Hipodromul Băneasa – Templul curselor de cai din România

A fost odată în București un templu al cailor, un templu al curselor de cai, iar acest templu s-a numit “Hipodromul Băneasa”.

Denumirea de templu a fost rostită pentru prima dată de marele crescător și proprietar de cai pursânge, George Negropontes, căruia îi plăcea să-i spună Hipodromului Băneasa “templul alergărilor de cai”.

Identitatea noastră

Alexandru Marghiloman:
“Pursângele Englez și trăpașul sunt 2 cai care nu se vor concura niciodată. Ei se completează, atât în economia natională, cât și în scopul de a introduce în sufletul Măriei Sale Publicul dragostea de cal. Calul merită și trebuie iubit.”

Locația

Noul Hipodrom Băneasa

Contextul

Trebuie menționat ca printre primii și cei mai mari crescători de cai Pursânge Englez din România era colonelul Constantin Blaremberg. Interesul pentru caii pursânge și cursele de cai continuă să crească și în țara noastră, astfel se simțea nevoia pentru condiții mai bune. Așa că la inițiativa și la insistențele membrilor activi ai Jockey-Club Român, în frunte cu Alexandru Marghiloman și cu susținerea Regelui Carol I, se hotărăște începerea construcției unui nou hipodrom, mai mare și mai adaptat cerințelor curselor de cai.

Locația noului hipodrom

Noul Hipodrom Băneasa a fost construit la începutul secolului XX și se afla la periferia de nord a orașului București, pe atunci comuna suburbană Băneasa, pe locul vechiului Hipodrom Băneasa, întinzându-se pe o suprafață de 62 ha. Actualmente pe acest teren se află Piața Presei Libere (Casa Presei Libere (Scânteii), Romexpo, World Trade Center, Hotelul Crown Plaza, Hotelul Ramada Parc și Complexul Comercial Flora).

Jockey-Clubul Român

Hipodromul Băneasa a aparținut încă de la început Jockey-Club Român și a putut fi construit datorită insistențelor și eforturilor financiare ale inegalabililor săi membri, dintre care se distingeau Alexandru Marghiloman, Generalul Gheorghe Manu, Generalul Florescu, Cantacuzino, Moruzi, Brătianu, Stirbey, Negropontes, Lahovary, Ghika, Sturdza, Șutzu, Kogălniceanu, Steriadi, Balș, Argetoianu, Catargi, Cămărășescu, Chrissoveloni, Filliti, Bălăceanu, Bibescu…, dar și datorită Familiei Regale a României, în mod special datorită Regelui Carol I.

Articolul complet despre Jockey-Club Român: https://herghelie.ro/jockey-club-roman/

Arhitectul Ion D. Berindey

Având susținerea Regelui Carol I și a primăriei Bucureștiului, în vara anului 1905 începe construcția noului hipodrom după planurile arhitectului Ion D. Berindey. Marele arhitect studiase hipodromurile de la Paris, în special Hipodromul Longchamp. Inițial construcția era proiectată pe un teren nu suficient de mare, dar în foarte scurt timp, datorită insistențelor arhitectului Berindey și ale membrilor marcanți ai JOCKEY-CLUB, se obține o suprafață mai mare de teren, impetuos necesară finalizării marelui proiect, Hipodromul Băneasa.

Pe 14 decembrie 1905 apare și un decret oficial (de stat), prin care se alocă o nouă suprafață de teren Jockey-Clubului, ajungându-se la începutul lui 1906 la o suprafață de 52 ha și ulterior la 62 ha în 1915, tot datorită eforturilor Jockey-Club.

Inaugurarea hipodromului

Anvergura sportului hipic a fost atât de mare încât toți cei implicați în acest proiect au reușit o performanță demnă de prezentat celor care studiază arhitectura. Berindey, având marele concurs al lui Alexandru Marghiloman – vicepreședintele Jockey-Club, a reușit să inaugureze noua tribună pe data de 8 octombrie 1906, adică în doar un an!

O altă informație despre inaugurare apare în Le Figaro, din iunie 1907.

