România și Olimpiada de la Barcelona 1992 – povestea unei participări ratate la sărituri peste obstacole
Context
În 1992, echipa națională de sărituri peste obstacole a României a reușit o performanță importantă: calificarea la Jocurile Olimpice de vară de la Barcelona. Era un moment rar și valoros pentru sportul ecvestru românesc, care nu mai avusese din 1980 ocazia să își prezinte caii și călăreții pe o scenă olimpică.
Echipa calificată
Mircea Neagu (Steaua cu calul BEGU)
Marian Feraru (Dinamo cu TAM-TAM)
Claudiu Gheorghe (Dinamo cu ȘARLATAN)
Florin Stoica (Steaua cu DECAR)
Antrenor: Andrei Costea
Importanța participării
Conform mărturiilor din epocă prezența la Barcelona ar fi avut beneficii majore:
O ocazie de a arăta lumii calitatea calului românesc și a sportivilor săi
Posibilitatea de a crește valoarea economică a cailor prin rezultate internaționale
Un pas spre dezvoltarea unei industrii ecvestre în România, așa cum exista deja în multe țări din Occident.
Întărirea imaginii României ca țară cu tradiție în călărie și cu sportivi de top, mai ales după momentul eliberării de comunism.
Motivul retragerii
Deși calificată, echipa nu a mai plecat la Barcelona. Motivul oficial: TAM-TAM accidentat. Dar nu a fost un motiv solid deoarece se putea participa și cu 3 cai. Se pare că au intervenit și alte motive administrative foarte controversate, mai ales unele financiare (costurile participării). Indiferent de motive, factorii de decizie ai vremii au spulberat visul celor 4 sportivi români de a participa la un astfel de moment, după o perioadă dificilă de luptă pentru calificare. Au fost vederi înguste sau rea-voință? Calificarea echipei românești de sărituri peste obstacole la JO Barcelona 1992 a fost un moment de glorie pregătit să pună România pe harta mondială a călăriei. Retragerea echipei chiar în momentul în care caii se îmbarcau pentru transport a transformat această șansă într-un exemplu de oportunitate ratată, cu pierderi pe termen lung pentru sport, economie și imagine. Și un impact puternic negativ pentru cei patru sportivi.
Cu toate acestea, este o onoare pentru noi să îi prezentăm pe eroii noștri din 1992.
Florin Stoica, campion al echitației românești
De la primii pași în manej la podiumurile internaționale
Florin Stoica, născut pe 26 decembrie 1962 în București, este unul dintre cei mai valoroși călăreți din istoria hipismului românesc. Pasiunea pentru cai s-a aprins încă din copilărie, când, la bunicii materni de pe Șoseaua Chitilei, îi vedea zilnic pe drum. Acele imagini l-au marcat definitiv, iar în 1971, la vârsta de doar 9 ani, a început să practice echitația la Clubul Steaua București, sub îndrumarea exigentă, dar formativă, a primului său antrenor, colonelului Tudor Vasile.
O carieră de peste 30 de ani în slujba echitației
Florin Stoica a fost legitimat la Clubul Steaua până în anul 2000, cu o singură excepție în 1985, când a concurat pentru Dinamo București. Cariera sa sportivă se întinde pe mai bine de trei decenii, timp în care a acumulat un palmares impresionant și a devenit un simbol al performanței în sportul ecvestru din România.
Cele mai importante realizări sportive:
- 21 de titluri de campion național la obstacole și individual
- 10 Cupe ale României câștigate
- 5 medalii de aur și 2 de argint la Jocurile Balcanice
- 3 titluri de campion balcanic
- Locul 1 în etapa Cupei Mondiale de la Atena, în 1998
- Participări la competiții internaționale, inclusiv Campionatul Mondial Militar (CISM) – 1994
- Deținătorul celui mai bun palmares internațional al unui călăreț român în 1984
- 10 starturi în competițiile Nation Cup Riders unde a câștigat 3 probe
- 18 starturi în cadrul World Cup Riders
Calificarea la Jocurile Olimpice din 1992
În 1991, alături de calul DECAR, un PSE adus la STEAUA de la Herghelia Cislău, Florin Stoica s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992), un moment de apogeu în cariera sa. A fost un moment definitoriu al carierei sale. Dar avea să fie și cel mai dramatic moment atunci când au fost anunțați în ultima clipă de retragerea echipei române de călărie din competiție. Un moment greu de descris pentru ce a simțit un sportiv care și-a dedicat atâția ani acestui sport. Despre acest moment controversat vom detalia mai mult în acest articol.
