Jocurile Olimpice din 1980
Pentru sportul călare românesc era o revenire la Olimpiadă după 20 de ani de absențe! Evenimentele ecvestre de la Jocurile Olimpice din 1980 au fost profund afectate de boicotul general condus de Statele Unite, unul dintre puținele sporturi olimpice în care impactul a fost atât de drastic. Aproape toți călăreții de top ai lumii proveneau din țări care au boicotat Moscova sau care au ales să nu participe la concursurile ecvestre din Rusia. Printre aceste națiuni se numără Australia, Germania de Vest, Marea Britanie, Țările de Jos, Suedia, Elveția și, desigur, Statele Unite.
Ca urmare, doar 11 țări au concurat la Moscova în probele de echitație, cu un total de numai 68 de participanți în toate disciplinele. Pentru sportivii din națiunile boicotatoare s-au organizat, în paralel, competiții internaționale alternative.
Complex ecvestru nou pentru un public restrâns
Majoritatea probelor olimpice ecvestre din 1980 s-au desfășurat în Konnosportivny Kompleks Profsoyuzov (Complexul Ecvestru al Sindicatelor), aflat în Parcul Bittsevsky din Moscova. Construit special pentru ediția olimpică, acest complex a fost ulterior cunoscut drept Complexul Ecvestru Bitsa, devenind un reper pentru sportul ecvestru în URSS.
Singura excepție a fost proba de sărituri individuale, care a avut loc pe stadionul central al Jocurilor, Stadionul Lenin – actualul Stadion Lujniki.
Săriturile peste obstacole la Jocurile Olimpice din 1980
În cadrul Olimpiadei de la Moscova din 1980 s-au desfășurat și probe de sărituri peste obstacole, atât la individual, cât și pe echipe. În conformitate cu tendința care se contura deja în programul olimpic, cele două competiții au fost organizate separat, pentru a permite sportivilor să concureze în ambele probe în condiții optime.
Totuși, spre deosebire de edițiile olimpice anterioare, proba pe echipe – Grand Prix des Nations – a fost programată înaintea finalei individuale, o schimbare notabilă în desfășurarea tradițională a concursurilor de sărituri.
Proba pe echipe la sărituri – o competiție restrânsă, dar simbolică
Dată: 29 iulie 1980
Locație: Konnosportivny Kompleks Profsoyuzov, Parcul Bittsevsky, Moscova
Statut: Probă olimpică oficială
Participare: 24 de sportivi, din 6 țări
Format: 2 manșe, fiecare echipă cu 4 călăreți, cele mai bune 3 punctaje din fiecare manșă au fost luate în calcul pentru scorul final.
Sub un cer încărcat de emoții și speranțe, Olimpiada își deschide porțile către proba de obstacole, una dintre cele mai solicitante și spectaculoase discipline din lumea echitației. Parcursul, extrem de dificil, cere concentrare, forță și un parteneriat desăvârșit între cal și călăreț.
Bulgaria deschide concursul prin Hristo Kaciov cu Povod. Rând pe rând, echipele își intră în roluri, iar România pășește cu demnitate în arenă. Dumitru Velea cu FUDUL trece cu doar 3 bare doborâte, încurajând speranțele. Urmează Alexandru Bozan cu PREJMER, iar apoi Ion Popa cu LICURICI are parte de un ghinion teribil: cade și acumulează 53,75 puncte penalizare.
În acea perioadă, căzătura era penalizată, dar sportivul putea să încalece și să continue proba (de câțiva ani buni, regulamentul prevede eliminarea sportivului la căzătură).
Ultima din tură, dar cu o determinare exemplară, Dania Popescu cu SONOR încheie cu doar 20,25 puncte. România ocupă, după prima manșă, locul 4.
Eroism și durere în manșa decisivă
La ora 14:45 începe a doua manșă, una care va decide ierarhia finală. Tensiunea crește: Ion Popa și-a fracturat un braț, iar echipa riscă descalificarea dacă nu termină cel puțin trei sportivi. Începutul este dur: Velea este eliminat, iar Bozan termină cu 31,75 puncte.
Și totuși, în ciuda durerii, Ion Popa decide să concureze. Era singura speranță pentru echipă. Fiecare săritură e o luptă cu suferința. Cu 41,75 puncte, menține echipa în concurs. Dania Popescu încheie și ea cu 32,75 puncte. În final, cu un total de 150,50 puncte, România ocupă locul 5, fiind devansată totuși de Ungaria.