Mai mult decât atât, imaginea noului Hipodrom Băneasa apare prezentă în lucrarea Frédéric Damé: Bucarest en 1906, editată în anul 1907.

Marea și mult așteptata inaugurare a noii tribune a Hipodromului Băneasa a avut loc într-un cadru festiv, în prezența Familiei Regale a României și a mai multor invitați de seamă.

Clădirea hipodromului

Construcția avea să fie unică, era de o eleganță aparte, regală. Hipodromul Băneasa ajunge în scurt timp să fie considerat unul dintre cele mai frumoase hipodromuri din Europa, concurând de la egal la egal cu celebrul Longchamp din Paris, cel care l-ar fi inspirat cel mai mult pe arhitectul Berindey.

Rezistenta copertinei a fost verificată personal de arhitect, care a urcat pe ea însoțit de un regiment de cavaleriști.

Tribuna avea o particularitate îndrăzneață în ceea ce privește terasa superioară (copertina). Aceasta nu avea coloane de susținere pentru a nu perturba vizibilitatea spectatorilor din tribuna principală și putea să susțină chiar și peste 800 de persoane.

Încă de la intrare se putea observa amploarea întregului edificiu, hipodromul era împrejmuit cu boxe pentru cai pe toată lungimea sa circulară.

Construcția avea înălțimea unui bloc cu cinci etaje și era foarte bine proiectată. Avea o vizibilitate perfectă, mai ales de la terasa etajului patru, de unde se vedea orice mișcare pe hipodrom. Cei cu binoclu și o vedere mai bună vedeau chiar mult în afara hipodromului.

La primul nivel, în partea dreaptă, se afla loja regală, apoi cea a corpului diplomatic și a Jockey-Club, la mijloc se afla tribuna proprietarilor de cai, iar mai în stânga cea a antrenorilor. Din holul mare cu vitralii se deschideau birourile Jockey-Club și sala jocheilor.

Organizarea hipodromului

De menționat faptul că Jockey-Club se ocupa și de buna organizare a curselor de cai. Clubul avea ca vice-președinte pe Alexandru Marghiloman, vice-președinte în perioada 1903-1925, iar președinte era însuși Regele Carol I, la momentul inaugurării Hipodromului Băneasa.

Terenul de alergări cuprindea două piste concentrice, una de 2.000 m cu o lățime de 24 m, respectiv cea exterioară de 2.200 m și cu o lățime de 30 m. Pistele erau legate între ele cu bretele, ulterior, în 1925, ajungându-se să se amenajeze o pistă de 2.400 m pe care se alerga în special Derby-ul.

Pistele de alergare

Pistele de alergare erau cele mai importante, iarba fiind de o calitate foarte bună, ca pe hipodromurile din Paris. Cei din Jockey-Club, în frunte cu Alexandru Marghiloman, se preocupau cel mai mult de pistele de alergare, deoarece sănătatea cailor era prioritară, iar obiectivul Jockey-Club încă de la înființare a fost și este și în zilele noastre „să încurajeze îmbunătățirea rasei cailor în România.

Lângă tribună, cam în dreptul liniei de sosire, o mare atracție o avea padocul, cam de 50 m/ 30 m, unde erau plimbați caii care luau startul în cursa respectiva, pentru a putea fi studiați de spectatori. Totuși, accesul în interiorul padocului era permis doar pentru jochei, antrenori, proprietari și membrii Jockey-Club.

Cursele de galop se țineau în zilele de joi și duminică, iar cele de trap miercuri și sâmbătă. În timpul iernii se mai organizau curse cu săniuțele trase de cai pe Băneasa Trap, cursele de galop luau o bine meritată pauză pe timpul iernii.

De menționat că Hipodromul Băneasa era împărțit în doua circuite distincte, hipodrom pentru galop și hipodrom pentru trap, cel mai mare și mai impresionant era bineînteles cel pentru galop.

Cursele de galop din Băneasa.  Foto: www.stelian-tanase.ro

Evenimentele sportive, culturale și mondene

Cele mai importante și atractive curse erau cele de galop de duminică, atunci când Hipodromul Băneasa era arhiplin, cu mii de spectatori.

În acel an nu s-a inaugurat doar un hipodrom, a luat naștere “la belle epoque” și Bucureștiul avea să intre cu adevărat în rândul marilor capitale europene. Un hipodrom înseamnă mai mult decât cursele de cai, înseamnă un stil de viață frumos și sănatos, iar acei oameni din “Micul Paris” erau sănătoși și frumoși.

Acești oameni erau prezenți la hipodrom în fiecare săptămână, primăvara și toamna în special. Deși hipodromul nu impresiona prin capacitate, doar 5000 de locuri, Hipodromul Băneasa era cochet și impresiona de la prima vedere, strălucea de eleganță și lux, era un loc în care dacă intrai, simțeai aerul occidental.

Detaliile hipodromului

Chiar în fața intrării era prevăzut un loc destinat “parcării”, de aprox 150 m/150 m. Fațada și intrarea hipodromului erau construite din zid masiv, cu porți mari și largi din fier forjat, și cu frontispiciul dantelat pe care era înscris, tot în fier forjat, cu litere foarte mari, “HIPODROMUL BĂNEASA”, iar pe o placă încastrată în zid la intrare, inscripția: “Proprietatea SOCIETĂȚII DE ÎNCURAJAREA ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA RASEI CAILOR ÎN ROMÂNIA”,
“JOCKEY-CLUB”.

Facem o mica paranteză și menționăm că s-a păstrat numele “Jockey-Club”, fiind împrumutat de la francezi, însă cu trecerea timpului a fost folosită destul de des varianta “Jockey Club”, utilizarea formelor depinzând de contextul folosirii, ceea ce nu este o greșeală.

De asemenea, facem referire la folosirea corectă a termenului  “pursânge”, termen care derivă din fr. “pur-sang”, conform DEX 2009. O altă variantă logică și simplă, vine din faptul că englezii au dat naștere acestui atlet, numindu-l “thoroughbred”(pure-blood, purebred), într-un singur cuvânt. Iar noi, autorii (Martinescu V.M. și herghelie.ro), din respect pentru DEX și gramatica limbii române, dar și pentru elita atotcunoscătoare a acelor vremuri și istoria acestei rase de cai am folosit și vom folosi varianta “pursânge” și ocazional, varianta „pur-sânge”. Mai multe detalii despre utilizarea termenului în acest articol.

Revenind la subiectul principal, aflăm din toate scrierile despre Hipodromul Băneasa că toată elita bucureșteană și din marile orașe venea la aceste evenimente. Aceste elite ale momentului au făcut posibil ca Bucureștiul să devină “Micul Paris” și au construit România modernă.

Pariurile la hipodrom

Mari industriași, bancheri, doctori, judecători, profesori universitari, avocați, intelectuali, militari și oameni cu mulți bani erau pasionați de cursele de cai și de caii din rasa Pursânge Englez, în special, iar pariurile erau pe măsură. Pariurile erau nelipsite de la Hipodromul Băneasa. Casele pentru pariuri erau așezate pe întreaga întindere a spațiului verde, sub forma unor tonete-ghișee, dar se aflau câteva și sub tribuna.

Dar nu numai la hipodrom se putea paria. Se putea paria și în centrul orașului sau pe actualul Bulevard Ion Mihalache, în drum spre hipodrom. Pariul minim era de 2 lei, iar cel mai râvnit și cel mai greu de obținut era “pariul austriac”, la care trebuiau ghiciți șapte câștigători consecutivi ai unei zile de alergări.

Cursele de la hipodrom

La cursele de cai cele mai importante din an participa și Familia Regală, Regina Maria distingându-se ca o mare iubitoare de cai și curse de cai. Membrii Familiei Regale erau astfel nelipsiți la “Premiul Regal”, “Premiul Jockey-Club” și la Derby. Cea din urmă cursă era și cea mai importantă, cursa cailor de 3 ani fiind cea mai așteptată și cea mai importantă din an, oriunde în lume. De asemenea, soseau la hipodrom și nobili invitați de peste hotare.

