Armata Română și contribuția sa la dezvoltarea cailor

Subiectul acestui articol se concentrează pe contribuția Armatei Română la dezvoltarea cailor din țara noastră. De-a lungul anilor, armata a contribuit la îmbunătățirea genetica a calului românesc, prin crearea unor programe de îmbunătățire a calității și a sănătății cailor. Aceste programe au inclus îmbunătățirea genetica a acestora, selectarea și creșterea calității cailor și îngrijirea lor adecvată pentru a asigura sănătatea și pregătirea lor pentru diferitele sarcini militare.

De asemenea, armata a contribuit la îmbunătățirea calității cailor prin crescătoria sa, unde a încurajat cai de înaltă performanta precum și prin crearea de centre de instruire și de pregătire a cailor pentru diferitele provocări pe care le întâmpina.

În plus, armata a contribuit la îmbunătățirea calității cailor prin diferite programe de îmbunătățire genetica si prin introducerea de noi linii de sânge.

Mai jos va prezentam un articol inedit despre istoria calului militar, scris de Vet. Lt.-Col. D. Vlădescu in Revista Cavaleriei.

Cresterea calului autohton

S-au scurs aproape trei pătrimi de veac de când Armata a început să contribuie la creşterea calului autohton care aluneca pe panta degenerării, din cauza extinderii culturilor de cereale în detrimentul păşunilor naturale. Acţiunea Armatei a început cam în acelaşi timp cu aceea a Ministerului de Agricultură şi Interne, condus pe atunci de marele bărbat de Stat Mihail Kogălniceanu, care s-a ocupat foarte mult de creşterea animalelor şi în special de a calului.

Cu toate că trecuseră numai 35 de ani de la tratatul de la Adrianopole, Moldova, ţară renumită pentru caii săi, pierduse foarte mult din acest punct de vedere, ceea ce a făcut pe Mihail Kogălniceanu să dea la 16 noiembrie 1864 un ordin prefecturilor în care se arăta situaţia precară în care se găseşte creşterea calului, precum şi mijloacele de îmbunătăţirea lui.

Herghelia militara Nucet

Prima instituţie hipică a Armatei a luat fiinţă în anul 1874 sub denumirea «Herghelia Militară Nucet (Jud. Dâmboviţa), care făcea parte din Şcoala de Cavalerie.

S-au adus la Nucet 25 iepe de prăsilă şi 2 armăsari pepinieri, în scop de a se produce reproducători, care apoi să fie vânduţi judeţelor pentru montă, contribuind astfel la îmbunătăţirea creşterii calului. Materialul hergheliei Nucet provenea din herghelia Epureanu care îşi avea originea la Rădăuţi, iar cei 2 armăsari pursânge englez «Don Juan» şi «Royal Naval» au fost cumpăraţi din Franţa. In anul următor, numărul iepelor de prăsilă s-a dublat, introducându-se ca pepinieri şi armăsarii «Morgan Gilan» şi «Bulăţel».

Herghelia Cislau

După aproape 20 ani de activitate, Herghelia Militară Nucet se desfiinţează din cauza unei epidemii de morvă, iar cu o parte din materialul ei se înfiinţează herghelia Cislău.

Situată în comuna cu acelaşi nume din Jud. Buzău, herghelia Cislău ia fiinţă în acelaşi an când s-a desfiinţat cea de la Nucet (1892) şi de la care s-au adus aici 41 iepe de prăsilă şi 7 armăsari.

Din cauză că localitatea a fost foarte mult criticată şi considerată de către Generalul Băicoianu, Inspectorul Cavaleriei, ca inaptă mai ales pentru creşterea purului sânge englez, Ministrul de Războiu Generalul Manu ordonă mutarea hergheliei la Graşi (Jud. Neamţ) în anul 1906, însă nu a avut timpul necesar să se instaleze, căci herghelia s-a desfiinţat, iar materialul a fost trecut Ministerului de Agricultură şi Domenii. In locul hergheliei, la Cislău s’a făcut un depozit de cai ofiţereşti, care a funcţionat ca atare până în anul 1920.

