Simbolurile de luptă sunt foarte vechi. E suficient să ne amintim de „lupul dacic”, însă arta heraldică își are originile în Germania, în secolul al XI-lea, fiind folosite simboluri pe stofe de către cavalerii participanți la competițiile din Göttingen în anul 934.
Stemele, blazoanele, emblemele erau la apogeu în Evul Mediu. Erau practic cartea de vizită a țării, orașului sau familiei care purta acel blazon. Emblema respectivă era desenată ținând seama de regulile heraldice și de simbolistica elementelor prezente.
Aceste elemente de heraldică sunt și acum la fel de importante, de la stemele oficiale folosite într-o țară, până la elementele definitorii ale unor cluburi sau logo-urile unor mărci.
Calul în heraldică simbolizează calități de invidiat precum: curajul, forța, inteligența și viteza. De aceea nu este de mirare că a fost utilizat în numeroase steme pe teritoriul României, aflându-se în competiție directă cu bourul, cu vulturul sau cu leul.
Mai jos vă prezentăm câteva exemple de blazoane românești care au folosit sau folosesc simbolul calului.
Iași și județul Iași
Timișoara
Giurgiu
Beclean
Râmnicu-Sărat
Alexandria
Sălcioara – Dâmbovița
Costești -Argeș
Bălți – Moldova
Ungheni – Moldova
Surse:
- Wikipedia.org
- Dan Cernovedeanu – Știința și arta heraldică – Ed. Științifică și Enciclopedică 1977