Sursele noastre de documentare ne arată bugetele considerabile la acea vreme care erau puse la dispoziție de Jockey-Club, odată cu planul de lansare a noului hipodrom.

Dacă în anul 1905 au fost alocați 253.600 de franci, în anul 1906 bugetul premiilor a fost crescut la 380.866 de franci. 

La acel moment erau 23 de nume de proprietari câștigători pe Hipodromul Baneasa. Dintre aceștia doar șase s-au remarcat cu câștiguri de peste 10.000 de franci. Clasamentul celor șase este următorul:

Ținuta la hipodrom

Odată cu Familia Regală, la hipodrom venea și toată protipendada, dar și oamenii modești din cartierele mărginașe ale Bucureștiului, și chiar din provincie. Veneau mii de oameni, iar la Derby se strângeau aproximativ 20.000. La hipodrom nu te puteai îmbrăca oricum, și indiferent de clasa socială, trebuia să te îmbraci cu ce ai mai bun în ziua respectivă.

Doamnele își etalau ultimele achiziții vestimentare comandate de la Paris sau cumpărate de la magazinul Lafayette din București, iar domnii trebuiau neapărat să fie la “4 ace”: joben, veston și mănuși din piele. Ofițerii impresionau cu uniformele lor. Marii proprietari de cai, precum Alexandru Marghiloman, Stirbey, Moruzi, Negropontes, Lahovary, veneau în ținuta de călărie: mănuși, crăvașă, șapcă de catifea neagră, pantaloni albi, cizme de călărie înalte și redingotă roșie.
Era o lume aparte, selectă. Caii dădeau tot ce aveau mai bun pe pista de alergare, iar oamenii dădeau tot ce aveau mai bun în tribune.

Într-un asemenea loc, femeile frumoase veneau să-și etaleze eleganța și farmecele, și se înfiripau idile, chiar și căsătorii, dar și inevitabilele dueluri. Duelurile se tranșau chiar la hipodrom și se folosea pistolul. La hipodrom s-a duelat în 1885 chiar Titu Maiorescu, apoi în 1921 fiul lui Duiliu Zamfirescu ar fi pierdut un asemenea duel. Dar, indiferent de duel, la final, cel mai mult aveau de câștigat respectul și onoarea.

Parcul Herastrău (Parcul Mihai I)

De asemenea, Hipodromul Băneasa devenise locul unde “se punea țara la cale”!
De Hipodromul Băneasa și caii pursânge este cumva legată și soarta Parcului Herăstrău (Parcul Mihai I).

După Primul Război Mondial, în aprilie 1922, s-a înființat Cercul de Sporturi “Băneasa Country Club”, actualul Club Diplomatic, doar pentru membrii bogați și exclusiviști.
Alexandru Marghiloman, membru de bază și fondator, era foarte implicat și a obținut de la primărie 15 ha din actualul teren al parcului Herăstrau (Mihai I). Aceste 15 ha erau destinate pentru polo pe iarbă și manej. Este interesant că atunci se practica polo pe iarbă, nu-i așa?

Marele Alexandru Marghiloman, iubind atât de mult caii și calitatea, și dorind ca acest club să fie cu adevărat exclusivist, s-a angajat în fața primarului Corbescu că va amenaja și alte 30 ha de parc, urmând a fi un fel de “Parc Național”, care s-a numit o perioadă  “Parcul Carol al II-lea”.

Beneficiind de o schiță pentru amenajarea parcului făcută deja și cu sprijinul primăriei, Alexandru Marghiloman și ceilalți membri exclusiviști ai “Băneasa Country Club” au plătit marea majoritate a costurilor pentru amenajarea parcului și a lacului, a bulevardului Kiseleff, și bineînțeles că ei au amenajat doar din banii lor celebra „Alee a Călăreților”.

