândac cosaş
Cosaşul sare, iar, vioi,
Pe un alt fir de iarbă-naltă
Căluţa, pe un timp torid
Mai paşte şi mai şi tresaltă
Şi este absolut divină,
De o culoare chiar de vis
Un caramel de lună plină
Doar o chişiţă de-un alb deschis
Şi este-atâta de frumoasă
De şi-ar dori-o orice armăsar
Însă ea nu ştie, nu îi pasă
Căci de-astea ….ea n-are habar
Cu moţul alb
Cu chişita ei albă
Chiar şi prin colb
Ea este chiar căluţa dalbă
Şi iată că apare dânsul
Stăpânul caluţei, de-ndat
Vine chiar iute, doar ce-i prânzul
Cu apă pentru adăpat
Căluţa soarbe nobil
Cu sete apa dulce
Cu stilul ei cel agil
Cu stilu-i te seduce
Când o găleată-i gata,
El alta îi întinde,
Şi bucuroasă, iute ca săgeata,
Pe dată gâtu-ntinde
Se-adapă iarăşi gentil,
Fără susur a face,
Te uiţi, îţi pare nobil
De n-ar bea, ai crede că ea tace
Iar când cu apa a gătat
Nu toată, doar ce-a trebuit
Privirea o ridic-ăndat
Şi geana mulţumeşte infinit
Stăpânului de grija sa
De dragoste, de dăruire,
De trocul ce nu ar costa
Dac-am avea parte de nemurire
Şi iar privind la ochii ei
Este ceva de vis, înălțător
Cum a putut acel Cineva
Să dăruiască lumii-aşa onor?
Am putea noi oare să ÎI multumim
LUI, celui chiar DE SUS
Pentru tot ce primim în plus
Faţă de puţinul ce-l dăruim?
…Cu ochii ei intenşi ca mura
Cu o privire blândă şi isteaţă
Pictată parcă de-Okumura*
Inspiră chintesenţă, viaţă
*OKUMURA Masanobu, pictor japonez 1686-1764
Urechile-i micuţe,
Pufoase şi pe-afară
Surprind şi pe stăncuţe
Când zboru-şi desfăşoară
Şi vântu-adie lin
Pentru a nu ştiu câta oară
Mişcându-i coama pe deplin
Cum mişc-arcuşul o vioară
E muzică, e împlinire
Şi doar o dată dac-o vezi
Cu gândul doar la nemurire
Şi cu speranţa c-o revezi.
Semnata: Maria-Magdalena