Caii care au scris istorie alături de Florin Stoica
De-a lungul carierei sale, Florin Stoica a format parteneriate excepționale cu numeroși cai, fiecare cu un loc special în inima sa. Printre cei mai importanți se numără:
- Baltag – Campion național la categoria Semiușoară (1981) și Ușoară (1983)
- Florid – Campion la Semiușoară în 1982
- Solar – Campion național la categoria Ușoară (1989)
- Ficus – Campion în categoriile Mijlocie (1982, 1983), Semigrea (1983, 1984) și Grea (1983, 1984); locul 1 la Novi Sad
- Octav – Campion la categoria Maeștri în 1998 și 1999
- Decar – Campion național în 1990, victorii în Tripoli, la Piatra Neamț și alte competiții internaționale
Decar și Ficus– caii de suflet
Decar și Ficus nu au fost doar cai de competiție, ci adevărați parteneri de viață. Împreună cu aceștia, Florin Stoica a obținut cele mai valoroase rezultate din carieră.
Porecla „Cireașă” – o amintire haioasă devenită legendă
Pe lângă rigoarea sportului de performanță, Florin Stoica este cunoscut și pentru latura sa umană și jovială. Porecla sa, „Cireașă”, a fost primită în timpul unui concurs la Venus:
„Eram la mare, mă înroșisem de la soare și purtam un tricou cu cireșe. Dl col. Tudor mi-a spus că arăt ca o cireașă 🍒 și de atunci mi-a rămas numele.”
Cariera internațională ca antrenor în Germania
După retragerea din activitatea competițională, între 2001 și 2020, Florin Stoica a fost antrenor în Germania, unde a contribuit la formarea tinerelor generații de sportivi din această generație. Din păcate, problemele de sănătate l-au împiedicat să își continue activitatea de peste 50 de ani alături de cai.
O familie dedicată echitației
Florin Stoica provine dintr-o familie profund legată de echitație. Fratele său, regretatul Ștefan Stoica (1969–2007), a fost și el un remarcabil sportiv, Maestru al Sportului, de trei ori campion balcanic și multiplu campion național, legitimat tot la Clubul Steaua.
Astăzi, moștenirea acestei familii este continuată de nepoata sa, Ștefania Stoica-Schumann, care a cucerit titlul mondial la Campionatul Mondial Militar din Egipt, 2025 — o realizare extraordinară ce duce mai departe spiritul de performanță al familiei Stoica.
Florin Stoica rămâne un nume de referință în echitația românească. Este Maestru al Sportului, un campion autentic, un model de perseverență, modestie și pasiune.
Marian Feraru – o viață dedicată echitației
Primii pași în sportul ecvestru
Născut pe 26 noiembrie 1964, Marian Feraru a intrat în lumea fascinantă a echitației încă din copilărie, în anul 1975, când a început antrenamentele la Clubul Sportiv Petrolul Ploiești sub îndrumarea antrenorului Petre Aurelian. Talentul său, dublat de perseverență și disciplină, l-a propulsat rapid în competiții și în atenția specialiștilor din domeniu.
O carieră construită pe experiență și performanță
Drumul său a continuat la clubul Dinamo București, unde a fost pregătit de antrenorul Andrei Costea, un alt nume important în sportul românesc. Ulterior, Feraru a activat și în cadrul Asociației Hipice Sportive Tracus Transilvania, consolidându-și reputația de sportiv complet și experimentat.
În cariera sa, Marian Feraru a concurat atât în competiții naționale, cât și în concursuri internaționale, remarcându-se prin:
tehnică desăvârșită în manej și pe trasee de sărituri,
perseverență în pregătire,
o relație specială cu caii săi, bazată pe încredere și respect reciproc.