Depozitele de remonta ale armatei

Pentru a avea un număr mai mare de cai dresaţi la dispoziţia Armatei, necesari a înlocui pierderile în timp de pace şi a avea o rezervă în timp de război, s-au înfiinţat în anul 1912 din îndemnul Colonelului Caretaşu Constantin, Directorul Remontei, un număr de patru depozite de Remontă la : Ţigălia – Jigălia – Jegălia (Jud. Ialomiţa), Ciucea (Jud. Brăila), Belceşti şi Tăuteşti (Jud. Iaşi), în afară de cel de la Cislău.

Aceste depozite organizate după modelul celor din străinătate au un dublu scop:
– de a înlesni pe crescători cumpărându-li-se produşii la vârsta de 3 ani, oferindu-le în schimb un preţ mai mare, spre a-i încuraja să crească şi în viitor
-de a hrăni bine aceşti produşi, asigurându-le o dezvoltare corporală normală prin alimentaţie şi gimnastică funcţională, supunându-i apoi unui dresaj elementar în raport cu aptitudinile fiecăruia şi repartizându-i în sfârşit la unităţi spre a executa serviciul pentru care au fost pregătiţi.

Deoarece unele dintre Depozitele de Remontă aveau nevoie de multe investiţii pentru a funcţiona normal, iar Statul avea nevoie în unele regiuni de terenuri pentru împroprietăriri, s-au cedat Ministerului de Agricultură moşiile Ciucea din jud. Brăila, Belceşti şi Tăuteşti din Jud. Iaşi, obţinându-se în schimb alte terenuri unde s-au înfiinţat depozite de remontă.

In anul 1920, pe lângă Depozitele de Remontă Jigălia şi Cislău, primul cu o capacitate de 700-1000 de cai, iar al doilea de 350—400 cai, s-au mai înfiinţat următoarele depozite :
— Depozitul de Remontă Ziliştea (Jud. Buzău) cu o capacitate de circa 450 cai
— Depozitul de Remontă Flămânzi (Jud. Botoşani) cu o capacitate de 600 cai
— Depozitul Remontă Comişani (Jud. Dâmboviţa) cu o capacitate de 200 cai, iar ulterior s-a mai înfiinţat încă 2 depozite, unul în Ardeal la Buza Matei (Jud. Someş) şi altul în regiunea Aradului la Somoscheş.

Nuclee de herghelii

In afară de caii cumpăraţi de la crescători şi care erau supuşi dresajului şi apoi repartizaţi la unităţi, pe lângă fiecare depozit s-a înjghebat câte o mică herghelie în care se creşteau categorii de cai de care avea nevoie Remonta şi care se găseau greu în comerţ.

Aceste nuclee de herghelie s-au dezvoltat în decursul anilor atât de mult, încât astăzi aceste instituţii sunt denumite impropriu Depozite de Remontă.

La Depozitul Jigălia s’au selecţionat încă din anul 1920 circa 100 iepe varietatea Mura şi Canadiene, cumpărate de la armata engleză de la Salonic.
La Ziliştea s-a constituit o herghelie de 40 iepe 1/2 sange englez în scop de a produce cai de călărie, pentru Şcolile de Cavalerie şi Artilerie.
— Herghelia Dep. Remontă Cislău avea 3 Secţii: arabă cu 30 iepe/ lipiţană cu 20 iepe şi huţulă cu 10 iepe. Iepele arabe şi cele lipiţane proveneau din hergheliile din Austro-Ungaria.
Deoarece arabul prezintă o talie prea mică şi cum pentru călărie se cere un cal mai înalt, întreaga Secţie arabă compusă din iepe de prăsilă, armăsari şi tineret s-a cedat Ministerului de Agricultură şi Domenii în anul 1929, care a instalat-o la Mangalia unde se găseşte şi astăzi. Secţia huţulă a fost mutată în 1926 la Dep. Remontă Buza Matei unde s-au mai adus încă 25 iepe huţule şi de munte, care s-au încrucişat cu armăsarii lipiţani şi arabi în scop de a se obţine un tip de cai apti pentru artileria de munte.

După 3 ani, desfiinţându-se Dep. Remontă Buza Matei, Secţia a fost readusă la Cislău.

