Istoria măgarului

Subgenul Equus [Asinus] Hydruntinus

Așa numitul Măgar European, trăia în sud-estul Europei și în Orientul Mijlociu. Era singura specie de asin sălbatic băștinaș în Europa. Este o specie complet dispărută în prima parte a Cuaternarului. Avea o talie măruntă și era adaptat la condiții de stepă. Se presupune că ultimele exemplare au viețuit în stepa dobrogeană.

Subgenul Hippotigris

Locul lor de origine este tot continentul african. Sunt ecvidele care păstrează cele mai multe caractere arhaice. Identificăm 3 specii de zebre:

• Zebra Grevy (Equus grevyi)

• Zebra de stepă (Equus quagga)

• Zebra de munte (Equus zebra).

Este posibilă încrucișarea între rasele de zebre, dar și între zebre și cal sau asin, acești zebroizi fiind însă sterili.

Subgenul Hemionus

Măgarul sălbatic asiatic sau hemionul, cu origini în Asia Centrală, este o specie care era domesticită ocazional.

Această categorie cuprinde:

• onagrul (Equus hemionus onager) trăiește în deșerturile asiatice. Este un măgar sălbatic de culoare maro – gălbui

• onagrul sirian ((Equus hemionus hemippus) sau mesopotamian, este o specie dispărută din Peninsula Arabică, ultimele specii fiind înregistrate în anul 1927. Avea talie de doar 1 m, fiind una dintre cele mai mărunte ecvide.

• onagrul anatolian (Equus hemionus anatoliensis) – o specie dispărută din vechi timpuri
• măgarul sălbatic indian (Equus hemionus khur), sau onagrul indian, Ghudkhur sau Khur – o specie foarte rară din Asia de Sud, cu puțin peste 4000 de exemplare.

• Kiangul (Equus hemionus kiang) – trăiește în sălbăticie în zona Tibet, Nepal, Cașmir. Este înalt (1.3m) și foarte rapid.

• Kulanul, Colanul sau măgarul sălbatic mongol (Equus hemionus hemionus) este cel care s-a răspândit și în estul Europei, inclusiv pe teritoriul țării noastre. Este o rasă aflată în pericol de dispariție.

Subgenul Asinus

Aceștia sunt măgarii propriu-ziși. Studiile arată că măgarul provine din Africa, fiind urmaș al măgarului sălbatic care colinda Nubia (Equus africanus africanus) și Somalia (Equus africanus somaliensis). Măgarul Nubian este cel care are cea mai mare influență asupra măgarului domestic. Ambele specii menționate sunt în prag critic de dispariție.

Măgarul Nubian – Equus africanus africanus – Wikimedia.org

Primii măgari domesticiți apar acum 6000 de ani în Egipt. Un animal foarte mult apreciat în civilizația egipteană, măgarul apare în imagini gravate pe pereții mormintelor faraonilor. Mai mult decât atât, în anul 2008 a fost descoperit un mormânt al unui faron egiptean la Abydos, cu 10 schelete de măgar domestic, dovada faptului că era un animal foarte apreciat chiar și pentru nobilii vremurilor.

Schelete de măgari – Image credit: PNAS, National Academy of Sciences, Copyright 2008

Măgarul era un animal foarte bine adaptat la condițiile grele din deșert și putea transporta mari greutăți prin aceste zone aride, permițând păstorilor să se miște cu turmele lor acolo unde erau condiții mai bune. Pe lângă utilizarea ca animal de povară, măgarul era utilizat și pentru muncile agricole.