Sosirea muscalilor in Romania
Povestea noastră începe din anul 1828. Armata rusă a ajuns în București. Iar ofițerii rusi nu reușeau să se plimbe pe străzile dificile (vezi noroioase) ale orașului. Așa că trasurile erau cea mai buna solutie pentru incaltarile lor lustruite.
Birja
Odata cu acest fenomen intalnim pentru prima oara si termenul de „birja”.
“Birja” in limba rusa inseamna “bursa”. In Piata Bursei din Petersburg se adunau trasurile deoarece aici se gaseau clientii cu mai multi bani.
Stiati ca birja are denumirea engleza hansom, preluata dupa numele inventatorului Joseph Hansom. Acesta a inregistrat brevetul sau in 1834. Era o trasura realizata prin coborararea centrului de greutate pentru o deplasare mai rapida si mai sigura.
Cine erau muscalii?
Aceste birje de lux sosite in Bucuresti erau conduse de “muscali”, locuitori ai Moscovei aflati initial in serviciul ofiterilor rusi si apoi la dispozitia bucurestenilor cu dare de mana.
Termenul de „muscal” avea sensul de rus, de birjar sau de membru al unei secte.
Muscalii birjari se mai numeau si “scopiti”. Acestia faceau parte dintr-o secta intemeiata de un taran din Oryel, numit Kondratiy Selivanov.
Prorocul Selivanov a infiintat aceasta miscare ultra-religioasa ce promova purificarea prin castrare sau alte masuri chiar mai radicale. Barbatii casatoriti, dupa ce aveau primul copil, deveneau eunuci. Desi scopitii erau oameni blanzi si fara vicii, secta lor a fost prigonita in Rusia.
Birjarii din Bucuresti
Tocmai de aceea, acesti oameni au ajuns in Iasi si apoi in Bucuresti, intr-o tara primitoare si toleranta. Astfel, in Bucurestiul anilor 1870 erau 130 de barbati muscali si 60 de femei. Acestia locuiau grupati pe strada Birjarilor, astazi numita strada Episcop Radu. Casele lor erau diferite de cele ale bucurestenilor. Aveau porti mari pentru trasuri si cai, iar gardurile erau inalte si ascundeau vizibilitatea spre interior.
Timp de aproape 100 de ani, bulevardele principale ale Bucurestiului si mai ales Piata Teatrului National erau ocupate de frumoasele trasuri trase de caii bine ingrijiti ai muscalilor.
Scriitoarea Ethel Greening Pantazzi relata urmatoarele: „Tovarăşii de călătorie au fost cât se poate de punctuali, sosind bine instalaţi într-o trăsură atât de elegantă, încât părea greu de crezut că e închiriată. Caii erau de rasă pură, ţesălaţi cu grijă, cu coame şi cozi strălucitoare şi hamuri frumos lucrate şi împodobite. Aceste trăsuri deschise, în stil victorian, sunt splendid tapiţate şi capitonate, cu siguranţă demne de asemenea armăsari, iar muscalii ruşi sunt printre cele mai pitoreşti figuri din oraş. Sunt înveşmântaţi din cap până-n picioare în catifea albastră, cu mantii largi până la glezne şi cingători lungi de satin roz sau albastru- peruzea înfăşurate împrejurul taliilor solide. Vestoanele lor, mai ales la ocaziile de mare gală, sunt încheiate cu nasturi de argint la două rânduri, cusuţi în diagonală de la umăr spre talie. Părul lor blond ca paiul este tuns în stil olandez, dând feţelor lor rumene şi late un aer absurd de tineresc, în ciuda semnelor trecerii anilor. Pe cap poartă chipie. Toţi aceşti muscali fac parte dintr-o mică sectă religioasă – scopiţii. Exilaţi din Rusia din cauza credinţelor şi practicilor lor neobişnuite, s-au refugiat aici şi la Bucureşti şi se ocupă exclusiv de creşterea cailor, de comerţul cu cai şi de birjărie. Par oameni amabili şi binevoitori, cărora le pasă cu adevărat de muşterii fideli, faţă de care uneori arată o familiaritate amuzantă, dar nici -odată impertinentă. Multe persoane înstărite preferă să închirieze o astfel de trăsură cu luna ca să scape de complicaţiile deţinerii unui asemenea atelaj.”
Faceau parte din viata mondena a orasului de alta data. Cunoasteau foarte bine orasul si oamenii sai. Isi cunosteau clientii si destinatiile acestora. Dar erau la fel de politicosi si discreti.
In anul 1871 au inceput sa circule in Bucuresti si tramvaiele trase de cai (pana in anul 1929). Astfel, necesitatea trasurilor din Bucuresti a fost din ce in ce mai mica. In anul 1894 aparuse si primul tramvai electric din tara. La inceputul secolului XX aparusera si primele taxiuri in Bucuresti. Lumea se schimba intr-un ritm alert.
Era momentul in care moda trasurilor disparea. Muscalii au fost asimilati prin anii ‘40 de catre populatia lipoveneasca. Ultima mentiune a muscalilor apare in anul 1957, cand sunt condamnati trei dintre ei pentru ritualurile mutilante practicate din motive religioase.
Surse de documentare si surse foto
- Crutzescu, Gheorghe – Podul Mogoşoaei povestea unei străzi
- https://www.historia.ro
- www.adevarul.ro
- www.muzeulbucurestiului.ro
- www.delcampe.net
- https://www.facebook.com/caleidoscop99/
- www.arhivelenationale.ro
- Ethel Greening Pantazzi – România în lumini și umbre (1909-1919) – Ed. Humanitas 2015