Jockey Club Român – cursa continuă

Coperta Jockey Club

Istoria JOCKEY CLUB

Istoria este o constructie umana care face legatura intre trecut, prezent si viitor, iar fara istorie suntem ai nimanui!

“Istoria unei tari reprezinta identitatea poporului respectiv. Un popor care si-a pastrat istoria si a onorat-o, va fi un popor cu o identitate indestructibila, va fi un popor care stie cine este si ce are de facut. Si, va fi un popor care va trece cu bine prin toate incercarile timpului.”

Insa, nu toata lumea a reusit, sunt putine popoare care au reusit cu adevarat. Totusi, dintre marile realizari referitoare la istorie si pastrarea identitatii, ni le aducem aminte pe ale unor institutii, deoarece subiectul principal al acestui articol il reprezinta o institutie.
Exista anumite institutii care au reusit sa-si pastreze si sa-si onoreze istoria si, sa evolueze, iar una dintre aceste institutii se numeste
JOCKEY CLUB.
Jockey Club - 1

Istoria “JOCKEY CLUB” este sinonima cu rasa Pursange (Pur-Sange) Englez si cursele de galop, deci, oriunde in lume, cand spui JOCKEY CLUB, spui cai pursange si curse de galop. Si, de asemenea, cand spui Jockey Club, spui quality-qualité-calitate. Peste tot în lume, Jockey Cluburile au fost infiintate de oameni de calitate, oameni care faceau parte din elita perioadei respective (generali, ofiteri, intelectuali, industriasi, profesori, doctori, politicieni, bancheri, nobili, arhitecti si bineinteles, Familiile Regale). Aceste cluburi elitiste au fost infiintate pentru sprijinirea, incurajarea si imbunatatirea rasei Pursange (Pur-Sange) Englez si a curselor de galop, la baza stand PASIUNEA, dragostea pentru cai si sport. Asa cum afirmam si in articolul despre Hipodromul Baneasa, “cea mai mare cucerire a calului a fost si este omul”, prin urmare, pasiunea omului pentru cal este de inteles.

“Daca el – Calul n-ar fi, despre Jockey Club si Hipodrom nu s-ar povesti.”

Totul a inceput natural si din necesitate! A inceput din natura oamenilor de a arata ca, “al meu cal e mai bun, il intrece pe al tau”, si din necesitatea de a avea cai cat mai buni in armata si in viata de zi cu zi.
Foto: https://thebeaumonde.com, The Royal Ascot contest

Rasa Pursange Englez

Pursangele (Pur-Sangele) Englez sau “atletul suprem de pe hipodrom” a fost creat de englezi in secolul XVII si inceputul secolului XVIII, dupa mai multe incrucisari dintre iepele autohtone si armasari orientali importati. Dintre armasarii importati au fost trei care au influentat cel mai mult formarea rasei Pursange Englez, iar acestia sunt Darley Arabian, Godolphin Arabian si Byerley Turk. Iar incepand cu anul 1713 putem spune ca “atletul suprem” si-a primit certificatul de nastere, pentru ca incepand cu anul 1713 l-au denumit Thorougbred (purebred, pure-blood) si asa i-a ramas numele rasei pana in prezent, celelalte tari preluand denumirea, de exemplu: francezii il numesc Pur-Sang, germanii il numesc Englisches Vollblut,  iar noi il numim Pursange Englez sau Pur-Sange Englez (dupa cuvantul francez pur-sang).

In acelasi secol XVIII, dar pe la final, in anul 1791, James Weatherby, care lucra pentru Jockey Clubul din Anglia, avea sa publice “General Stud Book”, cartea cailor Pursange Englez, certificatul de nastere al rasei Pursange Englez, un registru in care au fost trecuti caii Pursange Englez care inca alergau si care au alergat in trecut. Acest registru este valabil si-n zilele noastre si poti spune ca detii un Pursange Englez doar daca este recunoscut de Weatherby, adica doar daca este trecut in Stud Book-ul tarii in care traieste.

Eclipse campionul
Eclipse – legendarul campion – Sursa foto: https://en.wikipedia.org/

Pursangele (Pur-Sangele) a reprezentat inca de la inceput scopul infiintarii si obiectul muncii tuturor Jockey Cluburilor. Dar, cum am spus si mai sus, imbunatatirea rasei Pursange Englez a dus treptat inca din secolul XVIII si la imbunatatirea celorlalte rase de cai, deci, beneficiile sunt chiar de imbunatatire a rasei cailor in general. Primul scop al Jockey Club Roman este deci rasa Pursange Englez, iar al doilea scop il reprezinta cursele de galop.

Curse pursange englez
Sursa: https://www.sport-horse-breeder.com/. Fashion and Peytona 1846

 

Curse galop Melton, Paradox
Sursa: https://commons.wikimedia.org/, Curse galop Melton, Paradox

Cursele de galop

Cursele de galop, cu siguranta, reprezinta cea mai veche intrecere intre cai. Alergari de cai existau chiar din Grecia antica si de pe vremea Imperiului Roman si, indraznesc a spune ca sunt chiar mai vechi, poate chiar imediat dupa domesticirea istoricului si nobilului animal.

1891: Start of the DERBY
Sursa: https://www.antiquemapsandprints.com/. 1891: Start of the Derby. Epsom

 

Horse Racing in Epsom
Sursa: https://en.opisanie-kartin.com/. “Horse Racing in Epsom”, pictura de Theodore Gericault in 1821

Totusi, primele alergari de galop despre care s-au pastrat date se pare ca au fost in Anglia pe la 1538-1540, unele surse spun de primul trofeu oferit unui castigator pe la 1512, iar in Franta pe la 1650-1651. Dar, “sportul regilor” avea sa-si inceapa adevarata si istorica cursa abia in a doua parte a secolului XVIII, iar in 1780 avea sa se alerge primul “Derby”, in Anglia, bineinteles.

Epson Race
EPSOM Derby de J. Pollard – anii 1900

 

Races at Longchamp - Édouard Manet, 1867
Sursa: https://en.wikipedia.org/. Longchamp Derby – Edouard Manet 1867

Derby-ul este si astazi cea mai importanta alergare de cai din lume, rezervata cailor indigeni de 3 ani din fiecare tara si desfasurata pe distanta de 2400 m. Primul Derby, alte alergari importante si pariurile au fost posibile in a 2-a parte a secolului XVIII datorita faptului ca se infiintase deja o autoritate, un club elitist care reglementa si arbitra alergarile de cai din Anglia. Acest club s-a numit, nu intamplator, JOCKEY CLUB.

Alergari
Sursa foto: https://www.investec.com/. Epsom Derby

JOCKEY CLUBUL ENGLEZ

Jockey Clubul din Anglia a fost infiintat oficial in 1750 la Londra si a fost primul din lume, desi anumite voci spun ca ceva similar exista in Regatul Unit inca de pe la 1720, adica imediat dupa crearea rasei Thoroughbred (Pursange -1713) si cu aprox. 10 ani inainte de aparitia primelor curse cronometrate (aprox 1730).

Jockey Clubul infiintat la Londra, care ulterior s-a mutat la Newmarket (“The home of horseracing”), a servit drept exemplu si pentru celelalte tari, cum ar fi: Jockey Clubul din Franta (1834), Jockey Club Român (1875), Jockey Clubul din SUA (1894).

Longchamp - alergari
Sursa: https://www.antiquemapsandprints.com/. 1862: Longchamp, Paris, Franta, locul inspiratiei pentru inaintasii nostri

Dupa aceasta usoara incalzire, incepe cursa propriu-zisa, incepem istorica cursa a JOCKEY-CLUB ROMÂN.

Istoria Jockey-Club Român este una fascinantă, precum cea a României, iar povestea începe acum 145 de ani.

Logo Jockey Club

JOCKEY CLUB ROMÂN

Jockey Club Roman a fost infiintat oficial pe data de 8 ianuarie 1875 la Bucuresti si a fost al 3-lea din lume. Denumirea completa a fost si inca este “Societatea de incurajare pentru imbunatatirea rasei cailor in Romania – Jockey Club”, denumire imprumutata de la francezi.
Totusi, bazele Jockey Club Roman s-au pus in toamna anului 1874 la initiativa lui Sir Stephen Bartlett Lakeman si a baronului Vivian (consulul Angliei in Romania), avand sustinerea unor “grei” din acea perioada, precum: Generalul Gheorghe Manu, Dimitrie Sturdza, Grigore Cantacuzino, Ioan Bratianu, Mihail Kogalniceanu, Alexandru Bals, Lascar Catargiu, Ioan Lahovary, Dimitrie Ghika, Ioan Ghika, Alexandru Lahovary, Sutzu Nicolae, Alexandru Stirbey,  locotenentul Moruzi, generalul Ioan Emanoil Florescu …etc!

Primele discutii au avut loc chiar in casa lui Sir Stephen Bartlett Lakeman, iar primul sediu a fost intr-o casa de pe Calea Victoriei, nr. 100, aflata intre str. George Enescu si str. Amzei. Casa, care i-a apartinut lui George Matei Cantacuzino si apoi lui Iancu Lahovary, era asezata cam pe la intersectia cu str. General Berthlot (fosta str. Fantanii) si vis-a-vis de “Cismeaua Rosie”. Dupa cum se poate vedea in imaginea de mai jos, casa se afla pe Calea Victoriei pe partea stanga in directia de mers catre centru, iar sediul Jockey Club era la etaj, observandu-se probabil doi dintre distinsii membri ai Clubului.

“Domnitorul Carol I, ca presedinte, a inaugurat Jockey-Clubul Român în sala mare a Clubului și, după discursul vicepresedintelui Dimitrie Ghica, ridică paharul în cinstea fondatorilor și membrilor Clubului, căruia îi dorește un deplin succes: Am venit cu cea mai mare plăcere în mijlocul dumneavoastră spre a inaugura Clubul, care poate ajunge de un adevărat folos pentru țara noastră, ocupându-se cu îmbunătățirea rasei cailor. Prin realizarea acestui frumos scop, sper că al nostru cal va recâștiga reputația ce a avut în Europa încă la începutul acestui secol. Urmând ca silințele Clubului să fie încoronate de un bun succes, ridic acest pahar în sănătatea fondatorilor și membrilor săi. Să trăiți!

Alte surse care ne confirma ca primul sediu a fost pe Calea Victoriei la numarul 100.

Calea Victoriei 100. Revista Epoca

Primul Jockey Club

Inainte de a continua povestea legendarului club infiintat in 1875 la Bucuresti, trebuie sa mentionam ca primul Jockey Club din Romania s-a infiintat in 1862 la Iasi de catre nobilimea de acolo in frunte cu familia Moruzi, Sturdza, Ghica, Alexandru Bals si Sutu, dar si cu ajutorul si sub patronajul nemuritorului Domnitor Cuza.

Sursa: delcampe.net. Jockey Club Iasi

Tot la Iasi, s-au organizat primele alergari de cai din Romania si astfel capitala Moldovei a detinut si primul hipodrom din Romania. Conform unor surse, in anul 1847 Printul Sutu a publicat o lucrare denumita: “Despre Hipodromie sau alergari de cai si despre folosurile insemnatoare, ce ele ne aduc la imbunatatirea soiului cailor in Moldova.”
Din aceasta publicatie aflam “ca inca de la 1841, Prea inaltul Domn Mihalache (Mihail) Sturdza prin intaritura anaforala statului carmuitor cu nr.  51, incuviinta statornicirea de Hipodromii la Iasi, Falticeni si Galati, precum si premii pentru caii care se vor deosebi in alergari.”