Practic, asa a luat nastere parcul numit pentru o scurtă perioadă de timp “Parcul Național” , iar în perioada 1936-1938 “Parcul Național Carol al II-lea”. Ulterior a purtat un nume sovietic și apoi numele de  “Parcul Herastrău”, iar recent a fost denumit „Parcul Mihai I”. Observăm beneficiile pe care le-au adus urbei oamenii care iubeau caii, calitatea și bunul gust, oameni cu o educație de invidiat.

Calitatea și implicarea acestor oameni, în special a lui Alexandru Marghiloman, erau molipsitoare, deoarece ridicase ștacheta atât de sus, încât România ajunsese pe locul 3 în Europa la curse de cai, după Anglia și Franța. Pentru unii iubitori ai sporturilor hipice , viața pe hipodrom era o rațiune de a trăi.

Generalul Gheorghe Moruzi a cerut prin testament să fie incinerat, iar cenușa să fie răspândită în fața potoului. Dorința i-a fost îndeplinită de către Barbu Catargi, vice-președinte al Jockey-Club în acea perioadă.

Spectacol aviatic pe hipodrom

După cum am menționat mai devreme, cursele de cai aveau loc și înainte să se construiască noul Hipodrom Băneasa, România având o tradiție destul de veche legată de cursele de cai. Totuși, adevăratul salt în “lumea pursânge” s-a făcut după inaugurarea noului Hipodrom Băneasa. Ba mai mult, pe data de 18 octombrie 1909, cu acceptul lui Alexandru Marghiloman, care plătise o avere pe “turf”-ul adus special de la Paris, va avea loc o demonstrație aviatică pe pista de galop de la hipodrom.

A fost un eveniment unic, istoric, la care au fost prezenți aproximativ 5.000 de invitați și încă 40.000 de oameni care au dorit să vadă ineditul eveniment. O parte dintre ei au văzut spectacolul aviatic din afara hipodromului, iar aviatorul francez Louis Blériot fiind impresionant de bijuteria arhitecturală și de multitudinea de oameni va duce faima Hipodromului Băneasa până la Paris. După reușitul eveniment aviatic, pista de iarbă avea să fie refăcută tot de Alexandru Marghiloman.

Eveniment aviatic 1909. Sursa: Arhivele Naționale

Dezvoltarea hipodromului

Începând cu anii 1910 și 1911 activitate la hipodrom se intensifica și mai mult, venind din afara țării tot mai mulți cai și jochei. Pe lângă caii aduși din afara țării au început să apară și caii indigeni. Acest fenomen se datora înființării mai multor herghelii, precum: Herghelia Ministerului Domeniilor de la Cislău (Buzău), Herghelia Casei Regale de la Scroviștea (Ilfov), celebra Herghelia Albatros a lui Marghiloman de la marginea Buzăului, Herghelia de la Târgșor (Prahova) a Generalului Moruzi, Herghelia de la Afumați (Ilfov) a lui Negropontes.

Alte două momente importante pentru dezvoltarea activității hipodromului sunt apariția revistei sportive săptămânale “Hipodromul Băneasa”, apărută pe 29 martie 1911 și înființarea “Clubul Călăreților” la Hipodromul Băneasa-Trap în anul 1912.

Don’ Alex Marghiloman și campionii săi

În perioada aceea în România s-au născut și crescut cai de foarte mare valoare. Importurile de “pursânge” și competiția de pe hipodrom au dus la rezultate foarte bune. Cel mai bun exemplu este celebrul “ZORI DE ZI”, primul „pursânge român” adevărat, așa cum îi plăcea lui Alexandru Marghiloman să spună despre calul sau.

ZORI DE ZI a câștigat DERBY-ul ROMÂN din 1913 și a fost neînvins pe hipodrom în cariera sa de 4 ani. A debutat în 1912 și a fost retras din activitatea competițională în 1915.

Un alt campion a fost GHIAUR, născut la Buzău din legendarul ZORI DE ZI.  GHIAUR este câștigător al Derby-ului din 1928 și a mai multor curse importante. ZORI DE ZI și GHIAUR au crescut și au fost formați la celebra Herghelie “Albatros” de la marginea Buzăului.

