Aristide Cucu

 

Ne-am propus să readucem în actualitate oamenii care au marcat istoria hipismului românesc. Iar cărțile lui Alexandru Grigorescu ne sunt de mare ajutor să documentăm viața acestor oameni aflați în uitare.

Micuțul Cucu

Povestea lui Aristide Cucu începe la 23 decembrie 1918. Se năștea micul Aristide, în familia unui negustor bucureștean. Tatăl său era caracterizat ca un comerciant bine îmbrăcat, mereu la costum și la cravata.

Tânărul Cucu este destul de ager la minte și reușește să termine 8 clase și să meargă chiar și la liceu. Dar nu prea îi plăcea să piardă timpul la școală, așa că tatăl său l-a luat cu el în activitățile de mic negustor.

Cucu la hipodrom

La un moment fericit, micuțul Cucu ajunge la Hipodromul Floreasca și vrea să lucreze cu frumoșii cai. Acolo exista încă grajdul lui Negropontes, cu celebrul antrenor Alexander Planner (printre cei mai buni antrenori la acel moment). Planner și-a dat imediat seama că băiatul este harnic, dar mai ales foarte isteț. Curând l-a lăsat călare și a devenit rapid apprentist.
Primele evidențe pe care le avem sunt din iulie 1934, când băiatul de 16 ani era pe Hipodromul Floreasca. Începe să se plaseze bine în curse și în 1936 câștigă cu Biribi o importantă cursă.
Aristide Cucu
Curentul_1936_11

Începutul marilor performanțe

Pe lângă faptul că era foarte arătos, era și talentat și devine curând tot mai căutat de marii crescători. Semnează astfel un contract important în 1939 cu Simon Schwartz, patronul Galeriilor Lafayette din București.  Devine în același timp coleg cu celebrul Roger Vincent.

În iunie 1939 câștigă deja Premiul Regal pentru Schwartz cu Brancas.

Aristide Cucu - Brancaș
Curentul 1939 – Aristide Cucu – Brancaș

Derby din 1940

Dar era doar începutul pentru Cucu. În anul 1940 obține Derby Român cu S.O.S., un cal fără prea multe șanse. Relatăm aici cronica acestei curse:


S.
O. S. a învins pe Liliac II în Derby


15.000 de spectatori au urmărit reuniunea de duminică
În prezenţa M. S. Regelui şi a unui număr de aproximativ 15.000 de spectatori, s’a desfăşurat duminecă pe hipodromul Băneasa cea de a 61-a ediţie a Derby-ului Român.
În linii generale, reuniunea care a închis cel mai pasionant eveniment al anului hipic, a recoltat un consistent succes, care are semnificaţia unei binemeritate răsplate pentru sacrificiile pe care Jockey-Clubul le face pentru difuzarea hipismului.


O ALERGARE DRAMATICĂ

Cea de-a 61-a ediţie a Derby-ului Român a însemnat o luptă de proporţii gigante, o luptă al cărui dramatism a întrecut de mult celelalte ediţii ale acestei importante alergări. Victoria a revenit lui S.O.S. care a învins de un scurt cap pe Liliac II, marele favorit al cursei, urmat la intervale de 4 şi 3 lungimi de Barius şi Brelau.

Vom face întâi o scurtă descriere a modului în care au descurs ostilităţile şi apoi vom trage concluziile.
Din plecare, Liliac II şi-a asumat rolul de leader, impunând alergărei un tempo extrem de rapid, atestat dealtfel de durata de 2.422/5, în care au fost acoperiţi cei 2.400 de metri ai probei. Imediat după intrarea in linia dreaptă, elevul lui Gabens a inceput fie atacat succesiv de ceilalţi adversari. In ordine cronologică a fost atacat de Argintiu, Şoimar şi Brelau. Iortoman şi Borius, respingând rând pe rând, cu manifestă uşurinţă toate aceste tentative.
La 200 de metri de sosire şi-a făcut efortul S.O.S. care în fuleuri mari s’a apropiat de Liliac , cu care a angajat pe ultima sută de metri o luptă palpitantă. In toiul luptei, cam la aproximativ 60 de metri de sosire S.O.S. s’a apropiat de Liliac H, iar C. Radu, călăreţul fiului lui Blue Boy a fost silit schimbe cravaşa din mâna dreaptă în stânga. Acest lucru, a împiedicat pe roba din acţiune şi în acest mod S.O.S. a cucerit în avantaj de jumătate de lungime. Revenind puternic, Liliac I a revenit, apropiindu-se până la un scurt cap de fiul lui Satrap, ca imediat după potou ia avantajul. Dar. Derby-ul era consumat.
Din cele de mai sus se poate vedea la sosire s’au găsit caii cei mai buni ai lotului. victoria a revenit lui S.O.S. aceasta s’a datorat în prim rând diferenței de energie, în lupta finală, dintre Cucu şi R. Cristea.
Înainte de a termina acesta succinte considerente asupra Derby-ului varii aduce neprecupeţite elogii lui Gabor, antrenorul lui S.O.S. şi Cucu, călăreţul lui.
Primul, a primit cu această ocazie consacrarea, dovedind calităţi din cele mai frumoase ca antrenor şi în plus o seriozitate care caracterizează pe sportsment de rasă. A. Cucu a călărit magistral, alegând cel mai proprice moment spre a da atacul şi a desfăşurat o energie drăcească în lupta finală.
Derby ROMAN S.O.S.
Derby Român 1940 – S.O.S. călărit de Aristide Cucu.