Insa, primele alergari de cai din Romania pentru care s-au pastrat date au fost in anul 1851, iar documentul este in “Manualul administrativ al Moldovei, vol.1, pg. 445, anaforala statului (311) din 21 iunie 1851, inalt incuviintata de Domnul Gr. Ghica”, din care aflam ca:
⁃ deja era un comitet al Societatii pentru imbunatatirea cresterii cailor,
⁃ ca locul de alergare era mosia targului data in folosinta fara plata,
⁃ si ca din visterie (casa de rezerva) s-au dat in 1851 premii in valoare de 9.500 lei pentru armasari si iepe doar din zona Iasiului.

Alergari cai Moldova - Bucovina

Alergari cai Moldova - 19

Dar alergari de cai mai reusite s-au organizat abia pe la 1857 de catre printul Sutu, urmand ca din 1862 sa se infiinteze primul Jockey Club si sa apara chiar “Programul alergarilor de cai”. Prin urmare, daca anul 1851 este anul oficial al primelor alergari de cai, anul 1862 poate fi considerat ca primul an hipic cu adevarat.

Arhivele Nationale Romane 1851, Iași. Regulamentul alergărilor de cai organizate de un comitet de încurajare pentru reproducerea (plodirea) şi îmbunătăţirea rasei cailor în Moldova

Primele alergari de cai in Bucuresti

In Bucuresti, primele alergari de cai s-au organizat incepand cu anul 1865, dar abia pe la 1870 alergarile au fost organizate mai bine, meritul apartinand generalul Ioan Emanoil Florescu, cel care va avea o influenta foarte mare in alergarile de cai de la Bucuresti si pe care, cu acceptul cunoscatorilor, il numim “starter-ul” alergarilor de cai de la Bucuresti. De mentionat ca in aceasta perioada, in 1871 mai exact, bravul general Florescu avea sa ia initiativa infiintarii unei societati premergatoare celor care vor urma …, denumirea aleasa fiind “Societatea Equestra Romana”. Avem convingerea ca daca domnitorul Cuza ar mai fi fost, Jockey Clubul de la Bucuresti ar fi fost infiintat mai devreme si implicit ar fi existat mai devreme si alergarile importante, pentru ca domnitorul Cuza era un mare iubitor de cai si alergari, si pentru ca deja la Iasi ajutase la infiintarea Jockey Club si la buna desfasurare a alergarilor.

Alergarile de cai mai reusite la Bucuresti s-au desfasurat incepand cu anul 1870 si erau organizate din ce in ce mai bine de inegalabilul general Ioan Emanoil Florescu. Aceste alergari se desfasurau pe platoul Cotroceni, o zona “controlata” de armata, aflata intre Calea Plevnei si Splaiul Independentei (actualmente se afla Casa Radio si terenul catre UNEFS). In zona aceasta, chiar langa terenul unde se intreceau caii, aveau sa existe mai tarziu grajdurile regale si un regiment, care in a 2-a parte a secolului XX au fost transformate in camine studentesti (celebrul camin 303) si in Institutul National de Educatie Fizica si Sport.

Grajdurile regale - 21
INEFS•ANEFS•UNEFS (grajdurile regale/regiment)

Tin sa va precizez ca in aceste “grajduri regale” am locuit cu drag in timpul specializarii mele in Educatie Fizica si Sport din cadrul ANEFS. Acolo am avut placerea si onoarea sa il am profesor pe unul dintre membrii vechi ai Jockey Club Roman, pe domnul profesor universitar doctor Adrian Constantin Dragnea, cu care m-am reintalnit de curand la sediul Jockey Clubului.

Profesorul Dragnea

Dar nu numai in zona Cotroceniului se organizau alergari de cai. Alergari si antrenamente se desfasurau si in zona Colentina-Pantelimon si putin mai tarziu si pe campul de la Floreasca. O buna perioada de timp alergarile de cai s-au tinut doar intre membrii armatei, indiferent de grad, asa ca imaginati-va “novicii” cu ce ambitie concurau impotriva celor mai mari in grad!

Istoria Jockey Club Roman este strans legata de rasa Pursange Englez si cursele de galop. Va spuneam mai devreme ca pe data de 8 ianuarie 1875 s-a infiintat legendarul Jockey Club Roman si trebuie sa va precizam ca tot in acea perioada Jockey Clubul din Iasi a fost afiliat celui din Bucuresti.

In acelasi an 1875, in iulie, avea sa se organizeze primul DERBY Roman. Da, pe 19 iulie 1875 s-a alergat primul DERBY Roman, pe platoul Cotroceni, considerat primul hipodrom din Bucuresti dar cu un statut neoficial. Cum era de asteptat, a castigat cineva cu experienta, a castigat Alexandru Bals cu iapa Gizelda. Alexandru Bals avea experienta alergarilor de la Iasi si avea cai fugaci de-o buna perioada de timp.

La scurt timp dupa Dery-ul Român, pe 12 octombrie 1875, Jockey Club a organizat si prima editie a prestigiosului premiu al Jockey Clubului, al 2-lea ca importanta, primul fiind DERBY Roman.

Primul Premiu Jockey Club s-a alergat pe campul de la Colentina pe distanța de 3000 m, iar castigatorul a fost armasarul Mirabeau al lui Alexandru Bals, importat de la grajdul Rotschild din Franta. Tot in aceasta reuniune istorica de alergari, s-au desfasurat si primele editii ale “Premiul Domnitorului” si “Premiul Bucurestiului”. Premiul Domnitorului avea sa-l castige baronul Wesellenyi, cu calul Sirene, iar Premiul Bucurestiului l-a castigat Alexandru Bals cu favorita Gizelda, castigatoarea Derby-ului Roman din iulie de pe platoul Cotroceni. De mentionat ca in Premiul Bucurestiului au alergat doar doi cai. Cei doi cai erau din Iasi si apartineau lui Alex. Negruzzi si Alexandru Bals.

Prin urmare, Alexandru Bals a fost castigatorul primelor editii ale celor mai importante alergari, Derby-ul Român si Premiul Jockey Club, dar si a primei editii a Premiului Bucurestiului. Cu permisiunea dumneavoastra, o s-o numim prima “Tripla Coroana”!

Alegatorul Liber 15 octombrie 1875
Sursa: Alegatorul Liber 15 octombrie 1875

 

campul de la colentina alegatorul liber 1875
Alegatorul Liber 1875

Trebuie mentionat ca Alexandru Bals, alaturi printre altii de locotenentul Moruzi, Alex. Negruzzi si marele generalul Ioan Emanoil Florescu, cu sprijinul lui Cuza, au fost cei care au organizat pe la 1865 primele alergari de cai din Bucuresti. Alergarile de cai s-au dezvoltat an de an, incet dar sigur, iar anul 1875 va fi anul “nasterii sportului regilor” in Romania, datorita infiintarii Jockey Club Roman si datorita faptului ca s-au organizat pentru prima data cele mai importante alergari de cai: Derby-ul, Premiul Jockey Club si Premiul Domnitorului (Premiul Regal)

.

Stefan Luchian – alergari de cai toamna

“Prima data s-a alergat pe camp
Unde mai era si cate un damb,
Dar nimeni nu s-a suparat
Si-n continuare s-a alergat;
Si pasiunea era atat de mare
Incat s-a construit un hipodrom ca atare,
Hipodromul Jockey Clubului
Pentru maretia Pur-Sangelui!”

Primul hipodrom in Bucuresti

Vazand chiar de la inceput potentialul alergarilor de cai, in acelasi an de gratie 1875, membrii marcanti ai Jockey Club Roman iau hotararea construirii unui hipodrom in Bucuresti, iar locul ales a fost campul intins de la iesirea din Bucuresti catre comuna Baneasa, situat pe partea stanga de la rondul al 3-lea.

Zis si facut! Un merit deosebit l-a avut generalul Gheorghe Manu, unul din membrii fondatori al Jockey Club Roman si primar al Bucurestiului in acea perioada. Acesta a pus la dispozitie un prim lot de pamant pe care a inceput constructia primului hipodrom din Bucuresti sub atenta supraveghere a arhitectului Ion Mincu. De asemenea, a facilitat si toate “problemele birocratice” ce tineau de primaria Bucurestiului, iar banii n-au fost greu de gasit, deoarece Jockey Club Roman avea membri foarte potenti financiar si politic. Un alt suport important a fost cel al domnitorului Carol I, sub patronajul caruia s-a infiintat Clubul si s-a inceput proiectul hipodromului in Bucuresti. Intre timp, alergarile au continuat in Cotroceni si Colentina, erau cele doua locatii amenajate special pentru curse de catre Jockey Club.

Desi totul parea ca incepe sa galopeze, Razboiul de Independenta avea sa opreasca pentru o perioada de doi ani avantul luat in perioada 1875-1876. Multi membri ai Jockey Club Roman s-au aflat sub drapel in acea perioada, ba mai mult, in 1877 Jockey Club Roman a oferit Crucei Rosii suma de 12.000 de franci. Dupa cum puteti vedea, activitatea Jockey Club Roman nu s-a oprit in acea perioada grea si a intarit ideea ca “JOCKEY CLUB ROMAN ERA MAI MULT DECAT UN CLUB”!

Prin urmare, alergarile de cai se reiau dupa Razboiul de Independenta, reincep in 1879 tot in zonele cunoscute, zona Cotroceniului si Colentina, urmand ca din perioada urmatoare (1879-1880) sa se mute la primul hipodrom din Bucuresti, finalizat dupa razboi si denumit “Hipodromul Baneasa” (Hipodromul de la Baneasa).

Hipodromul Baneasa vechi

Sursa foto: delcampe.net

Hipodromul Baneasa tribuna. Foto credit Jockey-Club

 

Hipodromul Baneasa detaliu tribuna veche. Foto credit Jockey-Club

In perioada 1879-1880 toate alergarile importante se muta galopand la noul hipodrom de langa comuna Baneasa. Mentionam din nou ca in anii 1875, 1876 si o buna parte din 1879, alergarile s-au desfasurat pe platoul Cotroceni si pe campul de la Colentina.

Primii mari sportsmeni romani

Odata cu mutarea alergarilor la Hipodromul Baneasa, incep sa apara din ce in ce mai multi privati, ca deja li se permitea sa participe, plus ca erau atrasi de frumusetea cailor pursange si de spectacolul alergarilor.

In aceasta perioada cel mai mare crescator de cai Pursange Englez si unul dintre cei mai mari castigatori de pe hipodrom era colonelul Constantin Blaremberg, el era “sportsmanul” momentului. Avand un grajd cu multi cai buni si stiind ca putini isi permit sa importe cai Pursange Englez, se gandeste sa ajute la dezvoltarea rasei Pursange Englez si a curselor de galop vanzand un anumit numar de cai.

Nici nu se terminase bine Razboiul de Independenta ca, un tanar avocat, scolit la Paris, insista pe langa experimentatul colonel Blaremberg si reuseste sa cumpere de la el un manz pe nume Mars 2.  Acest tanar deja importase cai din Franta, dar stia de valoarea cailor batranului colonel, de aceea a dorit sa cumpere acel manz. Acest tanar era Alexandru Marghiloman, care, in 1881, la doar 27 de ani, avea sa castige la Hipodromul Baneasa primul sau Derby Roman cu Mars 2, fiind premiat de insusi Regele Carol I.

