Contextul aparitiei Ateneului Roman

Ateneul Roman apare intr-o epoca de framantari si de schimbari ce au loc dupa Unirea Principatelor Romane. Consolidarea nu era deplina si vremurile erau destul de tulburi pentru societatea romaneasca. Pe langa tensiunile politice ale acelei perioade au aparut si confruntarile de idei si viziuni.

O perioada lunga de timp poporul roman a stat departe de viata lumii civilizate si se simtea un curent de schimbare dinspre elita intelectuala. Se dorea castigarea timpului pierdut si recuperarea distantelor istorice fata de tarile occidentale. Iar tot acest decalaj presupunea aparitia unor institutii culturale care sa promoveze cultul binelui, frumosului si al adevarului catre sufletul natiunii romane.

Personajele cheie

In anul 1865 s-a creat la Bucuresti Ateneul Roman si in 1866 Societatea Academica, devenita ulterior Academia Romana. La intemeierea Ateneului Roman au participat trei personaje cheie: V.A. Urechia, Constantin Esarcu si Nicolae Kretulescu.

“Ideea a venit de la Urechia, a fost imbratisata de Esarcu si sprijinita de Kretulescu.” In jurul Ateneului doreau sa grupeze toata manifestarea de cultura si de arta din tara.

Constantin Esarcu a fost un vizionar si a devenit factorul important al realizarii acestei institutii simbol. S-a nascut pe 5 noiembrie 1836 in Bucuresti, fiind fiul doctorului P. Exarchos. A studiat ulterior la Paris, avand o licenta in stiinte naturale si un doctorat in medicina. Pe langa societatea “Ateneul Roman”, Esarcu este membru fondator al “Filarmonicii” si al “Societatii pentru Invatatura Poporului Roman”. A fost si director in Departamentul Cultelor, dar si in conducerea Teatrului National.

Promoterii Ateneului Roman — Promotorii Ateneului Roman -Sursa foto: Revista Boabe de Grau, martie 1931, BCU Cluj

Terenul constructiei

In anul 1873 s-a lansat propunerea de construire a cladirii Ateneului Roman. Societatea cauta un teren potrivit pentru constructia viitorului edificiu. Prima posibilitatea a fost o casa donata asociatiei de catre Scarlat Rosetti in fata parcului Cismigiu. Totusi aceasta cladirea nu era suficient de mare pentru idealurile fondatorilor Ateneului. Ulterior s-au mai facut demersuri la Primaria Capitalei pentru obtinerea terenului din spatele Gradinii Episcopiei.

Aici era o mare suprafata de teren care a apartinut familiei Vacarestilor si apoi Episcopiei Ramnicului. Terenul era in afara orasului, fiind initial acoperit de o batrana livada de visini. Ulterior s-a construit o bisericuta cu chiliile aferente si o mica scoala romaneasca. Aceste cladiri nu au rezistat insa marelui cutremur din 1838.

Societatea Ecvestra Romana si fundatia Ateneului

Partea din spate a terenului a fost apoi cumparata de Societatea Ecvestra Romana in anul 1875. Aceasta societate a fost infiintata in anul 1871 si era condusa de generalul Ioan Emanoil Florescu.

Terenul a fost dobandit cu scopul de a realiza un mare complex gen amfiteatru cu mai multe posibilitati de utilizare: manej de calarie, circ, serbari hipice si alte evenimente. Acest manej era destinat Scolii de Cavalerie, dar si amatorilor de hipism din Bucuresti. Intentia era foarte serioasa, constructiile au demarat in 1884, iar fundatia viitorului manej a fost de cea mai buna calitate.

Din lipsa fondurilor acest proiect s-a oprit insa, ramanand doar fundatia circulara acoperita de buruieni. Un final nefericit urma sa devina fundatia unui simbol national!

Ateneul Roman. Carte postala Biblioteca regională Pencho Slaveykov — Ateneul Roman. Sursa foto: Carte postala Biblioteca regională Pencho Slaveykov

Generalul Florescu

Generalul Ioan Emanoil Florescu (1819-1893) a fost general de armata, om politic, ministru de razboi, ministru de interne, deputat, senator, presedinte al Consiliului de Ministri, presedinte al Senatului Romaniei. Un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ulterior fidel si Regelui Carol I. A fost fondatorul și orânduitorul Armatei Române timp de 18 ani inainte de Razboiul de Independenta.

