Încălecat pe-o șa

Despre basmele copilăriei

În copilărie, atunci când nu aveam la dispoziție atâta tehnologie, imaginația noastră era antrenată de jocuri, sport și povești. Cine nu își amintește de legendele și basmele românești citite de bunicii sau părinții noștri? Eroii precum Făt-Frumos, Harap-Alb, Ileana Cosânseana, Sfânta Vineri, dar și personajele negative precum Zmeul, Muma Pădurii, Baba Cloanța, Baba Hârca, Ielele, Balaurul etc au fost personajele din lupta permanentă dintre bine și rău, având mereu câștigător binele.

Nu avem cum să nu ne amintim și de prezența Calului Năzdrăvan, care ajută eroii noștri să treacă prin toate fazele acțiunilor lor de vitejie. Un cal care poate zbura, care poate grăi sau care aleargă ca vântul și ca gândul. Basmele vorbesc pe înțelesul copilului, le prezintă regulile din viața oamenilor, dar și perspectivele asupra lumii. Astfel, copiii își construiesc prin poveste un pachet de structuri, de valori și de tipuri de comportament care le vor fi utile la vârsta maturității.

Expresia „Încălecat pe șa”

Cele mai multe dintre poveștile românești au însă o formulă de încheiere pe care specialiștii încearcă să o explice: „Iar eu încălecai pe-o șa și vă spusei povestea așa”. Este momentul când atmosfera de poveste se destramă și naratorul îl aduce pe ascultător, printr-un ton de glumă, la realitate.

Expresia este una destul de greu de înțeles. Printre cei care au studiat acest aspect a fost Bogdan Petriceicu Hașdeu. Acesta ne explică faptul că expresia „novella a cavallo” era denumirea veche în italiană a basmului. De asemenea, Hașdeu ne explică faptul că în latină „inequito” (încalec) construit în dativ înseamnă a râde de cineva, adică „încălecai pe-o șa” este o expresie glumeță prin care îl anunți pe ascultător că a ascultat „povești”.

Mai sunt alternative mai detaliate de încheiere, prin care naratorul face mai evidentă referirea la faptul că acțiunea este o ficțiune.

„Am încălecat pe-o şa/ Şi v-am spus povestea aşa. Și-am încălecat pe-o căpşună şi v-am spus o mare şi gogonată minciună”.

În încheiere vrem doar să accentuăm prezența calului în legendele noastre din vechi timpuri, dar și faptul că trăim cu credința că binele va învinge mereu răul, un lucru atât de actual în vremurile dificile prin care trecem acum.

 

Surse informative:

https://www.literaturadeazi.ro/

https://iteach.ro/