Regele Carol I si structura Jockey Club Roman

Anul 1881 va ramane in istorie prin 2 evenimente importante:
– Carol I este incoronat Rege al Romaniei
– Alexandru Marghiloman castiga primul sau Derby Roman

Aceste doua evenimente vor influenta pozitiv evolutia curselor de cai si chiar evolutia Jockey Club Roman. Carol I a fost inca din 1875 Presedintele de Onoare al Jockey Club Roman, iar vicepresedintii erau cei care detineau “dârlogii” si ei se implicau cel mai mult. Deci, inca din acele vremuri, structura de conducere a Jockey Club Roman este urmatoarea:
– un Presedinte de Onoare, functie ce-i revine unuia dintre Regii Romaniei
– doi vicepresedinti care conduc efectiv clubul si care sunt alesi prin vot la fiecare 4 ani de catre membrii clubului doar la Adunarea Generala.
Apoi mai sunt doua Comitete care intra in structura Jockey Club Roman si sub directa coordonare a celor 2 vicepresedinti.

Aceste 2 Comitete sunt:

  • Comitetul Cercului care este format din 10 membri
  • Comitetul Alergarilor format tot din 10 membri.

Membrii celor 2 Comitete sunt alesi de catre membrii permanenti ai Adunarii Generale tot la fiecare 4 ani, ca si vicepresedintii.

Dar ca s-ajungi intr-unul din cele 2 comitete sau chiar vicepresedinte, trebuia in primul rand sa reusesti sa intri in acest club exclusivist.
Ca sa fii acceptat in Club era si este o adevarata reusita.

Regulile Jockey Club

Pentru a fi primit in Jockey Club Roman trebuiau respectate cateva reguli clare si stricte, reguli care dateaza inca de la 1875.

Una dintre aceste reguli este politetea. Vreau sa va confirm ca politetea s-a pastrat la Jockey Club Roman. Inca de la primele contacte pe care le-am avut cu membrii Jockey Club Roman, fie la Hipodromul Ploiesti, fie la vreo competitie ecvestra sau fie la sediul Clubului, am fost impresionat de politetea de care au dat dovada. Bunul simt si politetea sunt trairi la care si eu tin foarte mult. De asemenea, cred cu tarie ca doar prin educatie ne putem insanatosi si putem evolua. Repet, am intalnit si va confirm ca la Jockey Club Roman se pastreaza cu sfintenie politetea, bunul simt si bunele maniere. Multi ar fi tentati sa spuna ca sunt pe cale de disparitie, dar nu este asa, pentru ca Jockey Club Roman are o istorie si o identitate, si este mai mult decat un Club! Da, Jockey Club Roman este mai mult decat un simplu club, tocmai de aceea nu poate adera orice persoana, iar cel care doreste sa devina membru trebuie sa dovedeasca ca merita sa fie acceptat.

Conform statutului, cel care doreste sa devina membru trebuie sa aiba doi nasi care sa-l prezinte membrilor Clubului si sa le prezinte motivele pentru care solicitantul merita sa fie acceptat. Orice membru nou poate fi acceptat doar la Adunarea Generala, unde, procedura era si este si astazi, dupa modelul englezesc, urmatoarea: sase voturi “pentru” sunt anulate de un vot “contra”.

O alta regula care s-a pastrat de la infiintare este ca nicio femeie nu poate sa devina membra a Jockey Club Roman. Membrii fondatori ai Jockey Club Roman au aplicat regulile de baza ale Jockey Clubului din Anglia si au luat ce era mai bun si folositor si de la Jockey Clubul din Franta, prin urmare, inca din 1875 in Jockey Club Roman a fost “crème de la crème”.

Generalul Gheorghe Manu
Alexandru Marghiloman (“parintele hipismului romanesc”)

Membrii Fondatori ai Jockey Club Roman

Din lista membrilor fondatori rezulta ca acest club a fost intemeiat de reprezentanti ai aristocratiei moldovenesti si muntenesti, fruntasi ai vietii politice, intelectuali si personalitati marcante ale vremii, dar si cu sprijinul domnitorului Carol I, care avea sa fie inca de la inceput Presedintele de Onoare.

Cei 95 de membri fondatori ai Jockey Club Român, la momentul 1875 sunt prezentati pe o placa de marmura la intrarea in sediul Jockey-Club Roman:

membri fondatori
Placa de marmura cu fondatorii Jockey-Club Român, 8 ianuarie 1875

In foarte scurt timp, acestor membri fondatori li s-au alaturat si altii, astfel ca in momentul redactarii Statutului Jockey Club s-a impus o delimitare riguroasa a acestora impartita in: membri fondatori, membri de onoare, membri permanenti, membri temporari si membri titulari.
Dintre cei care i-au urmat, îi amintim cu deosebita consideratie pe urmatorii membri permanenti: Alexandru Marghiloman, Alexandru Bals, Grigore Cantacuzino, Constantin Argetoianu, Barbu Catargi, Gheorghe Gr. Cantacuzino (Nababul), Petre Carp, N. Filipescu, Manole Filitti, Ion Ghica, N. Chrissoveloni, Dimitrie Sturdza, Barbu Stirbey, George Ulise Negropontes, Gheorghe Manu, I.C. Bratianu, Lascar Catargiu, Ion Camarasescu, Constantin Cesianu, Alex. Cretzianu, George Enescu, Gheorghe Florescu, Alexandru Paleologu, Nicolae Polizu-Micsunesti, Serban Papacostea, Ion Ioanid si altii!

Regele Carol I si implicarea sa in hipismul romanesc

Dupa cum am mentionat mai devreme, primul presedinte al Jockey Club Roman a fost domnitorul Carol I, care, dupa ce a devenit Rege in 1881, a avut o influenta si mai mare asupra evolutiei curselor de galop de la Hipodromul Baneasa.

Regele Carol I la Hipodromul Baneasa

Carol I a avut mereu o relatie apropiata si sanatoasa cu membrii marcanti ai Jockey Club, dar in special cu vicepresedintii, drept dovada colaborarea excelenta dintre toti cei implicati in construirea vechii si noii tribune a Hipodromului Baneasa si a dezvoltarii alergarilor de cai.

Chiar din toamna-iarna perioadei 1874-1875, in perioada infiintarii Clubului, Carol I a fost unul dintre cei care au sustinut infiintarea acestui club elitist. Infiintarea Jockey Club Roman a insemnat o schimbare radicala pentru alergarile de cai din Bucuresti si chiar din Romania.
Dupa reusitele din 1875 privind organizarea primului Derby Roman, a primului Premiu Jockey Club si a initierii proiectului construirii unui hipodrom, in mai 1876 vine o noua reusita importanta privind organizarea alergarilor de cai. Prin “Monitorul oficial” nr. 14, din 19 mai 1876 se recunoaste primul Comitet al Jockey Club, cel care se va ocupa de organizarea alergarilor de cai.

Deoarece in aceasta perioada au mai aparut proprietari privati de cai Pursange Englez, exista pentru prima data “pedigree-ul” pentru a performa si pentru a imbunatati rasa cailor in Romania prin autoritatea Jockey Clubului Roman. Si putem spune ca “la belle epoque” incepe cu anul 1881, anul incoronarii lui Carol I ca Rege al Romaniei.

Familia Regala a Romaniei

Hipismul incepe sa infloreasca in Romania

Asadar, incepand cu anul 1881, totul incepe sa mearga la galop la Jockey Club Roman si implicit si la Hipodromul Baneasa.
In aceasta perioada, vicepresedintii Jockey Club erau doi eroi, doi “nemuritori”, doi romani, care pe langa dragostea de cai si pasiunea pentru curse, au cultivat barbatia, curajul si dragostea de patrie, atat in randurile Clubului, dar si in afara lui. De Generalul Gheorghe Manu si Generalul Ioan Emanoil Florescu trebuie sa ne aducem aminte an de an si sa-i onoram neincetat.

In mandatul lor comun ca vicepresedintii ai Jockey Club, aveau sa inceapa alergarile de poveste de la Hipodromul Baneasa. Dupa victoria din Derby-ul din 1881 a tanarului Alexandru Marghiloman, colonelul Constantin Blaremberg va avea mai mare grija la vanzari si va castiga 7 Derby-uri consecutive, un record care va fi batut mai tarziu doar de Alexandru Marghiloman, acesta dovedind ca nu degeaba era considerat cel mai mare crescator de cai Pursange si cel mai mare castigator de la Hipodromul Baneasa din acea vreme.

Tot in 1881, Jockey Club organizeaza si primul “Premiul M.S. Regele” (fostul Premiu al Domnitorului si viitorul Premiu Regal), onorandu-l astfel pe noul Rege al României. Acest premiu special avea sa se alerge pe data de 4 octombrie 1881 si va fi castigat de Alexandru Marghiloman cu celebrul sau pur-sange Albatros, de unde si denumirea celebrei sale herghelii de la marginea Buzaului.

Premiul Regal va deveni al 3-lea ca importanta, dupa Derby Roman si Premiul Jockey Club. Va fi un premiu special datorita faptului ca este dedicat Familiei Regale a Romaniei si datorita distantei mari pe care se alerga, 3000 m, facandu-l un premiu foarte dorit, dar si foarte greu de obtinut. Prin urmare, se contureaza “tripla coroana”: Derby Roman, Premiul Jockey Club si Premiul Regal.

Proprietarii de cai Pursange Englez, alergarile si premiile se inmultesc la Hipodromul Baneasa, iar in 1883 premiile oferite de Jockey Club aveau sa ajunga la 65.000 de franci, suma platita doar pentru caii castigatori si pentru primele de crescatori. Conducerea Jockey Club Roman da dovada de pricepere, iar incepand cu 1886, vazand evolutia alergarilor de la Baneasa, dar si din Franta si Anglia, se ia hotararea ca Derby-ul Roman sa se alerge pe distanta de 2200 m, in loc de 2000 m.

Trebuie sa mentionam ca in tot acest timp scurs de la infiintarea Clubului, bravii membri ai Jockey Club Roman, au importat mai multi cai pursange din Franta si Anglia. Au fost adusi armasari si iepe care au ajuns la anumiti crescatori privati dar si la hergheliile recent infiintate. O prima herghelie infiintata pentru cresterea si imbunatatirea rasei Pursange Englez a fost cea de la Nucet (judetul Dambovita), care a fost mutata apoi la Cislau, in judetul Buzau, devenind Herghelia Cislau.

Noul sediu si activitatea Jockey Club Roman

De la aristocratia occidentala membrii Jockey Club Roman au importat si alte lucruri benefice precum socializarea. De exemplu, inca de la inceputurile Clubului, la sediul de pe Calea Victoriei, nr. 100, se practica scrima si se juca carti, dar se organizau si baluri. Dar, implicit cu evolutia lucrurilor, cresteau si pretentiile, fapt ce-i determina pe membrii Jockey Club Roman sa se mute intr-un sediu mai prietenos in raport cu cerintele cluburilor elitiste ale vremii. Prin urmare, pe la 1890 Jockey Club Roman isi muta sediul in Palatul Anker, pe Calea Victoriei, nr. 90.

