Curse de cai în Moldova Medievală

Alergari cai Moldova - 19

”Alergările” după surse istorice

Portalul  www.galop.ro și respectiv www.herghelie.ro caută și analizează informații relevante despre istoria curselor de cai din România.

Alergările de cai în țara noastră au cu siguranță rădăcini foarte îndepărtate. Pe teritoriul nostru, primele referiri la alergările de cai organizate datează din anul 1834, la Chișinău, informații relevante găsindu-se în  nuvela,,O alergare de cai’’ a lui  Costache Negruzzi (1840).

Dar istoria detaliată a curselor de galop de pe teritoriul țării noastre poate fi lecturată în cel mai amplu articol pe acest subiect, semnat de www.galop.ro.

Cursele de galop în România. Istoria alergărilor de cai Pursânge Englez

De această dată am identificat cercetarea istorică inedită a lui  Petre P. Panaitescu, făcută publică în anul 1967 în revista Magazin Istoric nr. 6 din 1967 .

Despre Petre P. Panaitescu

PPPanaitescu.jpg
Petre P Panaitescu – wikimedia.org

Petre P. Panaitescu (n. 13 martie 1900, Iași – d. 14 noiembrie 1967, București) a fost un istoric și filolog român, membru corespondent (din 1934) al Academiei Române, membru al Institutului pentru Studiul Europei sud-estice din München și membru fondator al Asociației Slaviștilor din România.

Alergările lui Lăpușneanu

Ilustrul istoric a descoperit un document inedit, în limba slavonă, emis de Petre Vodă Schiopul în mai 1589, făcând referire la fapte de pe timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, celebrul domnitor popularizat tot de scriitorul Costache Negruzzi, în nuvela „Alexandru Lăpușneanu.”

În acest document se menționează de o tranzacție între postelnicul Sava Ivul și Alexandru Vodă Lăpușneanu, prin care se făcea schimb de robi cu cai (doi cai turcești și un cal moldovenesc). Domnitorul a primit caii, iar calul moldovenesc a fost „verșun” (rămășag), fiind încălecat de domnitor într-o întrecere cu alți cai ai boierilor, de la podul de la gura Tutovei, până la târgul Bârlad. Calul domnitorului a fost cel câștigător.

Alergarile lui Lapusneanu
Magazin Istoric 6/1967 – Document din 1589 dat de Petru Schiopul (Arhivele Statului Bucureşti, pachet MDXXI/2)

Alergările menționate de Dimitrie Cantemir

Viata lui Constantin Cantemir – sursa foto https://dragusanul.ro/

O altă mențiune a istoricului este legată de lucrarea în limba latină  „Viața lui Constantin Cantemir scrisă de Dimitrie Cantemir, cităm:

„Iar cum stăteau să plece, domnul îl întrebă pe Husein-Aga „dacă are un cal foarte iute, care, la vreme de nevoie, să-l poată scăpa fie și cu fuga de un dușman urmăritor”. (Înfăţișez povestioara ca să știe cei curioși cât de iuţi și de soi sunt caii moldovenilor). Răspunzându-i acela „că are cai arăbești din cei mai de soi, pe care îi numesc ‘kioheilian’ domnul îi spune; „Te-aș sfătui să lași aici la mine caii tăi cei arăbești și să încaleci calul ce ţi-l voi da eu, de-o fi să dai peste un asemenea necaz; căci știu bine că acela-i mult mai iute decât caii tăi”. Turcul, gândind că este oarecum luat în râs de către domn, îi spune: „Cum oare, doamne, ar putea un cal moldovenesc să întreacă în iuţeală un cal arăbesc, și anume de cel mai bun soi – doar dacă vei fi vrând s-o spui în glumă”. „O spun cu tot dinadinsul”, răspunde vodă, „și de-ai vrea să faci încercare, să punem mâine la cale o întrecere de alergare”. Dându-și acela învoirea, a doua zi ies afară din oraș ca să încerce fuga cailor. Se hotărăște un câmp de întrecere de două ceasuri întinse. Sunt sloboziţi câţiva cai moldovenești împreună cu cei arăbești ai lui, dar la jumătatea câmpului de întrecere toţi caii aceluia rămân mult în urmă. Astfel aga încredinţat de încercare, lăsându-și caii săi, ia de la domn unul din caii aceia.”

Prin urmare, erau curse organizate ad-hoc, pe terenuri neamenajate, cu diverse obstacole și distanțe foarte mari, având ca principal scop alegerea celor mai buni cai pentru scopuri militare. Era perioada pregătitoare pentru cursele organizate în secolul XIX și respectiv XX în țara noastră.

 

Surse
  • Magazin Istoric, nr.6/1967
  • www.galop.ro
  • https://dragusanul.ro/
  • wikimedia.org