În orice noapte numai cai.
Sălbatici nărăvaşi şi tineri
Trecând spre mine în alai.Coamele lungi, electrizate,
Îmi lasă dâre pe obraz
Şi când nechează se-nfioară
Foşnind pădurile de brazi.
Aburul lor din nări brumate
Închipuie sub geam stafii.
Ei sunt uitarea amânată,
Sufletul foştilor copii.
Îi văd în beznă nopţii mele
Cu insomnii fără temei
Şi mi-e atât de dor de dânşii
Cum numai grecilor de Zei.