„Nu este capitol din alcătuirea noastră militară care să nu poarte la începutul ei pecetea lui Florescu. Unirea oștirilor, crearea Statului-Major general, contopirea școalelor militare din Iași și București într-una singură, împărțirea de noi steaguri purtând armele țării unite, organizarea marelor comandamente, organizarea Ministerului de Război, înființarea consiliului permanent al instrucției oastei, a intendenții și a corpului ofițerilor de administrație, înființarea de noi corpuri de trupă, a companiei de disciplină, a regimentului de artilerie, a trupelor de tren, a celor de geniu, organizarea temeinică a serviciului sanitar, înființarea pirotecniei, arsenalului și pulberăriei cu serviciile și personalul respectiv, acea a școalelor de cavalerie, de copii de trupă, de scrimă, gimnastică și dare la semn, unificarea marinei și a justițiilor militare, reorganizarea unităților administrative și de pompieri, a dorobanților și a grănicerilor.”

Generalul Radu Rosetti in anul 1936

A fost printre membrii fondatori ai „Societatii Literare”, „Societăţii române de arme, gimnastică şi dare la semn” presedinte al „Societatii pentru Invatatura Poporului Roman” si ai „Ateneului Roman”.

Ioan Emanoil Florescu a fost de asemenea si vicepresedinte al Jockey-Club in perioada 1880-1884.

Dati un leu pentru Ateneu

Primaria Capitalei a fost de acord cu transferul acestui teren detinut de Societatea Ecvestra a lui Florescu catre Societatea Ateneul Roman, cu conditia ca aceasta constructie sa inceapa in maximum 3 ani. Fondurile nu erau insa suficiente pentru a demara rapid marea constructie.

Pentru a completa bugetul necesar a venit o idee salvatoare si curajoasa. Prin initiativa celor trei personaje s-a lansat o campanie inedita de subscriptie publica, purtand celebrul nume “Dati un leu pentru Ateneu”.

La 9 aprilie 1884 Esarcu face un apel public “Catre amicii Culturii Nationale”. Atunci s-au pus in vanzare 500.000 de bilete de loterie in valoare de 1 leu. Lozul cel mare era in valoare de 75.000 lei, fiind o tombola aprobata prin decizia Guvernului I.C. Bratianu. S-au dat serbari, s-au organizat tombole si fondurile necesare au fost stranse.

Constructia Ateneului Roman

Constructia a inceput in anul 1886, dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron, intr-o combinatie de stil neoclasic si eclectic. Planul arhitectului a fost proiectat pe baza fundatiei existente a manejului. De aceea cladirea are o forma circulara.

Pe 26 octombrie 1886 se pune piatra fundamentala a constructiei si Ateneului i se inchina chiar si o oda:

”Sa fie ca-n lungi veacuri nici mana omeneasca / Nici timp, nici elemente sa nu-l mai dezveleasca / Iar fruntea acestui templu sa stea in veci tot sus / Purtand coroana mandra ce fondatorii-au pus”.

In seara de 14 februarie 1888 a avut loc prima conferinta tinuta in incinta palatului Ateneului Roman, desi arhitectura interioara nu era inca finalizata.

In acea seara Esarcu a declarat:

“Hai sa facem si noi un monument astfel incat posteritatea uitandu-se la dansul sa zica cum ca am fost nebuni”.

Pe friza circulara interioara din sala mare se dorea o fresca care sa prezinte fazele principale ale istoriei nationale. Din pacate la aceasta fresca nu s-a lucrat timp de aproape jumatate de secol. Pe acea zona s-a pastrat un text cu litere aurite: “Loc rezervat pentru marea fresca ce va reprezenta fazele cele mai insemnate ale Istoriei Romanilor”.

In anul 1901 a venit propunerea pictorului Stefan Popescu pentru realizarea acestei lucrari, dar fiind o propunere prea scumpa a fost refuzata. Abia in anul 1933 a inceput ornarea frizei circulare , fiind acceptat proiectul pictorului Costin Petrescu din Pitesti. Fresca are o lungime de 75 de metri si o inaltime de 3 metri, fiind practic cea mai ampla lucrare de pictura de acest gen din tara noastra. A fost inaugurata in luna mai 1938, in prezenta Regelui Carol al II-lea. Planul lucrarii era conceput in asa fel incat scenele istorice sa se succeada in mod natural, fara intrerupere, de la momentul Traian pana la momentele istorice contemporane.

Desigur ca puterea comunista a dorit indepartarea scenelor cu Familia Regala, dar minti mai luminate au pastrat pictura, acoperind cu o panza de catifea scenele nedorite de puterea autoritara.

Si iata ca oda adresata la inaugurare a ocrotit aceasta cladire de furia istoriei. A trecut cu bine de bombardamentele din 1944 si apoi de perioada comunista.