Primul tramvai tras de cai din lume a aparut in anul 1832 in New York. Primele tramvaie trase de cai apar in Europa in anul 1854 in orasul Paris si apoi in Birkenhead-Anglia in 1860 si in Londra in 1861. In 1863 isi face aparitia in Geneva, Copenhaga si Pesta, iar in Viena si Berlin in anul 1865. Urmeaza Hamburg in 1866, Pesta in 1867, Stuttgart 1868 si Bruxelles si Timisoara in 1869. Sinele erau inventate de Benjamin Qutram, asa numitele „drumuri de fier americane”, si erau incastrate in pavajul de pietre al strazilor. Era un moment de cotitura pentru transportul public al Europei.
Primele tramvaie cu cai in Romania
Timișoara a fost primul oras din Romania cu tramvai tras de cai, printre primele din Europa. Se intampla pe 8 iulie 1869, iar linia se afla pe traseul Cetate (Piata Sfantu Gheorghe) si Fabric (Ospataria Regina Engleza). Vagonul a fost fabricat in Viena si avea 16 locuri pe scaune.
https://ro.m.wikipedia.org/
Tramvaiul cu cai in Bucuresti
Bucurestiul a fost si el un oras fruntas in Europa in adoptarea noilor idei, amintind numai faptul ca a fost primul oras din lume iluminat cu petrol lampant. Tocmai de aceea, la data de 31 martie 1871 s-a concesionat pe timp de 45 de ani proiectul tramvalui tras de cai catre societatea englezo-belgiena – Harry Hubert de Mervee Slade. Se numea Societate Romana de Tramvaiuri. Aceasta avea dreptul de construire si exploatare a tramvaielor trase de cai in Bucuresti. Idee aparuse chiar mai devreme, in discutiile Primariei Bucurestiului din anul 1868.
Daca ne imaginam ca primele trasuri urbane apar in Romania abia in prima jumatate a secolului XIX si faptul ca apartineau boierilor locali, atunci ne imaginam ce impact au avut aceste mijloace de transport in comun pentru masa larga a populatiei. Targul Bucurestiului se marise, iar nevoia de transport rapid era din ce in ce mai mare.
Prima linie de tramvaie
Prima linie inaugurata in 1872 a fost cea de la Bariera Mogosoaiei pana la Calea Mosilor (Bariera Mogoșoaiei, Fantanei, Teatrul National, Sfantul Gheorghe, Hotel Atena, Romana, Bariera Mosilor). Mersul lin pe sina de fier era cu totul altceva comparativ cu carutele care treceau in viteza pe pietrele de rau ale strazilor din Bucuresti.
Tramvaiul 1 avea o capacitate de până la 25 de călători şi circula cam la 10 minute, intre orele 6 şi 10 seara. Vagoanele erau galbene, iar vatmanii si controlorii aveau uniforme speciale, acestia din urma fiind cetateni englezi, pentru o autoritate sporita la control. Avea inscriptia „The Bukarest Tramways”.
Wikimedia
George Potra – Bucurestii de Altadata – 1942
„Mai tarziu au inceput tramvaiele cu cai, pe arterele mai importante, legand centrul Capitalei cu extremitatile. Hodorogeala lor par’ca o simt si o aud si acu-
ma. Erau niste cutii in care de abia incapeau 15-20 persoane. O parte din ele -,modernizate” se mai pot vedea si acuma, ca remorci la tramvaiele electrice.
Acele tramvaie de-atunci, care erau bune pentru generatia linistita a parintilor nostri, aveau si partea lor caraghioasa: derapau prea des la cotituri si in special
la locurile in panta, fiindca sinele nu erau atat de adanci ca cele de astazi, iar vehiculele erau relativ usoare. Sa fii vazut atunci personalul respectiv si o parte din pasageri cum mai impingea la ele sa le puie pe linie. Dar, in afara de acest cusur, ce mi-a ramas in minte, mai era huruiala franelor si schimbatul cailor. Franele erau legate cu lant si atunci cand tramvaiul trebuia oprit vatmanul (vizitiul) invartea din greu o manivela pe care se rasucea lantul. In panta nu era suficient numai frana ci se punea la roti si cate o impiedicatoare metalica.
La „capul liniei” se schimbau caii obositi si tot acolo era locul unde vizitii luau „mizilicul” si cate o cincizeaca de tuica. In timpul verii tramvaiele mergeau, relativ, bine. Singure mustele produceau supararea cailor, dar, in timpul acesta li se puneau niste urechi de panza ca sa-i fereasca, bine inteles atat cat se putea, fiindca restul corpului ramanea descoperit si nu se putea apara decat prin tremuraturile nervoase ale calului.”
Cailor le era destul de greu sa urce dealurile orasului. Erau inhamati cai suplimentari, specializati in tractiune in panta. Lumea il numea „traivan”, „trangavan” sau „tranca-fleanca”. Existau vagoane deschise pentru sezonul cald sau inchise pentru anotimpul rece. Fiindca deveneau aglomerate se foloseau trei sau chiar patru cai.
Strada_Stirbey_Voda_(1890)
Sursa: delcampe.netSursa:www.delcampe.net
Era doar o solutie provizorie in progresul orasului. Apare astfel prima linie electrica de tramvai in anul 1894, pe traseul Coltei-Obor.