Caii preferați
Pe parcursul anilor, Feraru a avut alături o serie de cai de excepție, care i-au marcat traseul sportiv:
Gargantua
Baical
Nimb
Novac
Șarlatan
Șusta
Tam-Tam
Fiecare dintre acești cai a contribuit la definirea stilului său unic, iar Feraru a știut să valorifice calitățile fiecărui partener de concurs.
Din sportiv în antrenor
După o carieră bogată ca sportiv, Marian Feraru și-a îndreptat energia și cunoștințele spre pregătirea noilor generații. Este menționat frecvent în presa dedicată echitației ca antrenor oficial al Juliei Popescu, una dintre tinerele speranțe ale României, care reprezintă Clubul Șaghi Arab din Târgoviște.
Ca antrenor, Feraru este recunoscut pentru:
disciplină și rigurozitate în antrenamente,
precizie în corectarea detaliilor tehnice,
implicare constantă în progresul sportivilor săi.
Prin rezultatele elevilor săi, Feraru contribuie activ la dezvoltarea sportului ecvestru în România, cultivând nu doar performanța, ci și dragostea autentică pentru cai și pentru spiritul competiției.
Marian Feraru reprezintă un exemplu de pasiune, profesionalism și continuitate în echitația românească. De la primele antrenamente pe caii Gargantua și Baical, până la rolul de mentor pentru tinerii sportivi, el dovedește că succesul în acest sport este rodul muncii neîntrerupte și al respectului față de nobilul partener – calul.
Prin activitatea sa, Marian Feraru continuă să inspire și să promoveze echitația, rămânând o figură importantă în peisajul sportului românesc.
Mircea Neagu – campionul român al probelor de obstacole
Copilăria și începuturile
Mircea Neagu s-a născut la 3 aprilie 1961, la Sibiu. A descoperit pasiunea pentru cai și călărie în anul 1973, când s-a înscris la secția de echitație a Clubului Sportiv Municipal (C.S.M.) Sibiu. Primii pași în acest sport i-a făcut sub îndrumarea lui Calistrat Smarandache, antrenor pe care îl va aminti mereu cu respect și recunoștință.
Încă din adolescență, talentul și seriozitatea i-au adus rezultate notabile. La doar 16 ani, a ocupat locul 3 balcanic la juniori (1977), iar doi ani mai târziu cucerea titlul de campion balcanic pe echipe la juniori (Atena – Mircea Neagu cu NEVA, Gruia Deac cu GLORIOS, Mircea Preda cu PALERMO, George Păsărin cu STURION). În paralel, la nivel național, se impunea ca un sportiv de perspectivă, câștigând titluri la diverse categorii.
Ascensiunea pe scena internațională
În 1981, la Plovdiv, Mircea Neagu a obținut locul III pe echipe la seniori, confirmând trecerea sa cu succes de la nivelul juniorilor la cel al competițiilor de elită.
Anul 1982 a reprezentat momentul consacrării internaționale:
Locul I la Concursul Armatelor Prietene (Apogpuszta, Ungaria)
Locul II la Kiskunhalas (Ungaria)
Campion național în probele semigrea și grea
Campion balcanic la obstacole, performanță obținută alături de calul său Ecou – 1982
- Titlul balcanic pe echipe (Florin Stoica cu Ficus, Mircea Neagucu Ecou, Dumitru Velea cu Fudul şi loan Popa cu Sonor) – 1982
„Sportivul de mare performanță trebuie să-și învingă rivalii și, în același timp, teama proprie”, declara Mircea Neagu într-un interviu din acea perioadă. „Sunt un emotiv, iar emoțiile ajung până la cal. Dar am reușit să trec peste toate aceste dificultăți, am colaborat perfect cu Ecou și am câștigat.”
Cariera la clubul Steaua București
În 1979, Mircea Neagu a devenit component al clubului Steaua București, unde a activat ca sportiv și, mai târziu, ca antrenor, până în 1992. În această perioadă a cucerit:
21 titluri naționale la seniori
9 Cupe ale României la obstacole pe echipe
Participări la 2 ediții ale Spartachiadelor Militare
Participări la 9 ediții ale Jocurilor Balcanice. Campion balcanic.