Depozitul Comişani

Cel mai de valoare material de prăsilă se găsea la Dep. Remontă Comişani, unde s-au strîns iepele pursange englez aflate la Şcolile de Cavalerie şi cele procurate de armata noastră de pe hipodromul Alag din Budapesta. Produşii acestei herghelii se vindeau la licitaţie publică la vârsta de 1,12 ani (yearlingi), aşa cum se proceda şi în străinătate la hergheliile Graditz ›Germania‹, Pompadour ›Franţa‹, Kisbér şi Rădăuţi (Austro-Ungaria). O parte din produşi erau reţinuţi de Ministerul de Războiu şi întrebuinţaţi ca reproducători în herghelii iar cei ce nu se vindeau la licitaţie publică, se distribuiau Şcoalelor de Cavalerie sau se dădeau ofiţerilor cu preţuri mici, contribuind astfel la desvoltarea sportului călăriei şi a dragostei de cal.

Incepând din anul 1924, produşii hergheliei de clasă mare (cei cu ascendenţi buni cursieri), se antrenau şi valorificau pe hipodrom, acţiune ce se continuă şi astăzi la Secţia de antrenare Cislău de la Hipodromul Băneasa, căci încă din anul 1932 materialul pursânge englez a fost mutat de la Comişani la Cislău.

Depozitul de Remontă Somoscheş avea cea mai mică herghelie de jumătăţi de sânge englez cumpărate de la crescătoriile particulare din Banat şi Bihor.
La desfiinţarea Depozitului, materialul cabalin s’a vărsat la Jigăna.

Reducerea numarului institutiilor hipice

In ultimii ani, din toate aceste instituţiuni hipice au mai rămas în fiinţă numai Depozitul de Remontă Jigăna, Cislău şi Flămânzi. Tot în acest timp au fost înfiinţate 2 Depozite de Creştere Cai în care s’au strâns toţi mânjii proveniţi din iepele de trupă de la unităţi.
Din cauza reducerilor de efective în oameni, anul acesta s-a desfiinţat şi unul din aceste depozite de creştere.
Cu toate că aceste instituţii hipice s-au redus simţitor, totuşi cel mai mare progres s-a realizat în ultimul timp, deoarece prin modernizarea depozitelor ce au rămas și prin mărirea capacității lor de cazare s-a putut dubla numărul iepelor de prăsilă.

Masuri de redresare a calului

In planul de lucru comun, relativ la contribuţia Armatei în vederea redresării creşterii calului, întocmit de acord cu Ministerul de Agricultură şi Domenii Dir. Creşterii animalelor, s-au stabilit următoarele puncte :
– Să se menţină hergheliile armatei cu actualul număr de iepe de prăsilă (620 iepe), urmând ca numărul lor să se reducă treptat în măsura în care efectivele Armatei se vor putea completa cu cai buni cumpăraţi de la crescătorii particulari.
– In acest scop, Ministerul de Agricultură şi Domenii şi Ministerul de Războiu, prin organele lor de resort vor ţine legătura strânsă, aşa după cum a existat de ani de zile, pentru ca cel dintâi în acţiunea sa hipică să poată satisface nevoile permanente ale Armatei.
– Tot în acelaşi scop şi pentru a se putea ajuta crescătoria, luând de la crescători mânji supranumerari pe care aceştia din lipsă de mijloace sunt obligaţi a-i scoate la vânzare înainte de a fi ajuns la vârsta adultă, să se înfiinţeze 4 depozite de creştere. In aceste depozite de creştere care ar urma să fie instalate în regiuni propice pentru creşterea calului, să se strângă mânjii cumpăraţi de la crescători la vârsta de 12 ani şi numai acei care ar promite să devină cai buni pentru ofiţeri, cavalerie şi artilerie.

– Remontarea mânjilor să se facă în fiecare an pe baza unui caiet de sarcini ce se va întocmi în raport cu vârsta şi rasa căreia aparţine animalul, cumpărându-se numai de la crescători şi agricultori, excluzându-se cu desăvârşire intermediarii (geambaşii sau furnizorii).