Trebuie menționat faptul că Alexandru Marghiloman a câștigat 26 (25+1) Derby-uri, plus alte alergări importante precum “Premiul Jockey-Club”, “Premiul Regal”, “Premiul Dianei” și “Premiul Arcul de Triumf”, dar a câștigat curse și în afara țării! Este omul care a influențat cel mai mult hipismul în România și, pe bună dreptate, i se spune “PĂRINTELE HIPISMULUI ROMANESC”.

Moda la hipodrom

Spectacolul cailor era serios concurat de spectacolul doamnelor. Anumite case de moda de la Paris si cele mai bune case de moda din Bucuresti faceau o adevarata defilare de moda la hipodrom, era un spectacol al frumusetii, era cel mai bun prilej pentru a prezenta noile colectii intr-un mod foarte original, real si social.

Evenimente importante pentru destinul hipodromului

Totul mergea la galop la Hipodromul Baneasa, insa, odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, lucrurile aveau sa se schimbe.  Ba mai mult, in anii 1917 si 1918 nu s-au tinut cursele de cai din cauza razboiului. Cursele s-au reluat in 1919 si au continuat neincetat pana in 1960, cand s-a intamplat una dintre cele mai mari catastrofe din istoria Romaniei: distrugerea “templului alergarilor de cai” si uciderea a peste 500.000 de cai din cauza colectivizarii.

Un alt moment trist pentru rasa Pursange Englez si cursele de cai a fost disparitia “parintelui hipismului romanesc” Alexandru Marghiloman, pe 10 Mai 1925. In ciuda acestei pierderi uriase, cursele au continuat pe drumul ascendent inceput inaintea Primului Razboi Mondial, ajungandu-se la 600-700 de cai pursange in 1930, iar in 1940 cifra se apropia de 1000! Mai mult decat atat s-a simtit nevoia de a construi un al doilea hipodrom in Bucuresti, Hipodromul Floreasca. Acesta a fost finalizat in anul 1923 si era specializat in trap, dar se organizau si curse de galop.

Tot in acea perioada avea sa apara “Legea pentru autorizarea alergarilor de cai si a pariurilor” (hotararea legii a avut loc pe 1 iulie 1930 si a fost publicata in ‘Monitorul Oficial’ Nr. 144 din 2 iulie 1930). Astfel Jockey-Clubul Roman era recunoscut si din punct de vedere tehnic, drept instanta conducatoare a alergarilor de galop din Romania.

Unul dintre cei mai buni jochei din România

În perioada interbelică avea să se remarce probabil unul dintre cei mai buni jochei pe care i-a avut Romania, Aristide Cucu, care a castigat peste 100 de curse la Hipodromul Baneasa, a fost castigator de Derby si castigator al premiului Jockey-Club, adica cele mai importante premii de la curse.

Ca si antrenor cel mai mult s-a remarcat Ion Gheorghe, atat prin rezultate, cat si prin influenta pozitiva pe care a avut-o in lumea curselor de cai.

Perioada de dezvoltare a hipodromului

In anii ’40 Hipodromul Baneasa a cunoscut una dintre cele mai mari cresteri, din toate punctele de vedere: cai, jochei, antrenori si proprietari, ajungandu-se la aproape 1.000 de cai pursange.

Dezvoltarea a tot ce tinea de Hipodromul Baneasa era intr-o continua si sanatoasa crestere. Tot in aceasta perioada, in Romania, ajunge Firdaussi. Firdaussi era un armasar pursange cu origini foarte bune,  apartinand Casei Regale, un armasar care avea sa dea 4 castigatori de Derby la rand, pe Motan, Mosquito, Fantastic si Muschetar, ultimul in 1948.

În același an, 1948, Hipodromul Băneasa avea să dea cel mai bun trăpaș din acea perioada și probabil unul dintre cei mai buni din istorie, pe Monte-Carlo. Acesta a câștigat Derby-ul de trap din acel an, un Derby care a rămas în istorie ca unul dintre cele mai frumoase.