Între 1990 și 1992 a fost antrenor pentru seniori, colaborând cu Vasile Tudor. Ca antrenor, a câștigat 10 titluri naționale și 2 Cupe ale României, iar sportivii săi — printre care Ștefan Stoica, Alexandru Cojocaru, Radu Ilioi, Sorin Alexandrescu, Constantin Păsărin și Gabriel Călin — au devenit campioni naționali și s-au remarcat și pe plan internațional.
În anul 1996, Mircea Neagu reconfirmă valoarea sa internațională, devenind campion balcanic cu UNIVERS.
Stilul de concurs și filosofia sportivă
Mircea Neagu era cunoscut pentru autocontrolul său în momentele decisive și pentru legătura strânsă cu caii săi. „Emoțiile mă țin până în momentul intrării pe parcurs, după care parcă intri într-o altă lume, în care nu mai ești decât tu, calul și obstacolele”, spunea el.
Această conexiune cu calul și capacitatea de a stăpâni presiunea competițiilor de nivel înalt au fost elementele-cheie ale succesului său.
Recunoaștere și titluri onorifice
În 1991, i-a fost acordat titlul de Maestru al Sportului, recunoaștere a rezultatelor excepționale obținute atât ca sportiv, cât și ca antrenor.
Claudiu Gheorghe – o viață dedicată echitației
Claudiu Gheorghe, născut pe 25 aprilie 1968 în București, este unul dintre cei mai respectați și compleți oameni din echitația românească – sportiv de performanță, antrenor internațional și designer de parcursuri. Cu o carieră de peste patru decenii în jurul cailor, Claudiu Gheorghe (Iță pentru cei apropiați – de la Claudiță) continuă să inspire prin profesionalism, empatie și rezultate.
Debut precoce și performanțe de excepție
Fascinat de cai încă din copilărie, Claudiu s-a alăturat Clubului Steaua București la doar 11 ani. Această alegere avea să îi definească întregul parcurs profesional. Primul său antrenor a fost Vasile Tudor.
În cei 15 ani în care a reprezentat clubul, a obținut rezultate notabile, atât pe plan național, cât și internațional. Printre cele mai importante reușite din cariera sa de sportiv se numără:
- Locul II la Campionatul Balcanic pentru juniori (Atena, 1984)
- Locul III la Balcaniada de la Istanbul (1992, alături de calul Șarlatan)
- Locul I în Marele Premiu Volvo (1991, cu același cal excepțional, Șarlatan)
- Locul I în Marele Premiu Târgu Mureș (1991 cu Șarlatan)
- Participarea în finala Cupei Mondiale de la Göteborg în 1993
- Tripoli – locul 3 în 1991 cu Strop în Marele Premiu și în Premiul de Deschidere
- Opt medalii de aur în Grand Prix-uri de 5 stele
- Campion național: Categoria Mijlocie (1989 cu Florești, 1992 cu Fior), Individual în 2003 li 2004 cu Gold Star, Forță în 1994 cu Șarlatan, Ștafetă – 1999
Un moment definitoriu în cariera sa a fost calificarea pentru Jocurile Olimpice din 1992, alături de echipa națională a României. Claudiu și calul Șarlatan obținuseră dreptul de a concura la cel mai înalt nivel sportiv international încă din seria de calificări din 1991. Din păcate, în ultimul moment, echipa de călărie a României a fost retrasă din competiție, o decizie care a pus capăt unei șanse istorice pentru sportivii calificați, inclusiv pentru Claudiu. Această nedreptate nu l-a oprit însă să continue drumul performanței.
În 1992, Federația Ecvestră Română l-a desemnat să reprezinte România și la prestigioasa finală a Cupei Mondiale Volvo de la Göteborg din 1993, alături de Șarlatan.
Evenimentul s-a desfășurat în impunătoarea sală Scandinavium și a marcat un nou moment important pentru sportul ecvestru românesc. Cuplul nostru a ocupat locul 26 în această puternică competiție.
Un profesionist complet: călăreț, antrenor, designer de parcursuri
Claudiu Gheorghe este mai mult decât un fost campion. Este un antrenor internațional licențiat, apreciat pentru capacitatea de a forma atât sportivi debutanți, cât și călăreți de nivel Grand Prix. De-a lungul carierei, a lucrat cu o mare varietate de rase de cai și discipline, dezvoltând o flexibilitate și o intuiție rar întâlnite în sportul ecvestru.
