Istoricul rasei
Frizianul este o rasă provenită din Friesland, Olanda, de aici și numele. Originile sale sunt străvechi, estimate chiar la 1000 de ani, înainte de Hristos. O rasă folosită inițial pentru activitățile de tracțiune, fiind un cal cu o putere deosebită.
Specialiștii spun că strămoșii acestui cal au fost folosiți în războaiele Evului Mediu, fiind un cal apt să transporte soldații în armurile grele ale acelei perioade istorice. Acești cai erau asociați doar cu nobilimea acelor vremuri.
Pentru a ajunge la eleganța și noblețea actuală, această rasă a cunoscut o ameliorare prin încrucișarea cu caii Andaluzi, în timpul ocupației spaniole din perioada 1568-1648.
Poate cea mai veche imagine a unui Frizian este cea a lui Phryso, calul lui Don Juan van Oostenrijk (1547 – 1578).
Pericolul dispariției
Rasa era pe cale de dispariție fiind cumva salvată doar de utilizarea acestor cai în agricultură și apoi la tracțiunea atelajelor pe două roți în Olanda. Trapul devenise o modă în secolul XIX și tocmai de aceea au fost încercări de încrucișare a Frizianului cu Orlov, cu risc mare de pierdere a patrimoniului genetic. Erau folosiți pe distanțe de 325 de metri, în secolele XVIII-XIX, fiind denumiți Harttraber.
Primul Stud Book
Primul registru genealogic al rasei Frizian a apărut în anul 1879, în anul 1880 fiind menționați în acest registru 16 armăsari și 28 de iepe. Rasa este în declin total, în anul 1913 existând în registrul rasei doar 3 armăsari etalon: Prins 109, Friso 117 și Alva 113. Iar iepele erau într-un efectiv de sub 100 de capete.
Asociația Het Friesche Paard
Soarta perpetuării rasei a fost în mâna unor crescători de cai, iubitori ai rasei, care au înființat o asociație numită Het Friesche Paard. Pentru a păstra gena, aceștia au exclus orice altă încrucișare cu alte rase.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, nevoia de transport a dus la o creștere a numărului de exemplare, fiind un moment favorabil dezvoltării rasei.
Asociația a primit în 1954 protectoratul Casei Regale a Olandei, trăsura regală fiind trasă de minunații Frizieni. Totul părea foarte favorabil, deoarece în 1964 erau înregistrate 4000 de exemplare. Însă, în 1967, se identifică o reducere dramatică la 974 de exemplare. Nevoia de cai era din ce în ce mai mică în Olanda și rasa era neadaptată la sporturile ecvestre la modă, de exemplu la săriturile peste obstacole.
Frizienii au mai avut totuși o nouă șansă – concursurile cu atelaje. Aici ei erau genetic pregătiți. Astfel, creșterea lor a fost relansată în anul 1972, în ultima perioadă având un efectiv global de 60.000 de exemplare.
Caii frizieni reprezintă etaloane de excelență în dresaj și la parade, având o apariție uimitoare prin trapul său energic.
Descrierea rasei
Comportamentul rasei
Este considerat un cal cu o creștere întârziată, corpul său fiind în dinamică până la 5-6 ani. Această rasă de cai este atât de mult apreciată pentru calitățile sale estetice. Este însă un cal pretențios, care necesită o îngrijire specială.
Tipuri de cai Frizieni
Selecția armăsarilor de montă
Dintre aceștia se selectează maxim 100 de armăsari prezentați în luna ianuarie a fiecărui an, la celebrul spectacol Stallion Show din Leeuwarden. Aici se face o selecție atentă și doar câteva zeci sunt aleși pentru o etapă de selecție ulterioară, în al treilea trimestru al anului.
Documentele rasei
Rasa aceasta este din ce în ce mai îndrăgită și în România, dar trebuie oferită o atenție sporită la pedigree-ul exemplarelor noastre și la controlul patrimoniului genetic al rasei sau la anomaliile cauzate de consangvinizarea în procesul de reproducție.
DESCOPERIȚI MAI MULTE RASE DE CAI AICI:
SURSE
- https://www.friesenwiki.de/
- https://english.kfps.nl/
- https://www.facebook.com/FriesianProms
- http://friesianhorses4u.blogspot.com/
- https://pixabay.com/
- www.wikimedia.org