Sursa foto: https://www.ziarulmetropolis.ro

 

Sursa foto: http://ouatib.blogspot.com/

 

Sursa foto: http://ouatib.blogspot.com/

 

Sursa foto: http://ouatib.blogspot.com/

Palatul Anker era o constructie noua si era situat la intersectia cu strada Franklin, vis-a-vis de Palatul Regal. In acest nou sediu, viata la Club avea sa se schimbe in bine de la an la an. Din memoriile lui Constantin Argetoianu aflam ca Jockey Clubul organiza si un bal anual ce se numara printre cele mai simandicoase din Bucuresti, cu invitati putini si alesi cu severitate.

In aceasta perioada incepe sa creasca si numarul membrilor. Nu putem trece cu vederea personalitati precum: Alexandru Em. Lahovary (1888), diplomatul Henri Catargi (1890), princepele Barbu Stirbey (1897), princepele Constantin Basarab Brancoveanu (1898), iar in 1899 au devenit membri doi “pursangi” care or sa isi puna serios amprenta in dezvoltarea rasei Pursange Englez si a curselor de galop, marele George Negropontes si generalul Gheorghe Moruzi.

Iar vicepresedintii Jockey Club Roman carora li se datoreaza multe din reusitele Clubului din aceasta perioada erau generalul Gheorghe Manu si Grigore C. Cantacuzino (1885-1902). O reusita a presedintelui de onoare, Carol I, a celor 2 vicepresedinti si a membrilor marcanti a avut loc pe data de 12 mai 1892, data la care Jockey Club Roman era recunoscuta ca persoana juridica prin legea nr. 1899 din 12 mai 1892.

Legea din 1892

Ca si la inceputurile Clubului, istoricii membri ai Jockey Club Roman aveau sa dovedeasca din nou ca Jockey Club Roman este mai mult decat un club! Spre sfarsitul secolului XIX, mai exact in anul 1897, Romania avea sa fie lovita de puterea inegalabila a naturii. In iunie 1897 orasul Galati si imprejurimile au fost foarte grav afectate de inundatii, catastrofa soldandu-se cu pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale. Dand dovada de solidaritate, Jockey Club ofera ajutor sinistratilor, oferindu-le sume de bani rezultate in urma unor evenimente organizate special la Hipodromul Baneasa. Chiar daca sediul si activitatea Jockey Clubului erau in Bucuresti, Clubul se preocupa mult si de restul tarii, atat din punct de vedere uman, dar mai ales din punct de vedere hipic. Alergari de cai si hipodromuri existau deja si au urmat sa fie in orase precum Iasi, Constanta, Braila, mai tarziu si la Craiova, Targoviste, Timisoara, Cluj (Jucul de Jos)…! Dupa Bucuresti, Iasiul se distingea, atat prin vechimea alergarilor (1851), cat si prin calitatea cailor, insa, cu trecerea timpului nu a reusit sa tina pasul cu Hipodromul Baneasa.

Noua era a Derby-ului Roman

La Hipodromul Baneasa alergarile se dezvoltau, crescand valoarea cailor si a curselor an de an. In anul 1896 Jockey Club Roman ia decizia istorica ca Derby-ul Roman sa se alerge pe distanta de 2400 m. Reamintim ca in perioada 1875-1885 s-a alergat pe 2000 m, iar intre anii 1886-1895 s-a alergat pe 2200 m. Prin urmare, primul Derby Roman pe distanta clasica de 2400 m s-a alergat in 1896 la Hipodromul Baneasa si a fost castigat de Paradox a lui Alexandru Marghiloman.

Alexandru Marghiloman devenise un specialist in a castiga Derby-ul Roman. Ba mai mult, urmeaza o perioada in care Derby-ul Roman devine sinonim cu Alexandru Marghiloman, iar “parintele hipismului romanesc” stabileste un record care nu va fi niciodata batut. Alexandru Marghiloman a castigat 10 Derby-uri la rand intre 1899 si 1908.

Chiar daca “Lordul Valah” domina cursele de galop si devenise cel mai mare castigator de pe hipodrom, acest lucru nu-i sperie pe ceilalti, ba din contra, îi ambitioneaza! Iar cel mai ambitios era George Negropontes, care importa cativa cai valorosi din Franta si incepe sa si castige, el fiind cel care in 1909 cu La Catherina a reusit sa-l invinga pe Alexandru Marghiloman in Derby Roman. Pe langa ambitia de a-l invinge pe Alexandru Marghiloman, era si mirajul premiilor pentru castigatori, care erau mai mari de la an la an, iar acest lucru se datora Jockey Club Roman.

Inceputul secolului XX prinde Jockey Club Roman in plin fuleu! Cum acest fuleu trebuia sa se desfasoare in conditii optime si avandu-l din 1903 pe Alexandru Marghiloman in functia de vicepresedinte al Jockey Club Roman, alaturi de generalul Gheorghe Manu, ambii avand aceeasi viziune, se ia marea hotarare a construirii unui nou hipodrom in Bucuresti.

Noul Hipodrom Baneasa

Pe la mijlocul anului 1905 incepe constructia noului hipodrom dupa planurile arhitectului Ion D. Berindey si se va construi pe locul vechiului hipodrom. Arhitectul Ion D. Berindey se inspirase cel mai mult de la hipodromul Longchamp din Paris, drept urmare noul Hipodrom Baneasa avea sa fie cel putin la fel de impresionant precum miticul Longchamp.

Vedere de la hipodrom

 

Noul Hipodrom vs Vechiul Hipodrom

Noul Hipodromul Bucuresti

Acest nou hipodrom avea sa fie mandria Jockey Club Roman si probabil cea mai mare realizare a Clubului, avea sa fie o reusita din toate punctele de vedere. Anvergura “sportului regilor” era atat de mare incat noua cladire a fost inaugurata in luna septembrie 1906, adica in aproximativ 1 an de zile!




Constructia avea sa fie unica, era de o eleganta aparte, regala.

Alexandru Marghiloman si Familia Regala
Alexandru Marghiloman alaturi de Familia Regala a Romaniei la Hipodromul Baneasa

Noua tribuna nu era foarte incapatoare, doar 5000 locuri, insa, la marile alergari si-n special la marele Derby veneau si aproximativ 20.000 de oameni, iar la istorica demonstratie aviatica din octombrie 1909 presa a scris ca au fost prezenti aproximativ 40-45000 de oameni!

Hipodromul Baneasa se întindea pe o suprafata initiala de 52 ha, iar din 1915 pe 62 de hectare, fapt ce permitea sa intre un numar mare de spectatori si foarte important, suprafata mare a permis ca Hipodromul Baneasa sa aiba doua piste de alergari exact ca pe hipodromurile din Anglia si Franta. Jockey Club Roman tinea foarte mult la sanatatea cailor si jocheilor, de aceea pentru ei pistele de alergare erau prioritare si nu tineau cont de bani cand venea vorba de ingrijirea pistei. De exemplu, turful pe pista de DERBY (cea exterioara) era adus special de la Paris, chiar Alexandru Marghiloman s-a ocupat personal de acest lucru. Acei pursangi adevarati ai Jockey Club Roman au inteles ca imbunatatirea rasei cailor se poate face doar pe pista hipodromului in alergari oficiale cu public. Iar pentru ca ei se ocupau de tot ce inseamna “oficial” si faceau totul corect, era public, din ce in ce mai multa lume venea si chiar se implica, atat in pariuri cat si in participarea propriu-zisa cu cai in curse. Mirajul castigurilor inca din anul deschiderii era mare, Jockey Club Roman a oferit in 1906 un fond de premiere in valoare de 380.866 de franci, iar din cei 23 de proprietari de la Hipodromul Baneasa , îi amintim pe primii trei din punct de vedere al banilor castigati:

1- Alexandru Marghiloman cu 120.783
2- George Negropontes cu 100.050
3- Locotenent Gheorghe Moruzi cu 60.476

publicul si pariurile
Adrenalina pariurilor la alergarile de cai.
Fotografie de Willy Pragher, 1941. Tribunele arhipline ale Hipodromului Baneasa
Publicul in tribunele Hipodromului
Sursa: „Ilustrațiunea română”. Publicul in tribunele Hipodromului Baneasa

Caragiale si pariurile pe hipodrom

Pe deoparte era mirajul premiilor oferite de Jockey Club pentru crescatori si proprietari, insa era si mirajul unui castig cu doar doi lei, adica pariurile. Acestea sunt parte fundamentala in acest fenomen, iar de pariuri erau atrasi oameni din toate clasele sociale. Dintre cei multi care s-au bucurat sa parieze si sa castige la “micul Longchamp din micul Paris”, a fost, printre altii si Ioan Luca Caragiale. Da, Nenea Iancu era un turfist al Banesei, molipsit de prietenul Alexandru Marghiloman. Cu Nenea Iancu in tribuna Hipodromului Baneasa o parte a spectacolului era asigurata. Chiar o sa va redam o intamplare frumoasa petrecuta cu cei doi prieteni in timpul Premiului Jockey Club din anul 1910.

In acel mare premiu al Jockey Club, favoriti erau Alexandru Marghiloman cu Vifor (castigatorului Derby-ului din acel an), George Negropontes cu La Catherina (castigatoarea Derby-ului din 1909) si Girelle (Castigatoarea Premiului Dianei), iapa batranului Alex Zarnescu care inca era membru in Comitetul Jockey Club. Ca si jochei, Alexandru Marghiloman avea un englez, Negropontes avea un austriac si Zarnescu avea un francez. Desi pare greu de crezut, Caragiale era bine informat in ale turfului, ca deja venea de mai bine de 10 ani la curse, si o alege pe Girelle, chiar daca marii favoriti erau Vifor si La Catherina.

Chiar inainte de inceperea cursei Alexandru Marghiloman i se adreseaza prietenului Caragiale:

“Iancule, priveste potoul sa-l vezi pe Vifor al meu primul!”

Iar Nenea Iancu, uitandu-se pe sub ochelari, i-a raspuns, bineinteles, in versuri:

“O fi el atragator de-l privesti invingator,
Dar o sa vezi pe Girelle cand s-o ‘scutura’ de el!”

Cursa a fost stransa, dar lupta finala s-a dat doar in doi, intre Vifor si Girelle, cea din urma, datorita unei cravase si a unei scuturari la timpul potrivit a jocheului francez, avea sa castige cam cu un bot distanta fata de Vifor. Iar marele Caragiale bucuros de pariul castigat si zarindu-l pe Alexandru Marghiloman, îi rosteste repede un catren ca la teatru:

“Te-ai si vazut invingator
Avand englezul sus pe Vifor,
Dar in zbor de porumbel
A castigat frantuzul cu Girelle!”

Hipodromul Baneasa – templul curselor de cai

Cam asa era atmosfera, era un spectacol continu la “templul alergarilor de cai”,  asa cum îi placea marelui Negropontes sa-i spuna Hipodromului Baneasa .




Sursa foto: www.artmark.ro. Stefan Luchian “La Curse”

Hipodromul Baneasa devine in foarte scurt una dintre atractiile Bucurestiului, atat pentru romani, cat si pentru cei care ne vizitau “micul Paris”. Dar ca sa va faceti o impresie despre ce-a insemnat Hipodromul Baneasa , puteti citi articolul Hipodromul Baneasa si cu siguranta veti fi placut impresionati.