Pentru o mai strânsă colaborare între cele două Departamente şi pentru a se putea cumpăra remonţi şi mânji numai dela crescători, să se numească ca membru în comisiunile de remontă şi un reprezentant al Ministerului de Agricultură şi Domenii.
— La sfârşitul operaţiunilor de remontare ambele Departamente să examineze rezultatul luând măsuri în raport cu cele ce se vor constata.
— Produşii masculi născuţi şi crescuţi în hergheliile armatei şi care întrunesc condiţiunile de a fi apţi pentru reproducţie să se cedeze ca şi până în prezent Ministerului de Agricultură şi Domenii pentru a fi folosiţi la monta publică.

— Pe măsură ce calul de jumătate sânge pentru ofiţeri se va putea achiziţiona de la crescătorii particulari, să se desfiinţeze treptat :
1. Secţia lipiţană şi cea de munte de la Depozitul Remontă Cislău

2. Secţia de jumătate sânge dela Depozitul Remontă Jigălia,

3. Herghelia de Ghidrani de la Flămânzi.

In această ipoteză, care credem că nu se va putea însă realiza înainte de 15—20 ani, ar rămâne să se mai menţină apoi numai :
— Herghelia PSE de la Depozitul Remontă Cislău şi — Herghelia ardeneză de la Depozitul Remontă Jigălia. La acea dată Depozitul Remontă Flămânzi s-ar transforma în depozit de creşterea tineretului ce s-ar cumpăra de la crescătorii particulari, iar Depozitul Cislău şi Jigălia s-ar putea şi ele completa în locul Secţiilor desfiinţate cu câte o secţie de creştere.
Menţinerea în viitor a hergheliilor PSE şi Ardeneză se impune din cauză că iniţiativa particulară este cu totul insuficientă sau lipseşte complet.

Pentru a creşte purul sânge englez şi ardenezul în bune condiţiuni va fi nevoie să se importe din străinătate ce puţin 15 iepe pursange englez şi 20 iepe ardeneze aparţinând liniilor de sânge superioare.

Colaborarea între Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi Ministerul de Război, care a existat şi în trecut a dat rezultate mulţumitoare în raport cu redusele mijloace ce au fost puse la dispoziţie de către Stat, rămânând ca ea să continue şi pe viitor, însă mai intens, cu mijloace mult sporite pentru a se putea ridica creșterea calului la nivelul dorit.
Acest program, formulat în ultimii ani, nu mai poate fi de actualitate, căci în urma pierderilor suferite anul trecut numai la hergheliile Armatei şi care se cifrează la : 78 iepe pursânge englez, 133 ghidrane, 86 de munte, plus 25 armăsari de prăsilă şi 300 tineret de diferite vârste, ne găsim în situaţia de a fi pierdut cel mai valoros material cabalin al Armatei. Herghelia pursânge englez, una dintre cele mai mari din Europa, a fost greu încercată deoarece în numărul mare de iepe ce au fost ridicate se găseau toate exemplarele de clasă achiziţionate în ultimul timp.

De asemenea, herghelia de ghidroni ai cărei produşi erau foarte mult apreciaţi de ofiţeri şi care a dat exemplare ca Gascony şi alţii, a fost aproape complet pierdută.

Dacă în ultimii ani, prin grija şi dragostea de instituţie a conducătorilor s-au putut moderniza depozitele de Remontă şi strânge în herghelii cu mare trudă, un material de prăsilă de o valoare nebănuită, care putea satisface pe cel mai pretenţios cunoscător în materie de cal, trebue să recunoaştem că în urma pierderilor suferite, am ajuns la ceea ce era acum 25 de ani. Dorim şi este necesar ca într’un interval mult mai scurt hergheliile de ghidrani şi pur sânge englez să ajungă la o stare de desvoltare numerică şi calitativă şi mai mare decât au fost anul trecut. Pentru aceasta însă va fi nevoie de timp şi sacrificii băneşti din partea Statului, asociate cu pasiune şi competenţă în cunoaşterea nobilului animal, calul.
Vet. Lt.-Col. D. Vlădescu – Revista Cavaleriei, 1945 (Anul 24, nr. 4-12)1945-03-01 / nr. 7-9

Surse:

• Revista Cavaleriei, 1945 (Anul 24, nr. 4-12)1945-03-01 / nr. 7-9
• www.galop.ro
• Uniformele Armatei Române – 1830-1930
• https://www.facebook.com/azopan/