Istoria măgarului începe acum mult timp în urmă, fiind un sprijin de seamă al oamenilor.
Subgenuri de ecvide
Cercetătorii au identificat următoarele subgenuri de ecvide cuaternare:
Subgenul Equus [Asinus] Hydruntinus
Așa numitul Măgar European, trăia în sud-estul Europei și în Orientul Mijlociu. Era singura specie de asin sălbatic băștinaș în Europa. Este o specie complet dispărută în prima parte a Cuaternarului. Avea o talie măruntă și era adaptat la condiții de stepă. Se presupune că ultimele exemplare au viețuit în stepa dobrogeană.
Subgenul Hippotigris
Locul lor de origine este tot continentul african. Sunt ecvidele care păstrează cele mai multe caractere arhaice. Identificăm 3 specii de zebre:
- Zebra Grevy (Equus grevyi)
- Zebra de stepă (Equus quagga)
- Zebra de munte (Equus zebra).
Este posibilă încrucișarea între rasele de zebre, dar și între zebre și cal sau asin, acești zebroizi fiind însă sterili.
Subgenul Hemionus
Măgarul sălbatic asiatic sau hemionul, cu origini în Asia Centrală, este o specie care era domesticită ocazional.
Această categorie cuprinde:
- onagrul (Equus hemionus onager) trăiește în deșerturile asiatice. Este un măgar sălbatic de culoare maro – gălbui
- onagrul sirian ((Equus hemionus hemippus) sau mesopotamian, este o specie dispărută din Peninsula Arabică, ultimele specii fiind înregistrate în anul 1927. Avea talie de doar 1 m, fiind una dintre cele mai mărunte ecvide.
- onagrul anatolian (Equus hemionus anatoliensis) – o specie dispărută din vechi timpuri
- măgarul sălbatic indian (Equus hemionus khur), sau onagrul indian, Ghudkhur sau Khur – o specie foarte rară din Asia de Sud, cu puțin peste 4000 de exemplare.
- Kiangul (Equus hemionus kiang) – trăiește în sălbăticie în zona Tibet, Nepal, Cașmir. Este înalt (1.3m) și foarte rapid.
- Kulanul, Colanul sau măgarul sălbatic mongol (Equus hemionus hemionus) este cel care s-a răspândit și în estul Europei, inclusiv pe teritoriul țării noastre. Este o rasă aflată în pericol de dispariție.
Subgenul Asinus
Aceștia sunt măgarii propriu-ziși. Studiile arată că măgarul provine din Africa, fiind urmaș al măgarului sălbatic care colinda Nubia (Equus africanus africanus) și Somalia (Equus africanus somaliensis). Măgarul Nubian este cel care are cea mai mare influență asupra măgarului domestic. Ambele specii menționate sunt în prag critic de dispariție.
Măgarul Nubian – Equus africanus africanus – Wikimedia.org
Primii măgari domesticiți apar acum 6000 de ani în Egipt. Un animal foarte mult apreciat în civilizația egipteană, măgarul apare în imagini gravate pe pereții mormintelor faraonilor. Mai mult decât atât, în anul 2008 a fost descoperit un mormânt al unui faron egiptean la Abydos, cu 10 schelete de măgar domestic, dovada faptului că era un animal foarte apreciat chiar și pentru nobilii vremurilor.
Schelete de măgari – Image credit: PNAS, National Academy of Sciences, Copyright 2008
Măgarul era un animal foarte bine adaptat la condițiile grele din deșert și putea transporta mari greutăți prin aceste zone aride, permițând păstorilor să se miște cu turmele lor acolo unde erau condiții mai bune. Pe lângă utilizarea ca animal de povară, măgarul era utilizat și pentru muncile agricole.
Măgarul a fost adus acum 4000 de ani și în Europa, probabil de către etrusci, în principal în peninsula Iberică. Au început apoi să fie răspândiți prin campaniile militare de cucerire.
Măgarul a devenit din ce în ce mai puțin util omului și din această cauză a devenit o rasă pe cale de dispariți
Caracteristicile măgarului
Dimensiunile măgarului diferă de la un exemplar la altul, având o înălțime la greabăn între 90 și 140 cm, iar greutatea până la 480 kg. Durata de viață este cuprinsă între 30 și 50 de ani.
Sunt evidente urechile lungi, ajutând acest mamifer să fie foarte precaut la pericolele din mediul înconjurător, având un auz foarte bine dezvoltat. Tot urechile îl ajută la menținerea unei temperaturi optime a corpului.
Este un animal de turmă și este capabil să ofere foarte multă afecțiune celui care îl îngrijește cu iubire și încredere.
Aproximativ 50.45 milioane de măgari au fost raportați la nivel mondial în 2018. China, Etiopia, Pakistan și Mexic sunt țările cu cele mai multe exemplare.
Informații relevante despre măgari:
- inteligență
- memorie deosebită
- simț de autoconservare puternică, de aici și renumita încăpățânare
- afectivitate
- auzul foarte fin dezvoltat
- curajoți și curioși
- puternici
Știați că laptele de măgăriță este cunoscut din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile sale uimitoare, fiind cel mai apropiat față de laptele matern?
- https://www.thoughtco.com/
- https://pixabay.com/
- Nicolae Vlassa – Problema existentei ecvidelor domestice in cadrul culturii Vinca-Turdas – Acta Musei Napocensis, ISSN 0578-5391, Nº. 15, 1978
- wikimedia.org
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
