Un cal de odinioara

„Calul nostru autohton si in special calul moldovenesc, are in originea sa aceeasi ramura primitiva – Tarpanul – ca si calul arab. Prin aptitudinile si prin sobrietatea sa, el aminteste in totul calul arab. Daca conformatia lui actuala este dizarmonica evidentiind defecte pe care nu le gasim la calul arab si daca talia lui este astazi redusa, acestea sunt urmarile unor conditiuni neprielnice in care a trait.”

Romania. Ministerul Agriculturii si Domeniilor. Sectia de Studii, Documentare si Statistica – 1932

Calul moldav

Un cal foarte apreciat in vremurile apuse, astazi fiind o rasa disparuta. Parte a bagajului genetic al tarpanului se mai gaseste din fericire la rasa de cai Hutuli si Cai de Bucovina.

Tarpanul era specia sălbatică și arhaică a calului, răspândit prin stepele din zona Mării Negre. Studiile au arătat că din tarpan au descins rasele usoare de cai, precum cel arab, dar și calul moldovenesc.

Hergheliile de odinioară, puse la punct de armata austriacă pe teritoriul tarii noastre în secolul XVIII, se bazau pe iepele autohtone, moldovenești. Exista si un fond genetic vechi. Prin secolul al XV-lea ar fi existat in jur de 100.000 de cai pe pasiunile Moldovei, conform unor note scrise de venetienii calatori pe acele meleaguri.

Un cal vanat de marile puteri

Notele istorice ne confirma valoarea cailor din Moldova. De exemplu, în anul 1512, Bogdan „Chiorul”, fiu al lui Stefan cel Mare, platea un bir sultanului Baiazid al II-lea. Pe lângă aur apar consemnate si 40 de iepe fatatoare.

In Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir se descriu caii moldovenesti:

„Caii moldoveneşti din partea muntelui sunt mai mici, e adevărat, şi la trup aproape seamănă cu cei ruteneşti, dar sunt foarte robuşti, duc foarte bine la greu şi au copitele atât de tari, încât, de-ar merge pe drumuri oricât de rele, nu e nevoie să le pui potcoave.”

Iar un proverb turcesc a ramas celebru: „Un tânăr persan şi un cal moldovenesc sunt mai de laudă decât oricare alţii”.

Exporturi masive

Fiind atat de valorosi, se remarca insa un fenomen care a dus la disparitia rasei. Exportul masiv de reproducatori si de iepe, fara a mai avea controlul acestui fapt. Valeriu I Apateanu scria in lucrarea Hipologia despre faptul ca iepe moldovenesti se regaseau in Fredericksburg – Danemarca, la herghelia Trakehnen, dar si Mezohegyes si desigur la Radauti. Pe langa exportul oficializat a mai existat si traficul geambasilor rusi, care duceau caii peste Nistru.

Ca sa intelegem si mai bine acest fenomen foarte amplu, amintim aici cateva note istorice:

• Poarta Otomana a autorizat in 1768 exportul cailor din Moldova pentru remonta cavaleriei franceze
• Contele d’Hauterive, secretarul personal al lui Alexandru Ypsilanti, evalua exportul de cai moldovenesti in 1787 la 20.000 de capete pe an, mai ales catre tinuturile germanice.
• In 1798 se trimit cumparatori speciali la targurile din Iasi pentru a achizitiona caii moldovenesti pentru cavaleria Prusiei si Saxoniei.

Apoi au venit cruntele Razboaie Mondiale care au diminuat considerabil efectivele de cai si  perioada nefasta a comunismului. Se considera ca rasa ar fi disparut in anii ’50.

Caracteristicile rasei

Comparativ cu calul arabesc, rasa Moldovenească are caracteristici asemanatoare. Talia este de 1.4-1.5 m, capul mic și fruntea lata, ochii expresivi, urechile mici, gatul de lungime medie, greaban bine dezvoltat. Picioarele sale erau foarte rezistente si copitele foarte dure. Un cal rustic, rezistent si sobru, adaptat la conditii variabile de clima si nepretentios la hrana.

„Caii moldoveneşti se mulţumeau cu puţin, fiind rezistenţi la frig şi oboseală” – Martin Luteranul, agent imperial pe lângă Despot Vodă.

Era un cal foarte mult apreciat de militari in campaniile grele pe care le duceau. Avea o greutate cuprinsa intre 300 si 400 de kg. Caii moldoveneşti sunt negri sau murgi.

Caii aveau un pret mare in Moldova. Pe timpul lui Petru Schiopu, satul Clapinti a fost cumparat cu 12 cai la schimb, iar satul Fundeni cu 8 cai.

Calitatile acestei rase se dovedesc si in razboaiele din 1877 si 1878. Cavaleria romana utiliza in mare parte cai originali din Rusia sau Ungaria, cu exceptia unor escadroane care aveau Cai Moldovenesti. Acestia au rezistat mult mai bine conditiilor dure de razboi.

„Caii moldoveneşti au rezistat mai bine la toate neajunsurile acestui răsboiu’. Mortalitatea cailor unguresti şi ruseşti a fost proporţional mult mai mare decat a micilor cai româneşti” – Studiu despre animalele domestice din România, Gh. Manolescu – 1912

Avem oare ce invata din trecut?

Surse:

• Hipologia – Mic Tratat de Zoologie, Valeriu I. Apateanu, Ed. Calauza, 2008
• Romania. Ministerul Agriculturii si Domeniilor. Sectia de Studii, Documentare si Statistica – 1932
• Descrierea Moldovei – Dimitrie Cantemir
• Wikimedia.org
• https://adevarul.ro/
• Intre Orient si Occident – Tarile Romane la inceputul epocii moderne – Neagu Djuvara – Ed. Humanitas
• Zootechnie. Races chevalines. Elevage et Exploitation des chevaux de trait et des chevaux de selle, de Paul Diffloth – 1923 – www. gallica.bnf.fr
• Foto coperta: Captura de cai salbatici pe campiile Moldovei, William-Samuel Howitt (1756–1822)
• https://picclick.fr/
• Studiu despre animalele domestice din România, Gh. Manolescu – 1912