Constructia unui nou hipodrom a fost o alegere inteleapta a Jockey Club Roman, deoarece a favorizat imbunatatirea rasei cailor si a rezultatelor, si implicit dezvoltarea alergarilor, dar nu in ultimul rand a influentat cresterea veniturilor si a premiilor acordate.

Veniturile Clubului proveneau din cotizatiile membrilor, din biletele de intrare pe hipodrom, din cota de 20% din pariuri, din concesiile bookmakerilor si a restaurantului tinut de renumita Casa Capsa, venituri din care se plateau premiile si se intretinea hipodromul.

Timpul trece galopand, intre timp, in 1918 Romania a (re)devenit mare, iar in 1919 activitatea hipica se reia. Trebuie mentionat ca din cauza Primului Razboi Mondial, in anii 1917 si 1918 a fost “pace pe campul de alergari”, nu s-au organizat alergari de cai, dar am avut parte de Marea Unire si de implicarea unor membrii Jockey Club Roman la realizarea marelui vis, ceea ce-a meritat orice efort si sacrificiu. Perioada premergatoare Marii Uniri si perioada anului istoric 1918 dovedesc, din nou, ca Jockey Club Roman avea membri de-o importanta si valoare inegalabila, precum: presedintele de onoare Jockey Club Roman, Regele Ferdinand, Ion I.C. Bratianu, Alexandru Marghiloman, Gheorghe Moruzi si celelalte personalitati mentionate pe site-ul Jockey Club Roman.

Totul se reia normal din 1919, atat activitatea Jockey Club, cat si alergarile de la Hipodromul Baneasa. In aceasta perioada, duelul cel mare la Hipodromul Baneasa se dadea tot intre Alexandru Marghiloman si George Negropontes, ei fiind marii castigatori de la Hipodromul Baneasa.

Hipodromul Baneasa, vedere aeriana
Hipodromul Baneasa, vedere aeriana

Vicepresedintele Jockey Club Roman, Alexandru Marghiloman, sustinut si de alti membri ai Clubului, se implica si in dezvoltarea urbei. Pe langa infiintarea Baneasa Country Club (1922), actualul Club Diplomatic, unde se juca polo calare si golf (noi oare chiar am evoluat?!), se implica si in amenajarea actualului Parc Mihai I (Herastrau) si doar din banii lor amenajeaza celebra Aleea Calaretilor, rezultand o zona mult mai atractiva in proximitatea Hipodromului Baneasa.

Cum lucrurile se indreptau spre trendul ascendent de dinaintea Primul Razboi Mondial si dezvoltarea alergarilor continua, in 1923 mai apare un hipodrom in Bucuresti, Hipodromul Floreasca, care totusi nu a avut viata lunga deoarece a fost demolat in 1937. De mentionat ca pe campul de la Floreasca, unde s-a construit noul hipodrom, se organizau alergari de cai inca din perioada 1880. Acest nou hipodrom, aflat sub conducerea SNIC, a fost construit datorita eforturilor lui George Negropontes si era situat intre Calea Floreasca si strada Barbu Vacarescu, in spatele Parcului Sportiv Dinamo. Hipodromul Floreasca era specializat in trap, dar aveau loc si alergari de galop pe nisip. Nisipul de la Hipodromul Floreasca a fost un adevarat test pentru campionii de la Hipodromul Baneasa, putini reusind sa castige alergari importante pe ambele suprafete. Odata cu deschiderea Hipodromului Floreasca, trapul avea sa inceapa sa se dezvolte si mai mult, organizandu-se chiar si primul Derby de Trap, care se desfasura la Hipodromul Baneasa-Trap.

Familia Regala la cursele de cai

Dar tot galopul ramanea favoritul publicului, la Derby Roman si la marile alergari Hipodromul Baneasa devenea neincapator, venind oameni din toate clasele sociale. Binenteles, Familia Regala venea destul de des, iar Regina Maria era nelipsita de la alergarile triplei coroane: Derby Roman, Premiul Jockey Club si Premiul Regal.

Familia regala 15 mai 1906 Derby
Familia Regala 15 mai 1906 Derby
Familia Regala la curse
Familia Regala la curse

 

Influenta Familiei Regale a Romaniei a fost intr-o continua crestere, Majestatile Sale implicandu-se din ce in ce mai mult si acest lucru se vedea, Hipodromul Baneasa avand privilegiul de a primi invitati de la celebre Case Regale din afara Romaniei, dar si diplomati de marca!

Curtea regala Spaniola la hipodrom
Curtea Regala Spaniola la hipodrom

Curtea regala Spaniola

Curtea Regala Spaniola

Familia Regala a Greciei
Familia Regala a Greciei

Cursa continua pe pista de Derby

Era o perioada in care Jockey Club Roman, Hipodromul Baneasa, Bucurestiul si Romania prosperau. Dar viata trebuie sa-si urmeze cursa normala si sa-si ia tributul! Ajungem in anul 1925, an in care Alexandru Marghiloman, cel mai longeviv vicepresedinte Jockey Club Roman (1903-1925) reuseste cu un ultim fuleu sa realizeze alaturi de ceilalti membri marcanti pista de Derby de la Hipodromul Baneasa. Aceasta pista va avea incepand cu 1925 lungimea de la potou la potou de 2400 m si latimea de 30 m. Era pista principala, cea din exterior, pe care se alerga in special Derby-ul Roman, de aceea si denumirea de Pista de Derby. O asemenea pista a fost o noua realizare a Jockey Club Roman in frunte cu “parintele hipismului romanesc”.

Chiar la inceputul anului 1925, Jockey Club Roman a sarbatorit cum se cuvine implinirea unei jumatati de secol de existenta prin faurirea unei monede aniversare de nepretuit.

Hipodromul Baneasa - ce am avut
Moneda aniversara – 50 de ani de Jockey Club
Moneda aniversara – 50 de ani de Jockey Club

De asemenea, in scurt timp dupa faurirea primei monede, a aparut o alta moneda deosebita in cinstea lui Alexandru Marghiloman.

Moneda omagiala Alexandru Marghiloman

Inainte sa-si incheie cursa vietii, pe 10 mai 1925, Alexandru Marghiloman a apucat sa vada noua pista de Derby, dar si ultimul sau diamant, ca asa l-a numit pe Ghiaur, “ultimul meu diamant”! Si asa a fost, deoarece Ghiaur a fost ultimul mare castigator pentru Herghelia Albatros (Grajdul Marghiloman), castigand in 1928 Derby-ul Roman pe noua pista de Derby si toate celelalte curse importante, atat pe turful de la Baneasa, cat si pe nisipul de la Floreasca.

Ghiaur
Campionul Ghiaur 1928

Prin urmare, Alexandru Marghiloman a castigat 25 de Derby-uri in timpul vietii, plus unul dupa decesul sau prin Ghiaur in 1928. In total, a castigat de 26 de ori Derby-ul Roman, de 10 ori la rand (1899-1908) si ni l-a dat pe Zori de Zi, probabil cel mai bun cal de curse pe care Romania l-a avut vreodata si probabil primul “pursange roman” si, cu siguranta creatorul primei linii de pursange roman 100% (un fel de Darley sau Godolphin al nostru).

Zori de Zi
Zori de Zi – Derby Român – 1913

O noua etapa in hipismul romanesc

Dupa trecerea la cele vesnice a lui Alexandru Marghiloman,  incepe o noua etapa in activitatea hipica de la Jockey Club Roman si de la Hipodromul Baneasa.

Incepand cu perioada 1925-1926 vicepresedintii care aveau sa duca mai departe onoranta si dificila misiune de a conduce Jockey Club Roman, erau Barbu Catargi si Constantin Argetoianu, cei care aveau sa conduca impreuna pana la tragicul sfarsit din 1946-1947!

Una dintre primele realizari din primul mandat, este cumpararea unui teren pentru a se putea construi un sediu doar al Clubului, o dorinta mai veche a Jockey Club Roman. Acest teren era situat in apropiere de sediul Clubului din Palatul Anker. Achizitionarea terenului s-a facut in perioada 1927-1928, imediat incepand si constructia noii cladiri, arhitect fiind ales George Matei Cantacuzino.

Aceasta cladire avea sa fie si inca mai este un reper arhitectural din centrul “micului Paris”, o cladire care se identifica cu Jockey Club Roman din toate punctele de vedere. Noul si ultimul sediu al Jockey Club Roman a fost inaugurat cel mai probabil in 1930!

Inaugurarea noului sediu Jockey Club
Sursa foto: jockeyclub.ro

Acest nou sediu avea sa fie pe gusturile chiar si celor mai pretentiosi membri si vizitatori. De la domnul Manole Filitti (Dilema, mai 1994), aflam ca noul Club de langa Ateneul Roman, era amenajat cu foarte mult bun gust, fara ostentatie, asigurand o atmosfera intima membrilor sai. Acesta ne mai dezvaluie ca:

“De mare atractie era sala de lectura, cu incapatoare fotolii din piele, ideal luminata. Reviste si ziare din toate domeniile in limbile de mare circulatie, erau raspandite pe mese si rafturi. Sa tot stai sa citesti! Si o liniste, cea mai desavarsita liniste, il invaluia pe cel cufundat in lectura.
Urma o camera eleganta de protocol, pentru intrevederi, hai sa zicem, de taina. Apoi, doua sali in care se jucau bridge si table, cu chibitii de rigoare, si unde, pe canapele si fotolii, se purtau variate conversatii. Nimanui nu i-ar fi dat prin cap sa ridice tonul. Repet, politetea, buna cuviinta, bunele maniere erau de rigoare.
Te aflai in oras, aveai o fereastra intre doua treburi, te puteai abate pe la club. Totdeauna erai bine primit, servit, gasind asa o clipa de relaxare fiind citind, fie schimband cateva vorbe cu un prieten. Daca ragazul era ceva mai mare si aveai partener, te puteai darui catorva asalturi de floreta in frumoasa sala de arme a clubului. Urma un dus reconfortant, dupa care iti puteai relua, cu spor, activitatea.
Mai erau acolo doua sufragerii si, – a propos de bun gust -, napajul, vesela, paharele, tacamurile, – totul era o incantare pentru ochi, iar serviciul, Doamne, serviciul era impecabil, asigurat de un personal perfect stilat, silentios si totusi prietenos.”

Incaperile Clubului aveau o atractie speciala, un farmec aparte, deoarece erau impodobite cu diferite portrete ale membrilor marcanti si cu gravuri de cai celebri. Tablourile, mobilierul armonios, creau o ambianta ospitaliera care il facea, de pilda, pe pictorul Theodor Pallady, sa petreaca multe ore la Jockey Club, unde obisnuia sa si deseneze.

Cei care trec in prezent pragul legendarului Club, pot simti si intelege spusele regretatului Manole Filitti. Dar sa revenim la activitatea propiu-zisa a Jockey Clubului, organizarea curselor de galop de la Hipodromul Baneasa, care erau tot atatea prilejuri de intalnire a high-life-ului bucurestean.

Prin urmare, Jockey Club Roman era implicat de la firul turfului de pe pista de Derby, unde se intreceau cei mai buni cai Pursange Englez din Romania, pana in saloanele moderne ale noului sediu din strada Episcopiei nr. 9, acolo unde organiza anual unul dintre cele mai exclusiviste baluri din Bucuresti si Romania. Si, datorita relatiilor foarte bune cu Familia Regala a Romaniei si a pozitiilor unor membri in structura de conducere a Bucurestiului si tarii, Jockey Club Roman devenise o institutie foarte puternica si foarte respectata.