Scandalul Omar

Puțin după câștigarea Derby-ului cu Foișor, Ilinca câștigă 4 curse consecutive, anulând practic șansele multor pariori  de Pariu Austriac (ghicirea tuturor câștigătorilor celor 7 curse programate). Dar totuși, un om influent avea șanse să câștige pariul dacă la ultima cursă câștigă calul Omar. La îndemnul jocheului Tasim Ilmi, Oprescu, Iorga, Cucu și Ilinca au decis să nu forțeze cursa. Numai că a fost atât de evident aranjamentul că această cursă s-a terminat cu mare scandal din partea publicului, pe bună dreptate.

Scandal Ilinca Omar
Cazul Omar

Au urmat zile grele pentru această greșeală. Sancțiuni din partea Jockey Club și un an de suspendare pentru Cucu, numit de el „anul rușinii”.

Sanctiunile Jockey Club - 1942 - Capital
Sanctiunile Jockey Club – 1942 – Capital
Începând cu anul 1943 începe o serie de curse câștigate, fiind considerat jocheul acelui deceniu, cu peste 100 de victorii.
Aristide Cucu – campionul curselor de cai pe hipodrom. Sursa foto: Jockey-ClubÎn anul 1944 îi intră în palmares și Premiul Jockey Club, cu MARTALOCZ.Premiul Jockey 1944
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, lucrurile se precipită și pe hipodrom. Cucu se căsătorise cu fiica unui diplomat francez și avea deja un fiu. Cortina comunistă l-a prins în țară, însă spre bucuria lui, soția și fiul său au reușit ‘să scape’ în timpul războiului și să ajungă la Paris. Astfel, de la plecarea soției și a copilului, era mânat de-o singură dorință, să ajungă în Franța.
Rezistă departe de familie, dar era măcinat de dor. Dar sportul hipic avea să îi mai oferte un dar în 1950: un al doilea Derby cu miraculosul EPIGON.
Epigon CUcu 1950
Aristide Cucu – campion. Sursa foto Jockey-Club

Aristide Cucu-probabil cel mai bun jocheu Sursa foto: Jockey-Club

Provocări pentru un om curajos

Cam acesta a fost ultimul rezultat notabil. Era deja pe lista neagră și nu prea mai era invitat la evenimentele hipice de peste hotare. Dar a sosit un miraculos Miting Internațional de Galop din Berlinul de Est, în anul 1954. Este invitat și el și Ioan Pall. Aflăm din cartea lui Alexandru Grigorescu câteva amănunte, dar am făcut și noi descoperiri uluitoare.
Avem aici un articol din Sunday Times din octombrie 1954. Înainte de cursa din RDG, toți jocheii au fost chemați într-o ședință în care s-a comunicat clar că sportivii ruși trebuie să câștige. Dar mare surpriză … Cucu a câștigat lejer! Partea proastă era că orchestra avea partiturile imnului sovietic și a fost un moment penibil până când s-au adus partiturile imnului României. Și partea cea mai ironică a fost că s-a cântat imnul Regatului Român și nu imnul comunist! Dacă nu era scris într-o prestigioasă lucrare a vremii, nu credeam!
Au fost chemați la explicații și a fost un imbold în plus să își ia soarta în mâini. Cucu împreună cu Pall, reușesc să fugă din cantonament și să treacă granița Berlinului. Au câștigat libertatea! Au scăpat de ciuma comunismului!

Cucu începe o nouă viață

A fost un eveniment puternic mediatizat în vest.

Aristide Cucu Sports Ilustrated 1noiembrie 1954
Aristide Cucu Sports Ilustrated 1 noiembrie 1954

 

Aristide Cucu herald Tribune
Aristide Cucu –  Herald Tribune 1954

 

Fuge direct în Franța, mânat de dorul față de familie. După ce și-a reîntregit familia, Aristide Cucu s-a stabilit în Franța și a continuat să încalece, reușind să-și mai adauge în palmares 108 victorii în Franța și Germania. S-a retras în anul 1962, având în palmares aprox. 800 de victorii. Un jocheu extraordinar!
Iar după ce nu a mai încălecat, s-a stabilit la Chantilly, în apropiere de Paris, și a început să antreneze, reușind și ca antrenor performanțe remarcabile. Iar după ce s-a pensionat, s-a retras langă Cagnes sur Mer, în apropiere de ‘Hippodrome de la Cote d’Azur’.
Și am mai făcut o descoperire unică. Marele nostru jocheu a murit pe 2 februarie 2011, la vârsta de 92 de ani, în orașul Antibes, Alpes-Maritimes, Provence-Alpes-Côte d’Azur, Franța.
Ce poveste, ce viață!
Surse:
www.jockeys-in-deutschland.de
The Sunday Times, October 24,1954; pg. 3
https://www.filmothek.bundesarchiv.de/
Alexandru Grigorescu (Odinioară la Băneasa)
jockeyclub.ro