Dick Turpin a fost unul dintre cei mai notorii bandiți din Anglia secolului al XVIII-lea, dar istoria lui reală a fost adesea amestecată cu legende romantice. O parte din faima sa vine din asocierea cu calul său, Black Bess, și povestea celebrului galop de la Londra la York. Această poveste a captivat imaginația populară, dar o examinare mai atentă a surselor istorice dezvăluie o realitate mult diferită.
Cine a fost Dick Turpin?
Dick Turpin, născut în 1705 în Essex, Anglia, a început cariera sa criminală în cadrul unei bande de hoți de vite și de animale. Deși și-a început activitatea în furtul de bovine și cai, s-a mutat rapid la jafuri armate și atacuri asupra călătorilor, acționând în principal în regiunile din sud-estul Angliei.
Turpin nu a fost un bandit singuratic dintr-un început. Inițial, a fost parte dintr-o bandă cunoscută sub numele de „Gregory Gang”, care comitea jafuri violente și invada casele nobililor. Banda era cunoscută pentru brutalitatea lor, atacând oameni fără rețineri și torturându-i pentru a dezvălui locurile unde își ascundeau banii sau bunurile de valoare. După ce această bandă a fost destrămată, Dick Turpin a continuat să comită jafuri singur, devenind cunoscut mai ales pentru atacurile sale pe drumurile publice.
Într-un final, după ani de jafuri și fugă de autorități, Turpin a fost arestat sub o altă identitate în 1737 și condamnat pentru furtul de cai. În 1739, a fost spânzurat în York, dar nu înainte de a deveni un personaj infam în cultura populară.
Black Bess și Galopul de la Londra la York: Mitul
Unul dintre cele mai cunoscute mituri asociate cu Dick Turpin este cel al calului său, Black Bess, și faimosul galop de la Londra la York. Povestea susține că, într-o noapte, Turpin a călărit pe Black Bess peste 320 km pentru a-și crea un alibi și a scăpa de autorități, demonstrând astfel viteza și anduranța incredibile ale calului său.
Această legendă, însă, nu are o bază istorică solidă și este atribuită în mare parte ficțiunii literare. Prima apariție a acestei povești este într-o lucrare scrisă de William Harrison Ainsworth, Rookwood, un roman gotic publicat în 1834. Ainsworth a inclus în roman un episod spectaculos al galopului de la Londra la York, în care Turpin și Black Bess devin eroii unui act extraordinar. Ainsworth a fost, în esență, cel care a transformat figura istorică a lui Turpin într-un personaj romantic și aventurier.
Nu există nicio dovadă istorică că Dick Turpin ar fi realizat vreodată o astfel de călătorie. În plus, se consideră că o astfel de distanță ar fi imposibil de parcurs într-o singură noapte fără odihnă pentru cal, oricât de rapid ar fi acesta.
Adevărul despre Black Bess
Există puține surse care menționează un cal numit Black Bess în legătură cu Dick Turpin. De fapt, mențiunile despre Black Bess apar aproape exclusiv în ficțiune. În realitate, Turpin folosea probabil mai mulți cai furați în activitățile sale de banditism, și nu există dovezi că ar fi avut un cal anume sau faimos.
Povestea iepei Black Bess pare să fi fost inventată pentru a adăuga o notă de eroism și romantism carierei criminale a lui Turpin. În literatura populară a secolului al XIX-lea, caii eroici erau o temă comună, iar Ainsworth a folosit acest truc pentru a construi mitologia lui Turpin. Black Bess este adesea descrisă ca un cal negru, puternic și rapid, cu o loialitate neclintită față de stăpânul său, contribuind la imaginea unui bandit nobil care călătorește prin țară, luptând împotriva injustiției. În realitate, însă, Dick Turpin a fost departe de a fi un astfel de personaj.
Turpin: De la Criminal la Erou Popular
Romantizarea lui Dick Turpin a început cu mult după moartea sa. În secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, cărțile și piesele de teatru au început să prezinte hoții de drumul mare ca figuri eroice, care se ridică împotriva unei societăți nedrepte. Dick Turpin a fost în mod special adoptat în acest rol. Figura sa a fost stilizată ca fiind un fel de Robin Hood modern, deși în realitate nu există dovezi că ar fi împărțit vreodată bogăția sau că ar fi fost motivat de altceva decât de lăcomie și violență.
În plus, povestea galopului său la York a devenit un element central în literatură și teatru, fiind prezentată drept un act de curaj și ingeniozitate. Romantizarea sa reflecta dorințele publicului de a vedea figuri rebele care sfidează autoritățile și legile rigide ale vremii.
A fost un subiect atât de ofertant încât s-au realizat și filme despre aceste personaje.
Surse:
Gazeta Sporturilor, decembrie 1940