Regele Ferdinand
Regele Ferdinand la Hipodrom Baneasa – arhiva personala

 

Carol II

 

Sursa foto: AgerPres
Sursa foto: Formula AS

Drept dovada, pe 1 iulie 1930 apare “Legea pentru autorizarea alergarilor de cai si a pariurilor”. Legea care recunostea si din punct de vedere tehnic Jockey Club Roman ca instanta conducatoare a alergarilor de cai din Romania, a fost publicata in Monitorul Oficial, nr 144, din 2 iulie 1930. Tot in 1930, aflam de la dl Manole Filitti ca Jockey Club Roman si-a atins numarul maxim, ajungand la 333 de membri.

Urmeaza o perioada infloritoare pentru Jockey Club Roman si pentru Hipodromul Baneasa. Drept dovada a faptului ca evolutia fenomenului hipic a fost constant in crestere va prezentam cateva date de referinta pentru perioada 1919-1933:
•567 reuniuni hipice (in medie 38 de zile de alergari pe ani)
•4.053 de curse de galop (in medie 270 de curse pe an)
•4.227 de cai in antrenament (in medie 281 de cai pe an)
•176.000.000 de lei a fost valoarea premiilor oferite (in medie 12.000.000 pe an)

Afluenta la hipodrom

Noi cai Pursange Englez la Hipodromul Baneasa

Daca la Jockey Club numarul membrilor trecuse bine de 300, la Hipodromul Baneasa numarul cailor se indrepta spre 1000, ajung in perioada anilor ‘40 chiar la 1.000 de cai Pursange Englez si aproximativ 45 de proprietari. Dintre acestia se distingeau Negropontes, generalul Moruzi si Schwartz.

Curse la hipodrom

Totusi, in aceasta perioada, cel mai rasunator import il face Familia Regala a Romaniei in 1938, cand il aduce in Romania pe Firdaussi, cel care a avut o cariera impresionanta in Anglia si cel care va da in Romania patru castigatori de Derby la rand. Odata cu acest import din Anglia al Familiei Regale, Jockey Club Roman importa din acelasi loc 12 manji pe care îi vinde la licitatie.

Firdaussi - un cal de legenda
Firdaussi – Pursangele Regal al Romaniei
Import Firdaussi
Sursa foto: gallica.bnf.fr

Totul galopa, atat la Jockey Club Roman, cat si la Hipodromul Baneasa. Iar incepand cu 1937 cand Hipodromul Floreasca a fost desfiintat, toata miscarea hipica va fi absorbita din nou de Hipodromul Baneasa.

O intamplare mai putin cunoscuta a avut loc in vara anului 1939, atunci cand asupra Bucurestiului s-au revarsat ploi torentiale cu grindina si tribuna Hipodromului Baneasa a avut de suferit. Dar bineinteles ca Jockey Club Roman a rezolvat imediat aceasta problema, Hipodromul Baneasa aratand ca nou, drept dovada videoclipul de mai jos care dateaza din toamna lui 1939.

Putem afirma ca perioada anilor 40’ a fost probabil cea mai prospera pentru Jockey Club Roman si Hipodromul Baneasa. Afirmatia noastra este sustinuta de numarul cailor Pursange Englez, de numarul de curse, de numarul proprietarilor, de premiile acordate de Jockey Club, de valoarea jocheilor si antrenorilor.

Generalul Gheorghe Moruzi

Generalul Gheorghe Moruzi a fost un foarte mare iubitor de cai, implicandu-se in tot ce insemna calul de rasa si competitii sportive. Trebuie mentionat ca bravul general Moruzi a fost cel care a luat initiativa infiintarii Federatiei Ecvestre Romane pe data de 12 decembrie 1930. Dar marea lui dragoste au fost alergarile de cai de pe turful Hipodromului Baneasa. Dragostea infinita pentru caii Pursange Englez si pentru Hipodromul Baneasa, avea sa-l faca pe generalul Gheorghe Moruzi sa ceara prin testament ca sa fie incinerat iar cenusa sa-i fie imprastiata pe pista chiar in dreptul potoului.

Generalul Moruzi
Generalul Moruzi si calul Toiag (castigatorul Derby-ului din 1934 si primul cal care castiga un ‘dead-heat’ la ‘photo finish – decizie’).

Aceasta dorinta i-a fost indeplinita de vicepreședintele Jockey Club, Barbu Catargi. S-a intamplat in preajma anului 1940, intr-o perioada in care cursele de cai devenisera un mod de viata pentru foarte multa lume, capatand o importanta sociala la care probabil nici marele Alexandru Marghiloman nu s-ar fi asteptat.

Vremuri dificile in al II-lea Razboi Mondial

Cum de altfel, cine s-ar fi asteptat si cine era pregatit cu adevarat pentru ce avea sa urmeze? Istoria avea sa mearga mai departe ….. , iar al II-lea Razboi Mondial, dupa “un mers si un usor trap de incalzire, incepe sa galopeze”!

Bineinteles ca efectele negative ale celui de-al 2-lea Razboi Mondial s-au resimtit si asupra curselor de galop. Cu toate ca razboiul era in desfasurare si era tot mai greu sa organizezi reuniuni la Hipodromul Baneasa, cei din Jockey Club Roman sustinuti si de Familia Regala fac eforturi foarte mari pentru a continua organizarea alergarilor de cai.

Sursa: Realitatea Ilustrata – Ostean campion Derby Roman
Sursa: Realitatea Ilustrata, Derby Roman
Curse la hipodrom
Sursa foto: Anticariat I.C. Bratianu

In aceasta perioada foarte grea, Jockey Club a inchiriat terenuri si a construit grajduri cu boxe (in 1943 erau 147 de boxe) pe care le subinchria la preturi modice, a continuat importul de manji (yearlingi) oferindu-i la licitatii si suportand o parte din cheltuieli si chiar ofera furaje gratuit sau la preturi foarte mici. De asemenea, a construit locuinte sociale pentru angajati, punandu-le la dispozitie la niste preturi foarte mici ca sa-si permita si cei cu probleme financiare foarte mari. Si, foarte important, a infiintat o casa proprie de ajutor pentru antrenori, jochei si baietii de grajd (ingrijitorii).

Eforturile depuse de Jockey Club au fost sprijinite si de Familia Regala a Romaniei. De mentionat ca incepand cu 1942, Herghelia Regala de la Peris a oferit gratuit pentru crescatorii particulari monte cu trei dintre cei mai buni armasari pe care îi detinea (Firdaussi, Boer Bibi si Arkania). Rezultatele au aparut imediat, iar in 1945, Motan (din Firdaussi) castiga Derby Roman pentru un proprietar privat, pentru domnul Emil Ottulescu.

La Jockey Club Roman si Hipodromul Baneasa lucrurile se miscau, se faceau eforturi mari pentru ca activitatea hipica sa nu se opreasca in timpul razboiului si chiar s-a indeplinit acest obiectiv.

Perioade din ce in ce mai tulburi

Dar, dupa 23 august 1944, Razboiul Mondial incepe sa-si ia tributul, si anume: au fost rechizitionati “legal” cai de rasa pentru a fi folositi la transport si tractiune. In felul acesta au avut de suferit toate hergheliile din tara, mai putin Herghelia Regala de la Peris, prin urmare, patrimoniul cabalin, in special rasa Pursange Englez avand de suferit. Iar cum la greu se vede cu adevarat valoarea si implicarea fiecaruia, Jockey Club Roman a preluat asupra sa intreaga aprovizionare cu furaje, in special pentru cei care au fost afectati cel mai mult.

Dar, numai pana in anul 1947, ca incepand din 1947 – 1948, bravii membri ai Jockey Club Roman nu prea au mai putut face mare lucru, deoarece noul regim avea sa inceapa distrugerea Jockey Club Roman, a “sportului regilor” si a Hipodromului Baneasa. Ciuma venita din vecini avea sa inceapa cu membrii Jockey Club Roman, apoi cu sediul Clubului pe care il ocupa abuziv si confisca tot ce au gasit.

In decembrie 1946 bilantul economic al Jockey Club Roman in economia tarii era impresionant, era de peste 2.300 de miliarde de lei, cladirea sediului din strada Episcopiei nr. 9 era evaluata la aproximativ 3 milioane de lei, iar averea Jockey Club Roman in momentul nationalizarii se ridica la aproximativ 2 miliarde de lei.

Membrii Jockey Club au avut de suferit, unii au parasit tara, iar altii au suferit in inchisori, unii chiar pierzandu-si viata, precum: Constantin Argetoianu, Alexandru Bals, Gheorghe Bratianu și multi altii!

Ultima strigare din tribuna hipodromului

Dupa ce s-au debarasat de tot ce inseamna Jockey Club Roman, inclusiv de nume, acesta disparand oficial in 1949, s-au orientat catre Hipodromul Baneasa, iar in 1949 are loc prima amputare, mai exact, au ciuntit pista de Derby pentru a se construi “ceva”. Prin urmare, apare in perioada 1951-1952 o constructie denumita “Casa Scanteii”, in cinstea noilor cotropitori sovietici.

Casa Scanteii si Hipodromul
Sursa: Facebook – Bucurestiul in Imagini. Casa Scanteii si ultima vedere din tribunele Hipodromului Baneasa

Ultimul Derby Roman desfasurat pe pista originala de Derby (2.400m) s-a alergat in 1949 si a fost castigat de POEZIA. Ironic, nu? Poate ca numai cuvantul “POEZIA” le-a provocat ceva ce nu puteau duce, poate amintirile neplacute din timpul scolii, poate …, nu stim! Insa stim ca nu erau prea prieteni cu istoria, cultura si educatia poporului roman si, mai stim ca in acel an nefericit 1949 au amputat Pista de Derby.

Dar acesta era doar inceputul dezastrului deoarece in 1960 incepe demolarea minunatului hipodrom de langa Baneasa. In 1960 s-a mai alergat pana la inceputul toamnei si apoi a inceput demolarea. Din perioada august-septembrie nu s-a mai alergat …..

Aristide Cucu – campionul curselor de cai pe hipodrom. Sursa foto: Jockey Club

Doar amintiri… odinioara … candva

Din perioada august-septembrie 1960 nu s-a mai alergat niciodata la Bucuresti, iar cursele de trap s-au mutat la Ploiesti, dar galopul avea sa dispara. Practic, motorul dezvoltarii rasei cailor si motorul dezvoltarii fenomenului hipic in Romania avea sa fie tras pe linia moarta dupa mai bine de 100 de ani de la primele alergari de cai.

In acel an 1960, odata cu disparitia Hipodromului Baneasa, Bucurestiul avea sa-si piarda o parte a istoriei, o parte a identitatii si avea sa se indeparteze si mai mult de marile capitale europene. Da, dragi cititori, un hipodrom este parte importanta a fiecarei capitale civilizate din toate punctele de vedere: istoric, cultural, socializare, relaxare, de imbunatatire a rasei cailor, economic …

Casa Scanteii
Gal – 1958

In anul 2020 se vor implini 60 de ani de cand Bucurestiul nu mai are un hipodrom si de cand capitala Romaniei nu mai are privilegiul de a se bucura de “sportul regilor”. Trist, nu? Dar si mai trist este faptul ca suntem putini care ne implicam, foarte putini!