O clasare demnă de respect, ținând cont de dificultatea traseului și de resursele limitate în materie de cai, comparativ cu marile puteri ecvestre.
Rezultate – Sărituri peste obstacole pe echipe – JO Moscova 1980
🥇 Locul 1 – URSS (Total penalizări: 20.25)
Runda 1: 16.00 (1) • Runda 2: 4.25 (1)
| Călăreț | Cal | Penalizări R1 | Penalizări R2 | |
|---|---|---|---|---|
| Vyacheslav Chukanov | Gepatit | 4.00 | 0.00 | |
| Viktor Poganovsky | Topky | 8.00 | 0.25 | |
| Viktor Asmayev | Reis | 4.00 | 7.25 | |
| Nikolay Korolkov | Espadron | 8.00 | 4.00 |
🥈 Locul 2 – Polonia (Total penalizări: 56.00)
Runda 1: 32.00 (2) • Runda 2: 24.00 (3)
| Călăreț | Cal | Penalizări R1 | Penalizări R2 | |
|---|---|---|---|---|
| Jan Kowalczyk | Artemor | 4.00 | 8.00 | |
| Wiesław Hartman | Norton | 12.00 | 12.00 | |
| Marian Kozicki | Bremen | 33.50 | 4.00 | |
| Janusz Bobik | Szampan | 16.00 | 24.00 |
🥉 Locul 3 – Mexic (Total penalizări: 59.75)
Runda 1: 39.25 (3) • Runda 2: 20.50 (2)
| Călăreț | Cal | Penalizări R1 | Penalizări R2 | |
|---|---|---|---|---|
| Joaquín Pérez | Alymony | 8.00 | 4.00 | |
| Alberto Valdés L. | Lady Mirka | 8.00 | 12.75 | |
| Gerardo Tazzer | Caribe | 23.25 | 8.50 | |
| Jesús Gómez | Massacre | 27.25 | 8.00 |
Locul 4 – Ungaria (Total penalizări: 124.00)
Runda 1: 68.00 (5) • Runda 2: 56.00 (4)
| Călăreț | Cal | Penalizări R1 | Penalizări R2 | |
|---|---|---|---|---|
| Barnabás Hevesy | Bohem | 16.00 | 12.00 | |
| Ferenc Krucsó | Vadrozsa | 16.00 | 16.00 | |
| József Varró | Gambrinus | 36.00 | 61.75 | |
| András Balogi | Artemis | 73.75 | 28.00 |
Locul 5 – România (Total penalizări: 150.50)
Runda 1: 44.25 (4) • Runda 2: 106.25 (6)
| Călăreț | Cal | Penalizări R1 | Penalizări R2 | |
|---|---|---|---|---|
| Alexandru Bozan | Prejmer | 12.00 | 31.75 | |
| Dumitru Velea | Fudul | 12.00 | 61.75 | |
| Dania Popescu | Sonor | 20.25 | 32.75 | |
| Ioan Popa | Licurici | 53.75 | 41.75 |
Locul 6 – Bulgaria (Total penalizări: 159.50)
Runda 1: 76.50 (6) • Runda 2: 83.00 (5)
| Călăreț | Cal | Penalizări R1 | Penalizări R2 | |
|---|---|---|---|---|
| Nikola Dimitrov | Vals | 17.75 | 29.00 | |
| Dimitar Genov | Makbet | 30.00 | 26.00 | |
| Boris Pavlov | Montblanc | 28.75 | 32.00 | |
| Hristo Kachev | Povod | 45.00 | 28.00 |
Rezultatele finale
🥇 Aur – Uniunea Sovietică, care a dominat ambele manșe și a câștigat clar
🥈 Argint – Polonia, beneficiind de o echipă solidă și experiență în sporturile ecvestre
🥉 Bronz – Mexic, surpriza competiției
Un fapt remarcabil este că, din cele șase echipe participante, cinci proveneau din Blocul Sovietic. În acest context, a existat o singură femeie în întreaga competiție: românca Dania Popescu, care a concurat curajos alături de colegii săi de echipă. Prezența sa a fost una notabilă, într-o probă dominată de sportivi de sex masculin. De altfel, Dania Popescu este singura amazoană din România participantă la o Olimpiadă. Să sperăm că istoria se va repeta.
