Doctorul Galvayne
Știm un vechi proverb românesc: „Calul de dar nu se caută la dinți”.
Străbunii noștri știau din experiență importanța dinților la cai, dar doctorul australian Sydney Galvayne (1846–1913) a studiat îndelung acest fenomen, publicând și o carte în acest sens:
„Horse Dentition: Showing How to Tell Exactly the Age of a Horse up to Thirty Years, with Tabulated Forms of Cattle and Sheep Dentition”
Vârsta cailor
Galvayne a identificat faptul că pe incisivii (lăturașii) superiori ai cailor aflați la vârsta de 9-10 ani, apare o pată de culoare închisă la nivelul gingiei. Este un depozit de tartru, care apare inițial la marginea gingiei și care apoi se extinde pe jumătatea incisivului colțului superior la 15 ani și acoperă întregul dinte la 20 de ani.
După 20 de ani începe procesul invers. Tartrul se retrage la jumătatea dintelui la vârsta de 25 de ani și apoi dispare total la 30 de ani. Desigur că la această vârstă există posibilitatea ca dinții calului să dispară definitiv.
Semnul lui Galvayne a rămas ca o referință în a estima dintr-o privire vârsta cailor, iar un ochi format poate corela această informație cu alte elemente de identificare a vârstei calului.
Surse
- https://www.horsejournals.com/
- https://horsenetwork.com/
- CERCETARI ASUPRA SEMNULUI LUI GALVAYNE IN CUNOASTEREA VARSTEI CALULUI -1931, G. Moldoveanu, Editura Imprimeria Nationala, Ministerul Agriculturi si Domeniilor , 1931
- www.pixabay.com
