Dr. Ioan Apahidean: un om dedicat cailor
Este una dintre personalitățile atât de mult apreciate de oamenii implicați în creșterea și ameliorarea raselor de cai din România. A rămas în memoria și inima acestor oameni de cai. Totuși informațiile despre doctorul Apahidean sunt greu de găsit și rămase cumva într-o subtilă negură a timpurilor.
Acest articol este un omagiu adus lui Ioan Apahidean, un medic veterinar și un cercetător remarcabil, care a dedicat o viață întreagă creșterii cabalinelor. Vom explora cariera sa impresionantă, realizările sale semnificative și impactul profund pe care l-a avut asupra lumii hipice din România.
Formare și carieră timpurie
Născut la 27 aprilie 1922 în Herghelia Bonțida – la Răscruci, județul Cluj, Apahidean a crescut într-o familie în care dragostea pentru cai era o tradiție de generații. Tatăl său era de multă vreme îngrijitor la herghelie și a influențat profund cariera viitorului medic veterinar. Se spune că bunicul său a fost și el vizitiu la frumosul castel Bánffy din Răscruci.
„Călăresc de când mă știu. Am învăţat să stau în şa şi după aceea să merg. Nu vă miraţi, m-am născut printre cai, am crescut printre ei. Am văzut lumina zilei într-una din casele hergheliei Bonţida, de lângă Cluj, unde tatăl meu a muncit o viaţă, ca îngrijitor. Om simplu, cu două clase primare, tata a iubit caii din tot sufletul. In timpul războiului şi-a luat inima în dinţi şi, înfruntând mari pericole, a venit cu herghelia, 9 zile şi 9 nopţi, tocmai de la Homorod, pe furiş. De altfel, în familia noastră dragostea pentru cai e şi mai veche, căci bunicul a fost vizitiu de paradă la un boier.”
Ioan Apahidean a început studiile la școala primară din Răscruci și le-a continuat la diverse licee:
Liceul ”Petru Maior” Gherla, Liceul nr. 2 Cluj și Liceul ”C. Diaconovici” Timișoara, absolvind cu brio în 1942. Chiar își amintea un lucru inedit despre liceul din Gherla:
„Mi-aduc aminte, întorcîndu-mă la întrebarea ce mi-au pus-o, că la liceu, la „Petru Maior“ din Gherla, am ajuns tot călare, neavând bani de tren.”
A urmat Școala de Subingineri Silvici „Casa Verde” din Timișoara, terminând ca șef de promoție în 1944. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Medicină Veterinară din București, unde a obținut diploma de „Doctor în medicină veterinară” cu mențiunea „Cum Laude” în 1948, prezentând o lucrare despre calul Furioso North-Star din Herghelia Bonțida.
Contribuții științifice și manageriale
După absolvirea facultății, Apahidean își continuă și studiile doctorale, elaborând teza „Controlul producției la cai”.
S-a angajat la Institutul Național de Cercetări Zootehnice, lucrând la stațiunile experimentale zootehnice din Rădăuți, Rușețu, Pădureni și Dor Mărunt timp de 5 ani. La doar 31 de ani, a fost promovat în funcția de Director al Direcției Creșterii Calului din cadrul Ministerului Agriculturii, funcție pe care a ocupat-o timp de șapte ani.
În anii ’60, politica națională privind creșterea cailor s-a schimbat radical. Iar Apahidean a avut mereu curajul să își expună public punctul său de vedere. Haideți să vedeți ce spunea într-un interviu acordat lui Ovidiu Ioanițoaia în anul 1980:
„—In altă ordine de idei, câţi cai erau pe vremea tinereţii dumneavoastră?
— In jur de un milion şi jumătate. Stăteam bine, fiecare sat mai răsărit avea 5—6 sute de cai. A venit însă războiul şi calul a avut enorm de suferit. Pierderea a fost atât cantitativă, aproape două treimi din cai au pierit, cât şi, mai grav, calitativă, întrucât armata a rechiziţionat numai exemplare alese. Numai că potenţialul biologic s-a refăcut relativ repede, gratie pasiunii cu care s-a lucrat in herghelii. La Bonţida, la Rădăuţi, la Ruşeţu, la Simbăta, la Cislău, la Jegălia, in alte părţi, unde materialul a fost păstrat cu sfinţenie, devotamentul acesta fiind, nu o dată, scump plătit. In ’55, de pildă, datorită acestei acţiuni, efectivul cabalinelor se refăcuse în mare parte, ajungînd la 1,3 milioane. Eram pe un drum normal, ţinînd cont că, pe aceste meleaguri, creşterea cailor e o îndeletnicire străveche, trecută cu pasiune şi folos din generaţie în generaţie, cu dovezi de cînd lumea. Peste puţină vreme însă am fost nevoiţi să părăsim drumul, văzindu-ne siliţi să asistăm, depăşiţi in puterea noastră de Înţelegere şi intervenţie, la sacrificarea a 6 sute de mii de cai. Dezastru. Din fericire, n-a durat mult, dar consecinţele acelei greşeli au fost grave, ele se mai resimt şi azi.
—Ce s-a întîmplat?
— S-a zis că folosirea cailor, mijloc socotit de unii rudimentar, depăşit, ar fi putut pune în pericol mecanizarea agriculturii, întîrziind Introducerea tractoarelor?! Moartea cailor s-a decretat peste noapte, fără nici un argument, sute de mii de cai, unii foarte valoroşi, căzînd victime acestei prejudecăţi?! Depreciaţi prin infometare, ei au fost tăiaţi si, pur şi simplu! Nu s-a avut in vedere nici un criteriu, s-a tăiat la normă, fără nici un respect pentru calitate, mirţoage şi minji de un an fiind, loviţi de aceeaşi ghilotină!”
Știm foarte bine că a făcut directă referire la acțiunea nesăbuită a personajului de tristă amintire, Alexandru Moghioros. Citiți aici articolul: https://herghelie.ro/masacrul-cailor-moghioros/
Apahidean a continuat să conducă Serviciul Creșterii Calului în tot acest context și a reușit să schimbe perspectivele conducerii statului comunist. După 1965, calul a fost reconsiderat, acordându-se o atenţie deosebită calităţii raselor. Era nevoie de cai cu talie mare, puternici și mobili. Astfel a reușit să înființeze în 1971 — Centrul Republican de Creşterea și Calificarea Cailor de Rasă, un prestigios centru de cercetare pe care l-a condus până la pensionare în 1986.
Inovații și recunoașteri
A publicat 12 lucrări importante în domeniul furajării iepelor gestante, reproducției cabalinelor și originii raselor de cai. Printre realizările sale notabile se numără crearea unor noi tipuri de cai adaptate diferitelor zone ale României. A obținut Brevetul de invenție pentru formarea rasei Semigreu Românesc, omologată în 1985, și pentru un vagin artificial destinat însămânțărilor artificiale, brevetat în 1981. De asemenea, a participat la proiecte de importanță națională, cum ar fi construirea unui hipodrom central de trap și galop în București și a unei baze hipice la Băneasa.
De altfel, a fost mereu unul dintre cei care au susținut refacerea unui hipodrom în București. Declara astfel:
„Pentru cabaline, hipodromul reprezintă laboratorul de testare, indispensabil, a capacităţii energetice, fiind totodată criteriul fundamental in selecţie. Formarea și perfecţionarea rasei implică existenţa unui hipodrom. După desfințarea hipodromului din Bucureşti, caii Pursânge de galop nu mai pot fi antrenaţi în ţară, din care cauză punerea în evidenţă a potenţialului energetic real al cailor noştri e mult îngreunată.”
Profesionalismul și dedicația sa au fost recunoscute prin numeroase ordine, medalii și diplome, inclusiv distincția „Crucea de Cavaler de Onoare al Ordinului Sf. Gheorghe” (Franța, 1983).
Impactul internațional al personalității sale
Apahidean a fost apreciat pe plan internațional, participând la 37 de congrese internaționale și 19 concursuri de trap, obstacole și călărie completă.
Un lucru inedit a fost invitația primită de Majestatea Sa Regina Marii Britanii la Palatul Regal „Windsor Horse – Show” în 1973.
Colegii săi îl descriau ca pe o persoană dedicată, cu o pasiune nemărginită pentru cai. Avea o prezență atletică și impunătoare, era un orator remarcabil și cunoștea opt limbi străine.
A contribuit și la industria cinematografică, fiind consultant de călărie și coordonator al prezenței cailor în filmele românești, inclusiv în filmul „Dacii”, „Mihai Viteazu”, „Tudor” etc. Joacă și roluri specifice în aceste filme. Devine prieten cu regizorul Sergiu Nicolaescu pe care îl inițiază în tainele călăriei.
Moștenire și Recunoaștere
Dr. Ioan Apahidean rămâne în memoria colectivă drept un om de știință prestigios, care a îmbogățit patrimoniul științific românesc din domeniul zootehniei și medicinii veterinare. A iubit caii și a înțeles valoarea acestor animale remarcabile, lăsând în urmă o moștenire durabilă.
Dr. med. vet. Ioan Apahidean va rămâne pentru totdeauna un exemplu de dedicare și profesionalism, un titan al zootehniei și medicinii veterinare din România. În timpul activității sale, a fost perioada cu cele mai bune rezultate în creștere cailor de rasă din istoria României. În acest sens, existența Premiului Ioan Apahidean în concursurile hipice de pe hipodrom ar fi un omagiu adus acestei mari personalități.
Ioan Apahidean a avut 46 de ani de căsnicie cu Tatiana Apahidean (1939-2012), cunoscuta regizoare de film de animație, ilustratoare de carte, artist plastic și scenografă de teatru.
În anul 2008 a fost realizat și un film eseu Ioan Apahidean, de către Cristian Nema, regia Ion Lucaci, Tatiana Apahidean, IMAGINA FILM.
Mulțumim doctorului Ilie Georgescu pentru amabilitatea de a ne transmite aceste imagini.
Surse:
- Mulțumim pentru relatări și fotografii Dr. Ilie Georgescu
- Mulțumim doamnei Mariana Moisei pentru imagini din arhiva personală
- Dr. med. vet. IOAN APAHIDEAN, Dr. ing. Cristina ZAHARIA, Secretar științific Secția de zootehnie ASAS, PUBLICAT ÎN BULETINUL INFORMATIV NR. 3 / 2013 AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE
AGRICOLE ȘI SILVICE GHEORGHE IONESCU ȘIȘEȘTI - https://rasunetul.ro/doctorul-ioan-apahideanu-prietenul-beclenarilor-primul-roman-primit-de-regina-angliei-elisabeta-ii