Rezultate notabile în dresaj
În cadrul probelor de dresaj, s-au acordat medalii la echipe, cât și individual. Uniunea Sovietică a câștigat aurul pe echipe, profitând de absența marilor rivali occidentali. Surpriza a venit în competiția individuală, unde Sissy Max-Theurer, din Austria, a obținut medalia de aur, demonstrând o prestație impecabilă pe parcursul ambelor zile de concurs.
Au participat în competiția individuală 12 concurenți din 6 țări. Anghelache Donescu a obținut locul 6 în acest clasament, în timp ce Roșca și Velicu au ocupat din păcate ultimele poziții în clasament.
La proba pe echipe obținem un rezultat istoric. Au concurat 4 țări.
Anghel Donescu cu calul DOR (provenit de la Herghelia Jegălia), Dumitru Velicu cu DECEBAL și Petre Roșca cu DERBIST reușeau să cucerească bronzul olimpic la proba de dresaj pe echipe. A fost un rezultat unic pentru România. Anghel Donescu obținuse al treilea punctaj al competiției (în proba pe echipe). Este o nouă medalie olimpică ecvestră, după argintul lui Henri Rang cu DELFIS din 1936.
Premierea olimpică la dresaj – 1980. Secvență video preluată de la net-film.ru
Anghel Donescu declara imediat după competiție:
„Este firesc să ne bucure această medalie pe care am cucerit-o aici — ne spune Anghel Donescu. Este o performanţă deosebită a echitaţiei noastre, ea fiind urmarea faptului că am ştiut şi am putut să valorificăm la maximum posibilităţile cailor pe care-i avem la dispoziţie şi cu care ne-am pregătit, totuşi, o perioadă foarte scurtă. Trebuie să se ştie că un cal, pentru a putea lua startul la o întrecere de nivel olimpic, are nevoie de cel puțin 6—7 ani de antrenament. Or, caii noștri sunt încă abia la început“. Sportul, 1980-08-01 / nr. 9541
Despre sportivii nostri
Anghel Donescu (18 octombrie 1945 – 29 august 2023)
Anghelache Donescu s-a născut pe 18 octombrie 1945 la Brăila. A început să practice sportul ecvestru în tinerețe, demonstrând rapid un talent deosebit. Ofițer și sportiv la Steaua. Pe parcursul carierei, a câștigat nu mai puțin de 30 de titluri naționale și tot atâtea victorii în competiții internaționale, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai consistenți și performanți sportivi ai vremii.
Un moment de referință în cariera sa a fost participarea la Jocurile Olimpice de Vară din 1980, desfășurate la Moscova. Acolo, alături de colegii săi Petre Roșca și Dumitru Velicu, a obținut medalia de bronz în proba pe echipe de dresaj. Aceasta a fost una dintre puținele medalii olimpice obținute de România în acest sport, consfințind poziția sa între cei mai buni călăreți din lume.
La aceeași ediție a Jocurilor Olimpice, Anghelache Donescu a reușit o performanță notabilă și în competiția individuală de dresaj, clasându-se pe locul 6.
La scurt timp după participarea la Olimpiada de la Moscova, Anghelache Donescu (care avea și studii superioare finalizate la IEFS) a fost direcționat împreună cu Ion Popa spre munca în construcții, în urma unei decizii luate de Hering. Din fericire, după revoluție, Donescu a mai activat ca antrenor, arbitru sau șef de pistă la mai multe concursuri naționale.
Performanțe Internaționale
Pe lângă realizările olimpice, Donescu a fost de două ori campion balcanic, obținând titluri încununate la competiții din Zagreb (1978 cu TRIUMF) și Atena (1979 tot cu TRIUMF).
Aceste succese au demonstrat nu doar talentul său excepțional, ci și disciplina și devotamentul pentru acest sport.
De-a lungul carierei, Donescu a participat la numeroase concursuri internaționale, ridicând ștacheta pentru sportul ecvestru românesc și punându-l pe harta competițiilor mondiale.
Recunoașterea Contribuțiilor
Pentru contribuțiile sale remarcabile, Anghelache Donescu a fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Sportului, o recunoaștere rezervată sportivilor care și-au dedicat viața performanței și excelenței. De asemenea, comunitatea ecvestră din România l-a considerat întotdeauna un mentor și un exemplu de urmat pentru noile generații de sportivi.
