Rasa Konik

rasa konik

Despre rasa de cai Konik

Rasa Konik este originară din Polonia. Denumirea “Konik” înseamnă “cal mic”. Este o rasă locală, înrudită cu rasa Huțul, prin rădăcinile lor străvechi.

Originile rasei

Deoarece Europa Centrală era acoperită cu pășiuni generoase, străvechiul cal Tarpan a trăit mult timp în acest areal, dispărând în totalitate prin secolul XIX.

Tarpan
Tarpan – wikimedia.org

La începutul secolului XX, s-a observat prin gospodăriile țăranilor polonezi din zona Bilgoraj, tot mai mulți mânji care se nășteau cu marcajele primitive: dunga pe partea dorsală, coama și coada neagră, dungi de zebră pe picioare.

Deoarece populația rurală era extrem de săracă, acești cai erau lăsați în libertate în perioada iernii și erau prinși primăvara pentru a fi folosiți la muncile agricole. În acest context ne putem imagina forța de adaptare a acestei rase în semi-sălbăticie.

Studierea rasei

Studiile acestor cai din rasa Konik au fost începute în 1914 de către Jan Grabowski și Stanislaw Schuch. Denumirea rasei a fost dată însă de Tadeusz Vetulani în anul 1925.

Dupa mulți ani de studiu, în anul 1936 profesorul Tadeusz Vetulani de la Universitatea din Varșovia a încercat un lucru inedit. A avut ideea să pornească un proces invers, retrograd. Cu alte cuvinte a încercat să îndrepte caii sălbatici către originile lor primitive, adică să fie asemănător cu Tarpanul. A folosit un nucleu de cai prinși în sălbăticie, cu un aspect cât mai primitiv și apoi crescuți în semi-captivitate în padurile din rezervația Bialowieza, pentru controlul selecției în condițiile unui trai sălbatic al cailor. Au fost aduși acolo 40 de cai.

 

Tadeusz_Vetulani_1920s
Tadeusz_Vetulani in 1920 – Wikimedia.org
Tadeusz_Vetulani_w_ZOO
Tadeus – Vetulani  – Wikimedia.org

În paralel, se urmărea același obiectiv și în Germania, de către frații Lutz și Heinz Heck, ambii conducători ai grădinilor zoologice din Berlin, respectiv Munchen.

După invazia Poloniei de către Germania în 1939, aproape toate hergheliile de cai au fost duse în Germania, ca pradă de război. Munca lui Vetulani s-a năruit. Totuși, rasa a avut o șansă deoarece caii au ajuns tot pe mâna naturaliștilor. Cei doi frați germani, mai sus menționați, au fost sprijiniți de regimul nazist de la acel moment și au continuat încrucișările cu cai polonezi, cai islandezi și ponei. Așa a rezultat rasa de cai Heck, mult asemănătoare rasei Konik. Cercetările lor erau foarte avansate, dar au fost întrerupte desigur de sfârșitul războiului.

Heck Heinz
Heck Heinz – https://www.geni.com/-Din albumul Thomas Föhl (c)’s photos by Thomas Föhl (c)

Konik se întoarce în Polonia

Germania a fost obligată să restituie ceea ce a luat în timpul războiului și o parte din caii experimentali se întoarce în patria lor. Profesorul Tadeusz reușește să identifice 15 cai din pădurea Bialowieza, plus cele câteva exemplare recuperate din Germania. În 1949 s-a înființat ferma Popielno, unde s-au centralizat toate aceste exemplare rare. La scurt timp, în 1952, profesorul Tadeusz Vetulani moare subit și urmașii săi nu au atins performanța cercetărilor sale. Ferma este preluată în anul 1955 de către Academia Poloneză de Științe.

Popielno
Rezervatia Popielno http://popielno.pl/

Abia în anul 1955 apare un prim registru polonez și abia în anul 1962 primul volum al stud-book-ului rasei. Ulterior mai apar rezervații dedicate rasei în Zwierzyniec (1982), Janowskie Forests (1986), Zielony Ostrow (1990), Biebrza National Park (2005).

Numărul cailor a crescut considerabil. În 2010 populația de cai Konik era compusă de 40 armăsari și 150 de iepe în centrele stat și un număr de 550 de iepe și 130 de armăsari în alte ferme.

Descrierea rasei

Caracteristicile sale specifice îl fac să fie ușor de recunoscut. Konik are o înălțime mică, cuprinsă între 125 și 140 cm. Greutatea sa este cuprinsă între 300 și 400 kg. Roba sa este de obicei cenușie, devenind albicioasă în perioada iernii. Mai există și o robă maronie. Coada și coama sunt de culori închise. La unele exemplare se găsesc vag și acele dungi de zebră pe partea inferioară a piciorului.

Ca moștenire arhaică regăsim și la unele exemplare de Konik dunga dorsală de culoare închisă. De asemenea, partea inferioară a picioarelor  și botul sunt închise la culoare.

Konik
Dunga dorsala Konik – http://zhkp.pl/

Corpul său este scurt, robust și greoi, fiind susținut de picioare puternice, mai ales cele din față. Capul este bine proporționat cu corpul, fiind susținut de un gat scurt.

Urechile sunt mici, ascuțite și mobile, adaptate perfect la viața în sălbăticie.

Comportamentul rasei

Caii din rasa Konik sunt prietenoși și toleranți. Pot rezista cu mici cantități de hrană și sunt atât de puternici că pot fi folosiți atât în muncile agricole, dar și la echitație de agrement, în special pentru copii.

Surse:

  • POLISH KONIK HORSE – CHARACTERISTICS AND HISTORICAL BACKGROUND OF NATIVE DESCENDANTS OF TARPAN – Edyta Pasicka, http://www.acta.media.pl/
  • http://popielno.pl/
  • http://zhkp.pl/
  • www.wikimedia.org
  • www.pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *