Complexitatea harnașamentului

Frâul este unul dintre elementele importante din ansamblul harnașamentului calului. Este acea componentă utilizată pe capul calului pentru a da direcția și viteza calului.

Acest articol este doar o mică sinteză a unui domeniu din ce în ce mai complex. Există astfel o mare diversitate a echipamentului necesar calului pentru diversele activități sportive sau lucrative. Tocmai de aceea, în funcție de activitatea practicată, de experiența călărețului sau de tradiția zonei, se folosesc multe tipologii de frâie.

Tipologii

Frâul poate fi clasificat în două tipuri:

1. frâul simplu – cu zăbăluță
2. frâul complet – cu zăbală și zăbăluță

Frâul simplu

Frâul simplu este format din următoarele elemente:

• cefarul – o curea lată care trece peste ceafa calului și având rolul de retenție a frâului pe capul calului
• fălcelele sunt curelele care se desprind din cefar, pe părțile laterale ale capului, pe fălci, până la gură, unde se prind de inelul zăbăluței
• gâtarul este o curea mai subțire care trece pe sub gâtul calului, impiedicând frâul să iasă de pe cap prin strângerea cu o cataramă
• fruntarul este o altă curea care împiedică frâul să iasă spre spate, fiind fixată pe frunte, prin fața urechilor
• botarul este o curea mai lată care trece pe sub fălcele și se prinde în jurul botului, limitând deschiderea largă a gurii calului
• zăbăluța este o componentă metalică, articulată, de diferite grosimi și forme, care are la capete inelele de care se prind fălcelele și dârlogii
• dârlogii sunt curele late și lungi, care fac conexiunea dintre zăbăluță și mâinile călărețului, având rolul de a transmite comenzile
• curelușa de bot este folosită pentru a împiedica deschiderea botului calului atunci când acesta vrea să scape de zăbăluță. Are rolul și de a evita intrarea limbii deasupra zăbăluței.
• struna – un lănțișor care trece pe dedesubtul buzei de jos a calului, se prinde în niște cârlige aflate la inelele de sus ale barelor
  laterale – întărește acțiunea zăbalei.

Frâul complet

Frâul complet are atât zăbală, cât și zăbăluță și are două perechi de fălcele, prima fiind legată de zăbală, iar a doua la zăbăluță. Fiind vorba și de 2 perechi de dârlogi, aceștia sunt realizați din curele mai subțiri pentru a putea fi manipulați mai ușor.

O altă clasificare a frâielor poate fi în funcție de prezența zăbăluței. Astfel pot fi:

1. Frâiele cu zăbăluță
2. Frâiele fără zăbăluță

1. Frâiele cu zăbăluță

În funcție de configurația elementelor pot exista mai multe modele de frâie cu zăbăluță

1.a. Frâul englezesc

Și acesta poate fi la rândul său:

• frâu simplu (zăbăluță, botar și un singur set de dârlogi), cu curelușă de bot sau fără curelușă de bot
• frâul dublu (2 zăbăluțe și 2 seturi de dârlogi) pentru un control avansat în dresajul calului
• frâul Pelham, care utilizează o zăbăluță tip Pelham și 1 sau 2 seturi de dârlogi

1.b. Frâul australian

Este un frâu fără botar, iar toate elementele frâului sunt prinse de inelele situate la baza urechilor calului

1.c. Frâul mexican

Specificul este botarul încrucișat.

1.d. Frâu tip western

La acest tip lipsește de obicei botarul, pentru un stil de echitație mai liber, cu presiune intermitentă și nu cu presiune continuă. Fiind fără botar, inelele zăbăluței sunt mai mari în dresajul western. Motivul lipsei botarului este acela de a lăsa caii tineri aflați în perioada dresajului să își exprime nemulțumirile legate de zăbăluță și să vezi ce i se potrivește mai bine.

Zăbala și zăbăluța

Momentul apariției zăbalei nu este cu precizie identificat în istorie. Totuși, există un artefact din lemn, care are un mozaic realizat din scoici și calcar roșu, numit Stindardul Urului, având circa 4600 de ani vechime. Aici apar cai cu un inel metalic în nas și harnașamentele necesare.

Se presupune că primele forme de zăbala au fost realizate din piele sau frânghii, dar nu au rezistat ca o dovadă în timp. Zăbalele metalice au început să fie utilizate prin anii 1300-1200 înainte de Hristos, fiind mai întâi realizate din bronz.

Ulterior a fost utilizat nichelul până în anii 1940 și apoi a fost înlocuit cu oțelul inoxidabil. De asemenea se mai folosesc aliaje de cupru sau oțel ușor oxidabil (fierul dulce) cu rolul de a stimula procesul de salivare a calului.

Pe teritoriul țării noastre au fost descoperite zăbale de tip tracic în Oltenia, dar și în zona cetăților dacice din Munții Orăștiei, dar și în partea de nord a țării.

Zăbala are partea care se introduce în gura calului realizată dintr-un segment metalic arcuit la mijloc pentru libertatea limbii calului. Este fixată în lateral prin două ramuri de care se prind dârlogii zăbalei.

Zăbăluța este alcătuită însă din piese metalice articulate la mijloc, în 2 sau 3 segmente.

Zăbala are rolul de a conduce calul înainte – înapoi și a trage capul calului în jos și este nevoie de călăreți mult experimentați. Zăbăluța are acțiune triplă: înainte – înapoi, lateral și sus.

Câteva caracteristici sunt legate de greutate (cu cât e mai grea e mai incomodă), de grosime (grosimea micșorează forța de tragere, dar poate fi incomodă la limba calului), de materialul din care sunt formate și de forma elementelor exterioare gurii( zăbăluțe cu mustăți, zăbăluță cu inele în formă de ou, zăbăluță cu inel mobil, zăbăluța tip Pelhelm la care se poate atașa un lanț, zăbăluțe tip ridicător, zăbala Baucher, zăbaluța cu jumătate de mustață în partea inferioară, etc).

Mai multe informații interesante aici:

https://www.youtube.com/channel/UC2snTpbbdPSPzvMhewprLmg

O largă ofertă de frâie și dârlogi aici

Gama de zăbăluțe și zăbale aici 

Surse:

• Sorin Petroniu, Felix Topescu – Calaria pentru toti. Notiuni de echitatie elementara, 1980 Editura Sport Turism
• Battersby, Jenyns C Fairman Rogers Collection (University of Pennsylvania) PU – The bridle bits : a treatise on practical horsemanship – 1886
• https://lumeacalului.wordpress.com/
• www.pixabay.com
• https://commons.wikimedia.org/
• Programul Caii României