Din aceste momente de tristete ne revenim tot datorita bravilor inaintasi, datorita acelor “pursangi” care au facut posibila victoria Romaniei la Mitingul International de la Budapesta din 1951. In acel an s-a organizat primul miting pentru Europa Centrala si de Est, participand cei mai buni cai de curse din zonele mentionate. La acest miting istoric, Romania avea sa (re)cucereasca Budapesta, castigand 7 curse dintr-un total de 12 si a ocupat locul 1 pe natiuni, invingand tari precum Ungaria, Germania si Polonia. La acest miting istoric s-au remarcat in mod deosebit, printre altii, calul pursange Epigon (Herghelia Cislau), jocheul Vasile Hutuleag si antrenorul Ion Gheorghe, toti formati la Hipodromul Baneasa.

Faptul ca Romania devenise in 1951 cea buna tara la cursele de galop din Europa Centrala si de Est, este dovada ca se facuse totul ca la carte la Hipodromul Baneasa si la Jockey Club Roman. Victoria istorica a Romaniei de la Budapesta din 1951 a fost dedicata, tacit, nici macar soptit, celor de la Jockey Club Roman si Hipodromului Baneasa, oamenilor care au suferit in perioada ‘47-‘48 si care inca mai sufereau in inchisori sau prin strainatate.

Desi intreg fenomenul incepuse sa sufere inca din timpul celui de-al 2-lea Razboi Mondial si i se rasucise cutitul in rana in perioada ‘47-‘48, “sportul regilor” din tara noastra mai dovedeste inca o data ce-a insemnat Hipodromul Baneasa si Jockey Club Roman odinioara…, si Romania devine in 1952 la Varsovia din nou cea mai buna tara la galop din Europa Central-Estica cu cai pursange romani, nascuti si crescuti in Romania.

Dupa acest nou an glorios pentru cursele de galop, declinul inceput inainte de 1950 avea sa fie si mai mare, chiar daca rezultatele cailor nostri erau foarte bune. Caii incep sa aibe si mai mult de suferit din cauza regimului comunist, privatii “dispar” si implicit intreg fenomenul hipic are de suferit. Incepe incet si sigur colectivizarea si sunt ucisi peste 500.000 de cai din toate rasele, iar in 1960 se pune bomboana pe coliva, se distruge Hipodromul Baneasa si tot ce era legat de “sportul regilor”.

O absenta dureroasa si un nou inceput

Anii trec si nimic bun nu se mai intampla pentru cursele de galop. Asta pana in 1991, cand, un mic grup de romani greu incercati de ororiile comunismului, insufletiti de Manole Filitti, iau initiativa reluarii activitatii Jockey Club Roman. Atentie, nu reinfiintarii, ci reluarii activitatii, pentru ca Jockey Club Roman “nu a fost desfiintat niciodata”, doar a fost ocupat abuziv, deposedat tot abuziv de toate lucrurile si bunurile si, i-a fost oprita activitatea fortat de catre regimul comunist. Spiritul a rezistat.

Acesti oameni remarcabili care au luat initiativa reluarii activitatii legendarului Club și pe care îi putem considera ‘refondatori’, inca aveau sangele vechi si curat, dar aveau si frica celor intamplate in timpul comunismului, tocmai de aceea primele intalniri au fost cat se poate de discrete. Si cum nu se putea altfel, un membru care si-a cultivat curajul si barbatia inca din timpul vechiului Club, avea sa preia “darlogii” si sa reinsufleteasca noul Jockey Club Roman, iar acel brav membru a fost Manole Filitti.

Manole Filitti

Manole Filitti

Dintre bravii membri ai perioadei de inceput ii amintim pe Manole Filitti, Constantin Balaceanu-Stolnici, Alexandru Paleologu, principele Matei Basarab Brancoveanu, Radu Beldiman, Sandu Pherikyde, Serban Ghica, Mihai Sturdza, Jean Chrissoveloni, Mihai Alexis Catargi, Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Dimitrie Sturdza, Constantin Lahovary, Costache Negri, Gheorghe Mavrocordat, George Antoine Lecca, Florin Codre, Adrian Constantin Dragnea, Ilie Georgescu, Ion Florescu, Constantin Ottescu, Ion Filitti si nu in ultimul rand, pe M.S. Regele Mihai, Presedintele de Onoare al Jockey Club Roman.

lista membri post revolutie
Cei 58 de refondatori Jockey Club Roman

Trebuie mentionat ca unii dintre cei enumerati mai sus au facut parte si din vechiul Jockey Club Roman, cel dinainte de ‘47. Dupa reluarea activitatii putem remarca inca de la inceput ca cei mai in varsta, si nu numai, au continuat sa respecte istoria Clubului, atat din punct de vedere al statutului, cat si din punct de vedere al vestimentatiei, politetei si bunelor maniere. De asemenea, au impus o atmosfera colegiala, eleganta si agreabila, care se pastreaza si in zilele noastre. De la domnul Jean Chrissoveloni, dar si de la alti membri mai vechi, am aflat ca “nasul” dansului, domnul Beldiman, era cel care tinea foarte mult la o anumita eticheta si oferea cravate celor care veneau fara acest simbol al elegantei la diferitele evenimente organizate la sediul Clubului. Aceasta traditie a purtatului cravatei, ocazional si al papionului, se pastreaza in continuare, indiferent de generatie si eveniment.

Datorita calitatii membrilor vechi care au renascut activitatea Clubului, Jockey Club Roman a (re)pornit frumos si sanatos in istorica cursa inceputa in 1875. In perioada de inceput a reluarii activitatii, s-au facut eforturi mari pentru recuperarea sediului ocupat abuziv si s-a reusit, fiind un pas important in reluarea activitatii Clubului in conditii normale. Trebuie sa mentionam ca pana la recuperarea sediului, intalnirile aveau loc in casa lui Manole Filitti, nu departe de strada Episcopiei.

 

Sediul Jockey Club
Sediul Jockey Club Roman – Strada Episcopiei
Sediul Jockey Club Roman – Strada Episcopiei
Sediul Jockey Club Roman – Strada Episcopiei
Interior Jockey Club
Sediul Jockey Club Roman – Strada Episcopiei
Sediul Jockey Club Roman – Strada Episcopiei

Dupa ce se recapata statutul juridic in 1994 și oficial se reia activitatea, Jockey Club Roman isi asuma din nou ratiunea pentru care a fost infiintat si incepe sa se implice in fenomenul hipic (cursele de galop).

Cal-Jocheu

Cursele post-revolutie

In anul 1996 se reiau timid cursele de galop la Hipodromul Mangalia. Jockey Club s-a implicat in organizarea logistica a spatiului, a finantat refacerea padocului, a boxelor si “starting gate-ului”. Dar curse mai reusite s-au organizat in perioada 1999-2001, aceste 3 sezoane fiind cele mai reusite. Perioada anilor 2000 a fost si inca este cea mai reusita perioada pentru Jockey-Club Roman modern. Pe langa premiile semi-clasice si clasice, precum Premiul Jockey Club, s-a mai oferit de catre Jockey Club Roman si Premiul Memorialul Manole Filitti, pe distanta de 2000 m si dedicat cailor Pur-Sange Englez. Pe 27 august 2000 s-a alergat pentru prima data dupa 1960 si in Premiul Derby-ului cailor de 3 ani, dar pe distanta de 2000 m. In aceasta perioada vicepresedintii Jockey Club erau C. Balaceanu-Stolnici si Alexandru Paleologu, iar presedinte de onoare era Majestatea Sa Regele Mihai.

Sursa: Jockey – Club Roman. Alergarile de Galop Mangalia 2000
Alergarile de la Mangalia 200
Sursa: Jockey – Club Roman. Alergarile de Galop Mangalia 2000
Sursa: Jockey – Club Roman.  Alergarea Derby-ului – Mangalia 2000

Dintre cei care au facut posibile cursele de galop de la Mangalia îi amintim pe domnii Ilie Georgescu, Bogdan Popescu, Florian Micu, Alexandru V. Tomescu, Ion Florescu (stranepotul inegalabilului si nemuritorului general Ioan Emanoil Florescu ), Alexandru Vasilescu, Gheorghe Fodoreanu, Miron Murea, Constantin Ottescu, Adrian C. Dragnea, Dumitru Hering, Ioan Carje, Sorin Vasilescu …

Sursa: Jockey Club – cursele de la Hipodromul Mangalia

 

Sursa: Jockey Club – tribuna in timpul curselor de la Hipodromul Mangalia

 

Sursa Jockey Club. Alergarile de cai de la Hipodromul Mangalia

De mentionat si de apreciat este folosirea pentru prima data a “starting gate-ului”. Lucrurile incepeau sa se lege si chiar sa se dezvolte, drept dovada ca se organizase peste 50 de reuniuni, cu aprox 350 de curse. Erau aprox 100 de cai partanti in fiecare an, antrenori de valoare si un numar important de jochei.

Sursa: Jockey Club – cursele de la Hipodromul Mangalia. Utilizarea in premiera a “start gate-ului”
Cursele de la Mangalia
Sursa: Jockey – Club Roman. Cursele de la Mangalia
Sursa: Jockey-Club Roman – cursele de la Hipodromul Mangalia
Sursa: Jockey Club – cursele de la Hipodromul Mangalia
Sursa: Jockey – Club Roman. Clasament Jochei

Ultimul premiu Jockey Club s-a organizat in august 2000 si a fost castigat de armasarul BOB, probabil ultimul “pursange roman” cu rezultate remarcabile si cu alergari si in afara tarii. BOB a apartinut familiei doctorului Ilie Georgescu, mai exact fiului, Bogdan Georgescu.

calul BOB
Sursa foto: arhiva familiei Ilie Georgescu

Tot in anul 2000, la implinirea a 125 de ani de existenta, Jockey Club Roman avea sa lanseze o moneda aniversara, care speram ca o sa ramana la Club pentru inca cel putin 125 de ani.

Sursa: Jockey – Club Roman.
Sursa: Jockey – Club Roman.

Vremuri dificile si in perioada democratiei

Eforturile Jockey Club Roman dau roade si in 2001, dar vine anul 2002 si nimic nu o sa mai fie la fel! Incepand cu anul 2002 lucrurile incep sa se schimbe dar nu in directia dorita de iubitorii de curse, parca ar fi fost un ‘deja vu’, parca tot un fel de “ciuma isi facea aparitia”!!!

Jockey Club Roman incearca sa miste cumva lucrurile in afara pistei de curse si organizeaza in primavara lui 2005 o sesiune internationala interesanta denumita “Calul Pur-Sange Englez in Romania si Irlanda. Crestere, organizare de curse. Perspective”. Acest eveniment a beneficiat de aportul unor experti precum Tony Warkins, manager general al Equidat Ireland si Micheal O’Hagan, manager general al Irish Thoroughbred Marketing.

P.S.: Am avea mare nevoie de o asemenea sesiune de dezbateri si chiar va rog sa luati in calcul un asemenea eveniment organizat de Jockey Club Roman la sediul Jockey Club – “Calul Pur-Sange Englez in Romania. Crestere, organizare de curse si perspective.”