Perioada nefasta

Comunismul

Insa, incepand tot cu anul 1948 avea sa inceapa o perioada mai putin frumoasa, incepea incet si sigur declinul curselor de cai in Romania, odata cu venirea cu forta a comunistilor la putere.
De remarcat este faptul ca si in timpul celui de-al 2-lea Razboi Mondial, alergarile pe hipodrom s-au tinut, dar cu foarte mari eforturi din partea Jockey-Clubului si a Casei Regale. Chiar si in conditiile acelea aproape imposibile cursele au continuat, si cand toata lumea credea si spera ca raul a trecut, avea sa vina ceva si mai rau. Comunistii aveau sa preia puterea cu forta si tocmai incepea sfarsitul curselor de galop in Romania.

Distrugerea treptata a hipodromului

Prima lovitura avea sa vina foarte repede. In 1949 se hotaraste amputarea unei parti din hipodromul de galop, partea din dreapta, pentru a putea fi construita “Casa Scânteii”, in cinstea ocupatiei cu forta de catre sovieto-comunisti. In anul 1949 s-a tinut ultimul Derby de galop pe Hipodromul Baneasa, in forma sa originala, iar castigator a fost iapa “Poezia”. Se pare ca “Poezia” nu prea le-a cazut bine noilor “invadatori”, pentru ca ei in general nu erau si nu sunt prieteni cu “poezia” si in general cu cultura natiei. Ba mai mult, au grabit lucrurile pentru a desfiinta acest loc al burgheziei si elitei bucurestene. De ce atata atmosfera de Mic Paris, “ca ce atatia intelectuali, doctori, profesori universitari, ofiteri, judecatori, bancheri …(etc), toti la un loc?!” Si asa avea sa apara in 1951-1952 actuala “Casa Presei LIBERE”.

Ultimele curse si disparitia hipodromului

Incepand cu 1949 totul a inceput sa „schiopateze” si in anul 1960 avea sa se intample inevitabilul. Are loc distrugerea completa a hipodromului si disparitia cele mai de succes parti din istoria frumoasa a curselor de cai din Romania, o istorie a curselor de cai inceputa oficial in 1851 la Iasi.

In iunie 1960 a avut loc ultimul Derby, ultimul Derby de galop, castigat de iapa Palmira. Iar spre sfârșitul anului a început distrugerea Hipodromului Băneasa.

Mircea Stefanescu, fost driver si castigator de 9 ori al Derby-ului de trap, o data la Hipodromul Baneasa si de opt ori la Hipodromul Ploiesti, povestea intr-un interviu: “A venit o Înștiințare la hipodrom că trebuie să plecăm, Hipodromul Băneasa va fi demolat în totalitate. Iar apoi, brusc, mai devreme decat ne așteptam, într-o seară a trebuit să părăsim Hipodromul Băneasa. Mi-am luat nevasta la braț, i-am pus un felinar de gât calului meu de-atunci, Narcis, și am mărșăluit spre Hipodromul Ploiești. Noi am crezut că va ține ne doar o vreme, dar n-a fost așa, nu ne-am mai întors niciodată.”

De menționat că ultimele alergări de trap s-au desfășurat la Hipodromul Băneasa-Trap în prima parte a anului 1960, iar din 1961 toate alergările de trap s-au desfășurat la Hipodromul Ploiești. Din nefericire, alergările de galop au dispărut odată cu distrugerea Hipodromului Băneasa.

O lume intreaga a fost daramata ca sa se faca loc unor constructii mari, reci, urate si triste. Si o fila importanta din istoria noastra a fost distrusa fara mila.

Epilog

Odata cu disparitia hipodromului ne-am pierdut o parte din identitate si din istorie. Acea parte pierduta a identitatii o putem recastiga doar printr-o noua elita bucuresteana si prin constructia unui nou hipodrom in Bucuresti.

Putem scrie istoria din nou impreuna pe noul “Hipodrom București”. Acest hipodrom va exista, intr-o buna zi! Mai devreme sau mai tarziu o sa se contruiasca, este in natura lucrurilor, in natura fireasca a vietii.

