Gheorghe Teohari – omul care și-a dedicat viața cailor

O jumătate de secol dedicat Hergheliei Mangalia

În spatele fiecărei herghelii de renume nu se află doar cai valoroși, ci și oamenii care și-au dedicat viața acestor animale. Sunt cei care ajung primii în grajd dimineața, rămân până târziu atunci când o iapă urmează să fete și cunosc fiecare cal după mers, privire sau temperament. Fără ei, multe dintre poveștile care au făcut istorie nu ar fi existat.

Un astfel de om a fost Gheorghe Teohari, cunoscut de apropiați drept Nea Apostel. Timp de peste 50 de ani, numele lui s-a confundat cu Herghelia Mangalia. A fost locul unde a crescut, unde a muncit și unde și-a pus sufletul în fiecare zi.

La mai bine de doi ani de la plecarea sa, cei care l-au cunoscut îl descriu la fel: un om blând, modest și harnic, pentru care caii au fost mai mult decât o profesie. Au fost rostul vieții sale.

A început la herghelie la doar 14 ani

Gheorghe Teohari s-a născut pe 17 februarie 1940. La numai 14 ani a pășit pentru prima dată în Herghelia Mangalia, într-o vreme în care meseria nu se învăța din cărți, ci din muncă, răbdare și respect față de animale.

A pornit de jos, cu dorința sinceră de a învăța. Pas cu pas, a devenit unul dintre oamenii de bază ai hergheliei, un om pe care colegii și conducerea se puteau baza în orice situație.

Pentru el, herghelia nu era doar locul de muncă. Era locul unde se simțea acasă.

Călărețul Teohari și armăsarul Satrap

În tinerețe a concurat în concursurile de călărie, participând la numeroase competiții de echitație. Cele mai frumoase amintiri le-a trăit alături de armăsarul Satrap, calul care i-a rămas în suflet până în ultimele clipe ale vieții.

Împreună au obținut rezultate remarcabile și au câștigat numeroase concursuri. Însă cei care i-au văzut împreună spun că adevărata lor valoare nu stătea doar în trofee, ci în legătura dintre ei.

Între om și cal exista o încredere care nu putea fi învățată și nici explicată. Se construise în ani de muncă, răbdare și respect reciproc.

Poate de aceea, chiar și la bătrânețe, când își amintea cele mai frumoase momente din viață, povestea aproape întotdeauna despre Satrap.

Un mentor pentru generații întregi

Anii petrecuți în herghelie l-au transformat într-un adevărat mentor.

Ca antrenor, a format numeroși tineri care au făcut alături de el primii pași în echitație și au învățat cum trebuie îngrijit un cal.

Nu le vorbea doar despre tehnica de călărie. Îi învăța să înțeleagă animalul, să aibă răbdare și să îl respecte. Spunea adesea că un cal trebuie câștigat înainte de a fi condus.

Mulți dintre cei care au trecut prin mâinile lui își amintesc și astăzi calmul cu care explica fiecare lucru și felul în care reușea să transmită încredere fără să ridice vreodată tonul.

Omul care veghea iepele și mânjii

Cea mai mare parte a carierei sale a fost maistru la sectorul iepelor-mamă, unde răspundea de patru grajduri.

Era una dintre cele mai dificile responsabilități din herghelie. Fătările, îngrijirea mânjilor și supravegherea permanentă a iepelor cereau experiență, atenție și disponibilitate la orice oră.

Pentru Gheorghe Teohari nu exista program.

Dacă în toiul nopții un cal avea nevoie de ajutor, era deja pe drum spre herghelie. Familia își amintește că pleca fără nicio ezitare ori de câte ori era anunțat că un animal este bolnav. Nu conta dacă era noapte, dacă ploua sau dacă era în zi liberă.

Caii erau întotdeauna pe primul loc.

Peste 50 de ani în slujba Hergheliei Mangalia

Puțini oameni își petrec întreaga viață profesională în același loc.

Gheorghe Teohari a făcut acest lucru. Mai bine de o jumătate de secol a muncit la Herghelia Mangalia, devenind unul dintre cei mai experimentați oameni ai ei.

Experiența sa era atât de prețuită încât, după pensionare, a fost chemat să revină pentru a-i sprijini pe cei mai tineri.

Cunoștea fiecare grajd, fiecare cal și fiecare etapă din creșterea și pregătirea animalelor.

Pentru colegi era omul la care puteai merge oricând după un sfat. Nu refuza pe nimeni și nu aștepta niciodată ceva în schimb.

Respectul se câștigă prin fapte

Unii oameni sunt respectați datorită funcției pe care o ocupă. Alții prin felul în care își trăiesc viața.

Gheorghe Teohari făcea parte din cea de-a doua categorie.

Era un om modest, echilibrat și demn. Nu căuta să iasă în față și nu vorbea niciodată despre meritele sale.

Respectul pe care l-a câștigat de-a lungul anilor a venit firesc, din seriozitatea cu care și-a făcut meseria și din felul în care i-a tratat pe cei din jur.

Ultimele amintiri

Pe 6 ianuarie 2024, Gheorghe Teohari s-a stins din viață, la vârsta de 84 de ani.

Fiica sa, Maria Teohari, își amintește cu emoție că, în ultimele zile, tatăl ei vorbea din nou despre Satrap, despre băieții pe care îi învățase meserie și despre Grajdul 4, care trebuia să fie mereu curat.

Pentru familie, aceste cuvinte au însemnat mai mult decât o simplă amintire. Au fost dovada că sufletul lui rămăsese acolo unde fusese cel mai fericit: printre caii de la Mangalia.

O moștenire care nu se măsoară doar în medalii

Numele lui Gheorghe Teohari apare în revistele sportive ale vremii, concurând cu alți mari călăreți ai acelor ani.

Dar moștenirea pe care a lăsat-o este una care nu poate fi cuantificată în trofee.

Ea trăiește în oamenii pe care i-a format, în valorile pe care le-a transmis și în respectul pentru cal pe care l-a insuflat tuturor celor care au avut șansa să lucreze alături de el.

Într-o lume în care adevăratele modele sunt tot mai rare, povestea lui amintește că seriozitatea, modestia și pasiunea pot lăsa urme mai adânci decât orice medalie.

Un om pe care Herghelia Mangalia nu trebuie să îl uite!

Istoria Hergheliei Mangalia nu este scrisă doar de armăsari valoroși, linii de sânge și rezultate în competiții.

Ea este scrisă și de oamenii care și-au dedicat viața acestor animale.

Gheorghe Teohari a fost unul dintre ei.

A intrat în herghelie când era doar un copil. A devenit călăreț, sportiv, antrenor și maistru. A format generații de oameni și a iubit caii cu o dăruire pe care puțini o mai întâlnesc astăzi.

Poate că cea mai sinceră descriere a vieții sale îi aparține chiar fiicei sale:

„Tata a iubit caii enorm. Dacă la miezul nopții un cal era bolnav, el era deja în grajd.”

Pentru cei care l-au cunoscut, aceasta este imaginea care va rămâne mereu vie: un om simplu, muncitor și devotat, care și-a găsit locul printre cai și care va rămâne pentru totdeauna parte din istoria și sufletul Hergheliei Mangalia.

Acest articol a fost realizat cu ajutorul mărturiilor fiicei sale, Maria Teohari, căreia îi mulțumim pentru încrederea de a împărtăși povestea unui om care și-a dedicat întreaga viață cailor!

Mulțumim și grupului LANGA CAI, CU CAI, PE CAI, o adevărată enciclopedie a celebrilor noștri sportivi ai echitației.