Despre Luchian

Pe 1 februarie 1868 se năștea în Ștefănești – Botoșani, Ștefan Luchian. Familia sa avea o avere considerabilă și se mută după 5 ani în București. Ștefan Luchian a fost fiul lui Dumitru Luchian și al Elenei Kiriacescu. Tatăl său a avut o carieră militară și provenea dintr-o familie de ofițeri, iar mama sa era fiica unor boieri de origine armeană.

Micul Luchian a avut posibilitatea de a merge la Școala Națională de Arte Frumoase, avându-i ca profesori pe Tăttărescu, Aman și Stăncescu. Mama sa, rămasă văduvă, îl sprijină să meargă și mai departe, ajungând la studii în Munchen și apoi la cea mai prestigioasă școală de arte, Academia Julian din Paris. Aici a avut ocazia să se inspire de la Manet, de la Degas și de la alți iluștri impresioniști. Degas l-a inspirat prin incisivitatea compunerii sale privind scenele de interior și lucrările hipice.

Zambaccian spunea despre Luchian că era o „fire romantică, scria versuri în tinerețe, cânta din flaut și era un pătimaș
sportsman; ciclist intrepid, a câștigat prima cursă București-Giurgiu, a avut cai de curse, a dus o viață de dandy, a fost elegant și de o ținută impecabilă, om de viață și de societate. Multa vreme, pictura nu a fost pentru Luchian o profesie, ci mai degrabă o pasiune; abia mai târziu, dupa vârsta de patruzeci de ani, țintuit pe patul suferinței din cauza unei boale necruțătoare, s-a consacrat cu totul picturii și a meditat plastic.”

Până la vârsta de 33 de ani, Luchian a fost un personaj foarte activ. Avea un docar tras de cai, impresionând publicul cu plimbările sale la Șosea. Încetul cu încetul, averea sa se risipește și este țintuit apoi la pat de o scleroză multiplă. Până la finalul vieții va picta cu pensula legată de degete. Se stinge din viață la 48 de ani, în anul 1916.

Operele sale sunt de o valoare inestimabilă, dar aici prezentăm doar lucrările sale pe teme hipice, cu secvențe inspirate din Paris sau din București.

Lucrările hipice

Fiind pasionat de curse, Luchian redă o atmosferă caldă și luminoasă și integrează natural caii și personajele. Amator al curselor de cai, Luchian redă atmosfera, lumina caldă şi strălucitoare ce integrează firesc caii şi personajele. Compoziţie cu doi jochei călare, pe malul unui râu străjuit de arini.

Desen - Luchian, Ştefan; Cai de curse — Muzeul Naţional de Artă al României – BUCUREŞTI, cimec.ro

Studiu în cărbune reprezentând un antrenament al cailor – 1899

Purtând o clară influenţă franceză, a lui Degas mai cu seamă, Luchian prezintă momentul dinaintea începerii cursei, în prim plan cu doi jochei călare, cel din stânga cu bluză dungată alb-roşu, pe cal roib, cel din dreapta cu bluză albă pe cal negru. Al doilea plan ilustrează alţi trei jochei, iar în fundal se află publicul cursei şi un peisaj deluros. Luminozitatea picturii, tuşele mărunte ale peisajului dovedesc în această lucrare influenţa impresionismului francez asupra lui Luchian.