In acelasi an, 2005, cu sprijinul Jockey Club Roman au avut dezbateri pentru aprobarea Legii Calului in Romania, urmand a se infiinta Autoritatea Hipica Nationala, in subordinea Ministerului Agriculturii. Jockey Club avea un membru desemnat prin lege in Comitetul Director al Autoritatii, prin persoana domnului doctor Ilie Georgescu. Prin lege, acest organism era insarcinat cu intocmirea Stud Book-ului pentru toate rasele de cai, inclusiv pentru rasa Pursange (Pur-Sange) Englez. De mentionat ca in perioada imediata reluarii activitatii Clubului si a reinceperii curselor de galop din ‘96, domnul doctor Ilie Georgescu a fost cel care s-a ocupat de Stud Book-ul rasei Pur-Sange Englez.

Stud Book
Stud Book Romania – dr. Ilie Georgescu (membru Jockey Club Român)

Dar, se pare ca dupa 2005 situatia se inrautateste, ba mai mult, in 2010 Autoritatea Hipica Nationala a fost desfiintata.

In anul urmator, in 2011, in ciuda situatiei nu foarte favorabile, dar drept recunoastere a trecutului sau, Jockey Club Roman devine membru observator in cadrul Federatiei Internationale a Autoritatilor Organizatoare de Curse de Galop (IFHA), unde a fost invitata in mai multe randuri la reuniunile anuale de la Paris, inca din anul 1992 si inclusiv in 2019, cand Jockey Club Roman a fost reprezentat de vicepresedintele Tudor Rosca, un tanar pursange in care se pun multe sperante!

Tudor Rosca
Sursa: Jockey Club Roman.

Dar, din nefericire, suntem departe de Paris din toate punctele de vedere! In primul rand, Bucurestiul nu mai are un hipodrom din 1960. De pe site-ul Jockey Club Roman.ro aflam ca Jockey Club a organizat aproximativ 40 de initiative de dialog cu autoritatile romane pentru reconstruirea unui hipodrom in Bucuresti. Nu stim exact cum au decurs aceste initiative si dialoguri, dar stim sigur ca in 2019 si cel mai probabil si in 2020, dupa aproximativ 30 de ani de la reinfiintarea Clubului si dupa 60 de ani de la distrugerea Hipodromului Baneasa, nu avem hipodrom in Bucuresti. Si da, suntem singura capitala europeana fara hipodrom.

Speranța nu moare! Spiritul trăiește!

In speranta implicarii autoritatilor (primaria Bucurestiului, Guvernul Romaniei) si in special a Jockey Club Roman, va rugam sa va ganditi foarte serios la anul 2025 si haideti sa dovedim si noi ca meritam cumva sa ducem mai departe mostenirea lasata de bravii nostri inaintasi si, sa ne bucuram impreuna de “sportul regilor” in capitala Romaniei. Un hipodrom inseamna mai mult decat alergarile de cai, un hipodrom in Bucuresti ar insemna recastigarea unei identitati pierdute si repararea istoriei, inseamna un stil de viata, inseamna imbunatatirea rasei cailor Pursange Englez si Pursange Arab si, nu in ultimul rand, inseamna dezvoltarea economiei (locuri de munca si bani la bugetul autoritatilor locale si la bugetul de stat).

Sursa foto: Jockey Club Roman. In anul 2015, la implinirea a 140 de ani de existenta, Jockey Club Roman a facut o placa comemorativa foarte inspirata

In anul 2025 se vor implini 150 de ani de la infiintarea Jockey Club Roman, 100 de ani de la disparitia “parintelui hipismului romanesc” (Alexandru Marghiloman) si 65 de ani de la distrugerea Hipodromului Baneasa, prin urmare, pentru trecut, prezent si viitor: “Hipodromul Bucuresti – 2025”
Hipodromul Bucuresti

De asemenea, traim cu speranta si dorinta arzatoare ca poate incepand din vara lui 2020 se vor organiza din nou curse de galop la Hipodromul Mangalia. Cai sunt, hipodromul este, mai este nevoie de IMPLICARE.

Dar, suntem aproape in anul 2020 si au trecut aproximativ 20 de ani de la acele curse organizate de catre Jockey Club Roman la Hipodromul Mangalia, iar multi membrii Jockey Club participanti la acele curse sunt la o varsta inaintata si nu mai pot depune acelasi efort! In schimb, pot impartasi din experienta dansilor si pot incuraja tinerii pursangi sa se implice. Este impetuos necesara aceasta colaborare dintre experienta celor mai in varsta si entuziasmul (puterea de munca a) celor tineri, doar impreuna putem gasi echilibrul si calea reusitei!

Jockey Club Roman incearca sa gaseasca “echilibrul” de o buna perioada de timp, dar se pare ca inca nu a reusit. De ce spunem ca inca nu a reusit? Deoarece pe partea de curse de galop este un dezechilibru, un minus.

Din alte puncte de vedere lucrurile sunt asezate, si anume: s-a readus acasa Stud Book-ul pentru rasa Pur-Sange Englez (mai 2019), pe partea culturala lucrurile merg bine si se organizeaza in continuare evenimente culturale, seratele au loc in continuare si poate pe viitor si un bal anual, socializarea isi are in continuare rolul ei vechi prin jocul de carti, snooker si alte activitati si, poate pe viitor, din nou scrima!

Clubul isi pastreaza traditiile si bine face, dar trebuie sa gaseasca solutiile necesare pentru a echilibra “dezechilibrul curselor de galop”, pentru ca alergarile de cai (cursele de galop) reprezinta inca din 1875 ratiunea existentei Clubului si misiunea acestuia.

Misiunea Jockey-Club

In acelasi timp, trebuie sa fim realisti si sa intelegem ca traim alte vremuri fata de cele de pe vremea vechiului Jockey Club Roman. Acum, cu noua clasa politica de dupa ‘90, este mult mai greu pentru Jockey Club Roman si trebuie sa ajutam fiecare cum putem la reconstructia curselor de galop, iar criticile constructive sunt mult mai de ajutor decat cele distructive! Si, suntem siguri ca daca am fi avut o clasa politica mai sanatoasa, unul din acele demersuri ale Jockey Club Roman pentru reconstructia hipodromului in Bucuresti ar fi reusit pana acum.

Ce pare insa mai accesibil si mai usor de realizat chiar din 2020, este restartul curselor de galop. Exista un hipodrom functional la Ploiesti si chiar s-au organizat curse internationale de catre Federatia Hipica Romana si, mai exista Hipodromul Mangalia, unde cu o minima investitie, in special la pista, se poate redeschide oficial chiar din vara anul viitor.

Cu totii stim ca Jockey Club Roman nu trece prin cea mai buna perioada din punct de vedere al curselor de galop, mai ales dupa 2002. Nu o sa insistam pe statistici si alte detalii, dar trebuie sa reamintim ca ultima cursa la care Jockey Club Roman a fost implicat s-a desfasurat pe 23 septembrie 2018 la Hipodromul Ploiesti, in “Premiul Meteor”.

Hipodromul Ploiesti
Jockey Club Roman la Hipodromul Ploiesti -Premiul Meteor
Premiul Meteor Hipodrom Ploiesti
Cursa de galop in 2018 la Hipodromul Ploiesti – Premiul Meteor

Este de apreciat ca s-au implicat si in alte activitati unde calul este actorul principal, in sporturi ecvestre (obstacole, anduranta) si in sustinerea competitiilor unde sunt cai, DAR, cu tot respectul pentru Jockey Club Roman, prioritatile Clubului au fost si trebuie sa fie: PUR-SANGELE ENGLEZ si CURSELE DE GALOP din ROMANIA.

Cal jocheu Romsilva
Cal-jocheu Romsilva la Hipodromul Ploiesti
Jocheu si cal Pur-Sange Englez pe pista Hipodromului Ploiesti

Dupa cum am spus mai devreme, un prim pas important s-a facut si s-a reusit readucerea  Stud Book-ului (PSE) la Jockey Club in mai 2019, responsabila de registru fiind cineva cu experienta, doamna inginer Petruta Tureac. Felicitari, Jockey Club Roman!

 

Vicepresedintii

  • D. Fortunescu – Aron
  • T. Roșca,
  • C. Avramescu – de onoare

Comitetul Cercului      

  • George Calalb
  • Răsvan Cernat
  • Gheorghe Gussi
  • Filip-Lucian Iorga
  • Florian Micu
  • Răzvan Niculescu-Aron
  • Bogdan Popescu
  • Adrian Andrei Stănescu
  • Valentin Alexandru Tomescu
  • Tudor Verona

Comitetul Alergărilor   

  • Alexandru Boangher
  • Guillaume Fillet
  • Ion Filitti
  • Ilie Georgescu
  • Dan Grigore
  • Doru Gogulancea
  • Șerban Grigore Hasnaș
  • Dumitru Gheorghe Lecca
  • Barbu Constantin Vladimir Slătineanu

Urmeaza implicarea in renasterea curselor de galop si sunt semnale pozitive ca Jockey Club Roman se va implica din ce in ce mai mult.
Trebuie sa intelegem si sa constientizam ca daca un cal Pursange (Pur-Sange) Englez nu alearga in curse oficiale cu public isi pierde valoarea si nu se indeplineste misiunea Jockey Club Roman. Selectia si imbunatatirea rasei Pursange (Pur-Sange) Englez se face prin performanta din alergarile oficiale cu public, ca doar asa acest atlet creat de englezi a devenit regele hipodromului si calul care a imbunatatit toate rasele de cai.

Selectia cailor inceputa acum aproximativ 145 de ani trebuie sa continue, la fel si selectia la Jockey Club Roman!

“Inca din istorie se stie
Ca sa continui o meserie,
La hipodrom sau la birou
Mereu e nevoie de (pur)sange nou.”

La un istoric (re)start!

La 145 de ani de la infiintare, Jockey Club Roman are de dus o cursa foarte grea prin renasterea “sportului regilor” in Romania. Insa nu este singur, Jockey Club Roman are sustinerea multor iubitori de curse de galop, a crescatorilor si a proprietarilor de cai pursange (PSE&PSA), a Hipodromului Ploiesti, precum si a Federatiei Hipice Romane (Viorel Dabija, Guillaume Fillet) si a Galop Romania (Lucian Baroiu) si, poate si sprijinul altor institutii!

Este bine de stiut ca Jockey Club Roman a inceput sa se implice mai mult si, cel mai important lucru este ca aceasta cursa istorica inceputa in 1875 va continua …

Surse de documentare – cu multumiri pentru descoperirea momentelor uitate
Jockey-Club Roman
jockeyclub.ro
Arhivele Nationale
Alexandru Grigorescu – Odinioara la Baneasa, Editura Mediana Edit, 1996
Candva la Baneasa, de Alexandru Grigorescu Editura Vremea, Colectia Planeta Bucuresti, 2008
Alergarile de cai (Iasi 1899)
Realitatea Ilustrata
BCU Cluj
https://thebeaumonde.com
https://en.wikipedia.org/
https://www.sport-horse-breeder.com/
https://www.antiquemapsandprints.com/
https://www.artsbma.org/
www.delcampe.net
https://www.investec.com/
http://ouatib.blogspot.com/
Formula AS
AgerPres
Ziarul Epoca
Ilustratiunea Romana
Federatia Hipica Romana
Romania Libera
www.ziarulmetropolis.ro
Autor: Martinescu V.M.
Martinescu V.M.
Martinescu V.M.
Portal herghelie.ro

2 Replies to “Jockey Club Român – cursa continuă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *