Primele curse de cai

Primele date oficiale despre competițiile de cai, în speță alergările de cai, apar în Moldova, în anul 1851. Se simțea astfel nevoia de a reglementa și acest aspect de interes strategic militar și mai ales de a încuraja îmbunătățirea raselor de cai atât de mult necesare în contextul luptelor pe care Țările Române le duceau în acea perioadă.

Alexandru Ioan Cuza a fost cel care a încurajat strategia de modernizare a armatei țării, având un sprijin forte, în persoana Generalului Ioan Emanoil Florescu.

Generalul Florescu

Ioan Emanoil Florescu (1819-1893) a fost general de armată, om politic, ministru de război, ministru de interne, deputat, senator, președinte al Consiliului de Miniștri, președinte al Senatului României. Un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ulterior fidel și Regelui Carol I. A fost fondatorul și orânduitorul Armatei Române timp de 18 ani înainte de Războiul de Independență.

„Nu este capitol din alcătuirea noastră militară care să nu poarte la începutul ei pecetea lui Florescu. Unirea oștirilor, crearea Statului-Major general, contopirea școalelor militare din Iași și București într-una singură, împărțirea de noi steaguri purtând armele țării unite, organizarea marelor comandamente, organizarea Ministerului de Război, înființarea consiliului permanent al instrucției oastei, a intendenții și a corpului ofițerilor de administrație, înființarea de noi corpuri de trupă, a companiei de disciplină, a regimentului de artilerie, a trupelor de tren, a celor de geniu, organizarea temeinică a serviciului sanitar, înființarea pirotecniei, arsenalului și pulberăriei cu serviciile și personalul respectiv, acea a școalelor de cavalerie, de copii de trupă, de scrimă, gimnastică și dare la semn, unificarea marinei și a justițiilor militare, reorganizarea unităților administrative și de pompieri, a dorobanților și a grănicerilor.”
Generalul Radu Rosetti în anul 1936

A fost printre membrii fondatori ai “Societății Literare”, “Societăţii Române de Arme, Gimnastică şi Dare la Semn”, președinte al “Societății pentru Învățătura Poporului Român” și printre membrii fondatori ai “Ateneului Român”.

În anul 1871 generalul Florescu a înființat și a condus Societatea Equestră Română. Ioan Emanoil Florescu a fost, de asemenea, și vicepreședinte al Jockey-Club în perioada 1880-1884.

Școlile militare de cavalerie

Regele Carol I sprijină fenomenul hipic și de amelioare a rasei cailor din România. Un puternic motiv de dezvoltare a acestei ramuri în România. În țara încep să se înființeze școli militare de cavalerie cu accent pe dresaj, sărituri, viteză, îndemânare. Apar și hipodromurile din București, dar și în orașele din provincie unde accentul se pune pe activitatea de galop sau trap, dar și pe probele de alergări steeple chase, cu obstacole.

Astfel, apar societăți ecvestre, de obicei militare, participante la diversele competiții naționale și internaționale. Fenomenul depășește nevoia de pregătire militară temeinică și se orientează din ce în ce mai mult spre sfera sportului de performanță.

Credit foto: AgerPres

România a participat la Jocurile Inter-Aliate din 1919, o competiție sportivă pentru țările din Antanta, în Primul Război Mondial. Ofițerul român Filip Iacob a cucerit medalia de argint la călărie, fiind o performanță remarcabilă.

Sursă foto: Biblioteca Congresului SUA

Momentul istoric al Federației Ecvestre Române

Echipa hipică a Românei la concursul internațional de la Nisa – 1930: Henri Rang, Vladimir Constantinescu, Gr. Vulturescu, Petre Kirculescu, Gheorghe Niculescu, Gheorghe Magherescu.

Sursa foto: https://www.gazetadambovitei.ro

În primăvara anului 1930 a avut loc concursul internațional de la Nisa. Cu acest prilej, șeful delegației României, Constantin Comănescu, a discutat cu secretarul Federației Ecvestre Internaționale ca și România să adere. Tot în 1930 participă la Congresul FEI de la Lucerna, unde România este acceptată în forum internațional, cu condiția să respecte condițiile impuse și anume existența unei Federații Ecvestre Române care să adune celelalte societăți ecvestre și hipice.

Generalul Gheorghe Moruzi, un mare iubitor de cai, dar și inspectorul general al cavaleriei reușește să adune conducătorii societăților hipice românești și pe data de 12 decembrie 1930 se constituie Federația Equestră Română (FER). Lucrurile s-au mișcat într-un ritm amețitor, FER având un statut chiar în ziua următoare.

Federația Ecvestră Română împlinește astfel 90 de ani de existență și performanță.

Sportivi de performanță

În perioada interbelică, echitația românească se dezvoltă foarte mult, beneficiind de sportivi militari foarte performanți:

Henri Rang – una din săriturile celebre – medalia de argint la Olimpiada de la Berlin 1936

Felix Ţopescu

Constantin Zahei

Gioconda Pânzaru

Alexandru Bozan

Urmează perioada nefastă a celului de-al Doilea Război Mondial, când activitățile ecvestre sunt întrerupte. 1947 reprezintă anul renașterii acestei discipline, care reputase până în acel moment numeroase succese de prestigiu internațional. La 13 februarie 1947 are loc reînființarea Federației Equestre Române, un alt moment important pentru dezvoltarea acestui fenomen în România.

Și în perioada comunistă, activitatea de echitație militară continuă, bazându-se pe o experiență anterioară remarcabilă.

În prezent, în domeniul echitației, există multe tinere talente care încep să obțină din nou rezultate bune, având astfel un motiv de optimism pentru viitorul acestui sport în România.

Sursa: https://www.facebook.com/FER.org.ro

La Mulți Ani, Federația Ecvestră Română!

Surse:

• Realitatea Ilustrată
• Delcampe.net
• mts.ro
• BCU Cluj
• Biblioteca Congresului SUA
• AgerPres
• https://www.gazetadambovitei.ro
• Calul-prietenul meu. Emanuel Fântâneanu, Nicolae Şerbănescu, 1982. ed. Ceres
• Federația Ecvestră Română