Este cunoscut faptul că armata Moldovei se baza în special pe cavalerie. Medicul Mathaeus Murianus din Veneția, doctor în arte şi în medicină, cel care a fost chemat în 1502 să îl îngrijească pe marele voievod, a surprins într-o scrisoare o descriere amplă a ceea ce a văzut:
Supușii sunt toți bărbați viteji, ageri și nu făcuți să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă. Acest domn preavestit poate să ridice 60.000 de oameni de ispravă, adică 40.000 de călăreți și 20.000 de pedeștri. Țara este mănoasă și foarte frumoasă și bine așezată, plină de animale și de toate bucatele, [are de toate] afară de untdelemn (?). Grânele se seamănă în aprilie și în mai, iar vinuri de felul celor din Friul se obțin în august și septembrie. Pășuni sunt foarte bune. În această țară s-ar putea ține peste 100.000 de cai.
Lupta moldovenilor lui Ștefan cel Mare delcampe.net
Pasiunea pentru cai a voievodului Ștefan cel Mare este atestată de izvoarele istorice, dar mai ales de legendele surprinse de diverși autori. Unul dintre primii cai legendari este Catalan, un cal descris în romanul istoric „Frații Jderi” de Mihail Sadoveanu.
„Catalan a fost adus tocmai din Ispania, din grajdurile voievodului harapilor. Acei hoți iscusiți l-au ținut ascuns o vreme, pe urmă l-au purtat așa din loc în loc până ce au ajuns în Țara Leșască. Aici au dat într-un ascuns veste la Varșava, la Crâm și la Suceava. Comisul a trimes om anumit, cunoscător, care s-a ajuns cu neguțătorii la preț. De-atuncea Catalan stă la Timiș. Era atuncea de zece ani. Acum are douăzeci și doi. Cinci ani l-a încălicat măria sa; acuma încalică al doilea fecior al lui. Pe cel dintâi l-a chemat Harap: era curat ca un fulg. Pe al doilea îl chiamă Vizir: are stea neagră în frunte ca și Catalan. S-a aflat, ori este scris undeva, că măria sa Ștefan-Vodă are mare norocla război cu acești cai.”
Catalan era un pur sânge arab de culoare albă, cu țintă în frunte, adus de la maurii din Spania. Era găzduit la Herghelia domnească de la Timiș. În jurul acestui cal se dezvoltase o legendă prin care Ștefan cel Mare era invincibil atunci când pornea la lupte pe armăsarul preferat, cel cu puteri magice. Comisul din Timișeni, Simion Jder era priceput în creșterea cailor domnești și era pus să îl aibă în pază, mai ales că Grigore Gogolea (numit și Rățoi) era plătit de boierii Mihu și Agapie să îl fure din herghelie. Planul este dejucat și Catalan este salvat.
Gheorghe Asaky_-_Muma lui Ştefan cel Mare refuzând intrarea fiului său în cetatea Neamţ în 1484 – Wikimedia.org
Voievodul a încălecat numai pe Catalan și pe urmașii calului magic pentru izbânzile sale în războaie. De exemplu, „Catalan a nechezat de trei ori și marea bătălie de la Baia a fost câștigată”, ca prin magie.
Armăsarul Voitiș
Voitiș este un alt cal legendar care l-a servit pe Ștefan cel Mare timp de 12 ani. Un cal prezent în opera „Apus de Soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Voitiș este un cal mult iubit de voievod. Într-o luptă, Ștefan este rănit la un picior, iar din cauza terenului alunecos, Voitiș alunecă și îi prinde piciorul rănit sub el.
Voitiş, înr-un ceas rău, alunecă de picioarele de dindărăt. Domnul îi puse pintenii. Calul sări şi căzu, apucându-i piciorul sub el…
Filatelie -delcampe.net
Este memorabil fragmentul când Ștefan află de moartea calului său atât de credincios.
ŞTEFAN: O! ho! ho!… Slovenii s-au pripit la scris… N-au greşit… presimţind că-n a doua jumătate… Cam grea răsuflarea de câteva zile… Moghilă, ce face Voitiş… bidiviul care m-a purtat în spinare doisprezece ani?
CLUCERUL MOGHILĂ: Ar face bine dacă n-ar fi pus picioarele în sus…
ŞTEFAN: M-a lăsat?
CLUCERUL MOGHILĂ: S-a dus bietul Voitiş… Cum ajunse în grajdul de piatră pică d-a-n picioarele, căscă gura, mai suflă o dată şi…
ŞTEFAN: Aşa se cade să moară un domn… dar el…
CLUCERUL MOGHILĂ: Calul domnului, măria-ta…
ŞTEFAN: Da, calul domnului… Ştefan fără picioare şi fără cal… O! şi cum mă ducea la izbândă… ca un vifor năpustit în valea Sucevei!… Semn rău…
CLUCERUL MOGHILĂ: Ei, aş!…
ŞTEFAN: Semn rău, Moghilă!… Ce va să zică să mori de moarte bună?
Sava_Hentia_- Moartea lui Stefan cel_Mare, Wikimedia.org
Calul capătă simboluri magice și puteri supranaturale în legendele și basmele populare, motivul fiind desigur importanța acestui animal atât pe timp de pace, cât mai ales pe timp de război.