Printre sportivii pe care îi antrenează astăzi se numără:
- Dunja Al Jamal
- Alexandra Dumitrescu
- Victoria Jumbei etc.
Claudiu își pune în valoare experiența acumulată, antrenând atât cai tineri, cât și călăreți aflați în pregătire pentru competiții internaționale.
Stilul său unic de antrenament
Cunoscut pentru empatia și abordarea individualizată, Claudiu Gheorghe privește sportivul din trei perspective esențiale: călăreț, antrenor și designer de parcursuri. Această viziune tridimensională îl ajută să identifice rapid punctele forte și nevoile fiecărui binom cal-călăreț. Evită să suprasolicite prin exerciții inutile și se concentrează pe obținerea performanței în condiții de siguranță și confort.
„Dacă la sfârșitul lecției atât calul, cât și călărețul se simt bine, știu că mi-am atins scopul,” afirmă Claudiu cu modestia caracteristică.
Un model pentru generațiile viitoare
Distins cu titlul de Maestru al Sportului, Claudiu Gheorghe rămâne un reper de profesionalism și pasiune în lumea echitației. Cu un stil de predare abordabil, competitiv și dedicat, el continuă să formeze noi generații de sportivi, transmițând mai departe valorile unui sport nobil, bazat pe respectul reciproc dintre om și cal.
Andrei Costea (1942–2025) – antrenorul echipe României în 1992
Cunoscut cu afecțiune drept nea’ Costea, a fost una dintre figurile marcante ale echitației românești, atât ca sportiv, cât și ca antrenor al echipei naționale de sărituri peste obstacole.
Multiplu campion național și medaliat cu bronz la prestigioasa Cupa Națiunilor de la Aachen.
După cariera de sportiv, Andrei Costea a devenit antrenor, activând la cluburi de prestigiu precum Olimpia, Dinamo, A.S. Bucur și Hipocan Corbeanca. Cu o răbdare și o exigență caldă, a șlefuit generații de sportivi care astăzi duc mai departe tradiția acestui sport:
- Antrenor al echipei naționale calificată pentru Olimpiada de la Barcelona din 1992.
Gheorghe Claudiu, finalist în Cupa Mondială, unde a obținut cu ȘARLATAN locul 24 din 48 de participanți, o performanță care l-a plasat printre cei mai buni călăreți ai lumii;
Magda Isopescu, Selistean Claudiu, Nadasan Izabela, Moisei Mariana, Feraru Marian, Ursache Ionuț, Chiru Toma și tatăl său, Petrulian Mirela Costea;
dar și sportivi ca Velea Valentin, Ionescu George, Bucur Ionel, David Ioana, Zarug Gyula, Țincu Ioan și mulți alții, care au dus mai departe stilul, eleganța și seriozitatea învățate de la mentorul lor.
Ca antrenor, a activat la Olimpia, Dinamo A.S. Bucur și Hipocan Corbeanca, reușind să califice ultima echipă românească la Jocurile Olimpice și să obțină cel mai bun rezultat al țării într-o finală de Cupă Mondială prin participarea lui Gheorghe Claudiu. Sub îndrumarea sa au crescut sportivi de renume – Gheorghe Claudiu, Magda Isopescu, Nădășan Izabela, Feraru Marian și mulți alții – care astăzi activează ca sportivi de performanță, antrenori sau oficiali. Prin dedicare, disciplină și o pasiune autentică pentru cai, Costea a menținut România în atenția lumii hipice internaționale și a lăsat o moștenire sportivă de necontestat.
Col(r) Tudor Vasile – arhitectul din umbră al succeselor ecvestre românești
Context și carieră în sportul ecvestru
Tudor Vasile, ofițer superior în MApN, a activat ca sportiv în secția de călărie (dresaj și obstacole) a clubului Steaua între 1962-1972 și 1976-1978. A cucerit cinci titluri naționale la seniori: două individual (dresaj categorie ușoară și proba completă) și trei pe echipe (două la obstacole și una la proba completă). În 1971, a fost prezent la Jocurile Balcanice. A participat tot atunci la Cupa României la obstacole, echipe.
Între 1972 și 1990, Tudor Vasile a activat ca antrenor al echipelor de seniori – masculin și feminin – și juniori, realizând performanțe remarcabile: sub conducerea lui, clubul a acumulat 44 de titluri de campion, iar la nivel național sau internațional a pregătit sportivi precum Lonean Dumitru, Mariana Moisei, D. Velea, P. Ionescu, St. Stoica și alții. A fost implicat activ în promovarea juniorilor la nivelul seniorilor.
Obiect de studiu: rolul în performanțele olimpice indirecte
Sonor → Dania Popescu (loc V echipe, Moscova)
Ca sportiv, a pregătit calul Sonor de la stadiul de remont la campion pe probe de 1,30 m. Ulterior, Sonor a fost călărit de Dania Popescu, clasându-se pe locul V la proba pe echipe la Olimpiada de la Moscova (1980).
Decar → Stoica Florin (calificat pentru Barcelona)
Ca antrenor, a adus calul Decar de la stadiul de remont până la campion în categoria amazoane (1989, la Roman). Mai apoi, calul a fost montat de Stoica Florin, duo-ul calificându-se pentru Jocurile Olimpice de la Barcelona (1988).
Stoica Florin și Gheorghe Claudiu – juniori → campioni → Barcelona
A pregătit, de la nivelul de începători până la campioni, sportivii Stoica Florin și Gheorghe Claudiu. Ambii au ajuns să se califice la Olimpiada de la Barcelona.
Contribuții administrative și de dezvoltare
A ocupat poziția de secretar general al Federației Ecvestre Române, poziție din care a influențat strategic dezvoltarea sportului ecvestru, selecționarea și promovarea tinerilor.
Activitatea sa a fost una de tip multiplicator: a format și lansat juniori, a contribuit la crearea unei durabilități în performanță, menținând sportul ecvestru românesc la nivel competitiv intern și internațional.
Vasile Tudor
Mihai Simion – un român prezent la ultimele două ediții olimpice
În ultimele decenii, călăreții români nu s-au mai calificat în probele de călărie la Jocurile Olimpice. Totuși, un român și echipa lui au fost prezenți oficial la ultimele două ediții și se pregătesc deja pentru Los Angeles 2028. Este vorba despre Mihai Simion, împreună cu echipa din Târgu Neamț, formată în jurul familiei Pavăl – un colectiv preferat de specialiștii FEI pentru construirea obstacolelor de concurs.
La Tokyo 2020 și Paris 2024, echipa condusă de Mihai Simion a fost aleasă pentru rigurozitatea tehnică, dar și pentru originalitatea și estetica obstacolelor. În urma acestor reușite, gruparea din Târgu Neamț este astăzi solicitată la cele mai mari competiții internaționale de sărituri peste obstacole, iar pentru ediția de la Los Angeles 2028 tot ei au fost desemnați să construiască parcursurile olimpice.
Un moment cu adevărat emoționant s-a petrecut la Paris 2024, când Mihai Simion a ales să-și invite – și să susțină financiar – primul antrenor, Leonte Grădinaru, dar și pe arbitrul care, prin laude sau reproșuri, i-a ghidat pașii în formarea profesională, doamna Mariana Moisei.
Astfel, Mihai Simion poate fi considerat ultimul român care a participat oficial, în probele de călărie, la ultimele două ediții olimpice – o performanță discretă, dar remarcabilă, care arată că spiritul hipismului românesc continuă să fie prezent pe cea mai înaltă scenă sportivă.
Articol realizat de Mariana Moisei și Leonard Nica
Surse documentare
Evenimentul Zilei, august 2004 (Anul 13, nr. 3810-3840)
Tribuna Sibiului, iulie-septembrie 1982 (Anul 34, nr. 7754-7831)1982-09-12 / nr. 7816
Tribuna Sibiului, aprilie-iunie 1978 (Anul 30, nr. 6438-6514)1978-06-08
Tribuna Sibiului, iulie-septembrie 1982 (Anul 34, nr. 7754-7831)1982-09-09 / nr. 7813
Sportul, august 1978 (Anul 34, nr. 8926-8951)1978-08-09 / nr. 8933
Tribuna Sibiului, iulie-septembrie 1977 (Anul 29, nr. 6205-6282)1977-08-30 / nr. 6255