Bucurestiul o sa reintre in randul marilor capitale europene, si de ce nu, chiar si doar soptit, sa i sa spuna din nou “Micul Paris”.

Unde si cand?

Ce frumos ar fi …

”Hipodrom Bucuresti”-2025!

Iar pana atunci speram si credem ca putem avea cele mai importante alergari: “Derby-ul Român”, “Premiul Jockey-Club”, „Premiul Regal”, “Premiul Alexandru Marghiloman”, „Premiul Arcul de Triumf”, „Premiul Dianei”, etc. Toate aceste alergări ar trebui sa fie in “Biblia curselor de cai din Romania”.

Primii noi pasi – restartul curselor

In anul 1996 se reiau timid cursele de galop la Hipodromul Mangalia. Jockey Club s-a implicat in organizarea logistica a spatiului, a finantat refacerea padocului, a boxelor si “starting gate-ului”, folosit in premiera in Romania in anul 1999. In perioada 1999-2001 au fost 3 sezoane de curse reusite, prin implicare Jockey-Club Roman modern.

Un alt pas important s-a facut, in 2018, la 112 de ani de la inaugurarea Hipodromului Baneasa. Au avut loc primele curse oficiale de galop dupa mult timp. Am avut chiar si curse internationale, publicul raspunzand foarte bine si venind in numar foarte mare la noul Hipodrom Ploiesti.

Federatia Hipica Romana va organiza si anul acesta curse de cai, atat nationale, cat si internationale. Cu mandrie si bucurie va spun ca fac parte din aceasta “echipa pursange” si va asigur ca vom face tot ce este omenesc posibil ca galopul sa redevina rege, si Pursangele Englez sa ramana regele hipodromului. Istoria ne va ajuta, si doar impreuna vom scrie istorie la HIPODROM.

Povestea Hipodromului Baneasa este atat de fascinanta incat s-ar putea realiza un film de exceptie, un film in care am pastra vie amintirea acelei epoci glorioase a curselor de cai, a Familiei Regale a Romaniei, a elitei care a construit Romania moderna, a intregii societati din “Micul Paris”, a “parintelui hipismului romanesc” Alexandru Marghiloman si a Jockey-Clubului Roman din “belle epoque”, dar in mod special am pastra vie amintirea celui care a fost templul curselor de cai …

“HIPODROMUL BĂNEASA”.

Autor articol

Martinescu V.M.
Bucuresti, 23 Martie 2019

In colaborare cu portalul herghelie.ro

Surse de documentare:

• Odinioara la Baneasa – Alexandru Grigorescu – Mediana Edit
• Candva la Baneasa – Alexandru Grigorescu – Ed. Vremea 2008
• https://www.stelian-tanase.ro/
• www.adevarul.ro
• www.jockeyclub.ro
• Biblioteca Digitala BCU Cluj http://dspace.bcucluj.ro/
• Arhiva Nationala Bucuresti
• Anticariat I.C. Bratianu
• Ilustratiunea Romana
• Muzeul Judetean Buzau
• http://cristoiublog.ro
• Revista Realitatea Ilustrata, 1 august 1939
• http://www.bucurestiivechisinoi.ro/
• restitutio-interbellica.blogspot.com
• Paul Filip – fotograf
• Ziarul Financiar
• AgerPres
• Willy Pragher – fotograf
• http://imagoromaniae.ro
• http://www.bucurestiivechisinoi.ro/
• https://www.newsbuzau.ro
• Revista Cosanzeana, 24 mai 1914. Biblioteca Digitala BCU Cluj 
• „Pe Hipodrom” Ed. Litera 1971, Alex. Doru Ionescu si Nidy Dumitrescu.
• Le Figaro – 2 iunie 1907, https://gallica.bnf.fr/
• Frédéric Damé: Bucarest en 1906
• Arhive personale
• Arhiva Nationala de Filme, ANF 1939.
• http://orasulluibucur.blogspot.com/
• https://www.deutsche-digitale-bibliothek.de/