Donescu a pregătit mulți sportivi care i-au urmat performanța sportivă în dresaj: familia Alexandrescu (Alina, Sorin, Selina, Irina), Laura Cruceanu, Răducanu Bianca etc.
În luna mai 2025 s-a desfășurat Concursul de dresaj „Memorial Col. Anghelache Donescu”, organizat de Maestru al Sportului, Sorin Alexandrescu, sub egida Federației Ecvestre Române. Evenimentul reprezintă o inițiativă deosebită, menită să cinstească memoria unuia dintre cei mai valoroși sportivi ai echitației românești. Cu acest prilej, tinerii sportivi clasați pe primul loc au primit, ca simbol al performanței și tradiției, tricourile de campion ale lui Anghelache Donescu, oferite cu generozitate de familia acestuia.
Dumitru Velicu
Născut în 1930, la Râmnicu Vâlcea. Provenea dintr-o familie de ofițeri. Foarte punctual, politicos și pedant. Dumitru Velicu a intrat în lumea sportului de performanță în 1950, debutând la Sibiu. La scurt timp, a fost transferat la Clubul Sportiv al Armatei din Târgoviște, iar consacrarea sa avea să vină odată cu trecerea la prestigiosul Club „Steaua” din București, unde a activat începând cu 1950 peste 30 de ani.
Ca sportiv, Dumitru Velicu s-a remarcat printr-un palmares impresionant: 11 titluri de campion național la probele de obstacole și concurs complet, și 6 medalii la Jocurile Balcanice (4 de aur și 2 de bronz), în cadrul celor 5 ediții la care a participat. În 1980, a scris istorie alături de colegii săi Petre Roșca și Anghel Donescu, obținând medalia de bronz pe echipe la Jocurile Olimpice de la Moscova. La aceeași ediție olimpică, a ocupat locul XII la dresaj, concurând pe calul „Decebal”. De asemenea, a reprezentat România la Campionatul European din 1967.
După retragerea din activitatea competițională, Dumitru Velicu s-a dedicat antrenoratului, devenind una dintre cele mai importante figuri din echitația românească. Ca antrenor la Clubul „Steaua”, între 1968 și 1987, a reușit să formeze campioni și să adune un palmares impresionant: 74 de titluri naționale și 6 Cupe ale României, în probele de obstacole și dresaj. Velicu avea pe balconul apartamentului său o bară unde făcea zilnic exerciții de elongații pentru a ameliora tasările coloanei sale cauzate de atâția ani de trap așezat.
Sub conducerea sa, echipa națională a participat la 7 ediții ale Jocurilor Balcanice, obținând 11 medalii: 6 de aur, 2 de argint și 3 de bronz. În 1973, a fost prezent alături de echipa națională de juniori la Campionatul European, confirmând astfel rolul său esențial în formarea noilor generații de sportivi.
Printre discipolii săi se numără nume de referință în echitația românească: Dumitru Velea, Anghel Donescu, Iosif Molnar (tata Ioșca), Sorin Soveja, Radu Marcoci, Mihai Curteanu, și mulți alții care s-au afirmat la nivel internațional.
Pentru contribuția sa excepțională la dezvoltarea sportului românesc, Dumitru Velicu a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.
Dumitru Velicu a trecut la cele veșnice în anul 1997.
Petre Roșca (1922- 1981) – Maestru emerit al sportului, călăreț și antrenor
Petre Roșca s-a născut pe 22 octombrie 1922 la Costieni-Ziduri, județul Buzău. Funcționar public. Cunoscut călăreţ de dresaj şi antrenor al echitaţiei ploieştene.
Campion național la dresaj, categoria ușoară, cu MONA LISA în 1959. A fost sportivul cel mai în vârstă la Olimpiada de la Moscova din 1980. A fost legitimat ca antrenor și sportiv în ultima parte a carierei la A.S. Bucovina Rădăuți.
Trece la cele veșnice pe 30 martie 1981, fiind înmormântat în Ploiești.
Petre Rosca – https://www.net-film.ru/
Dania Popescu-Longo
În 1972, când obținea primele titluri de campioană națională, frumoasa amazoană, Dania Popescu, își anunța cu aplomb intrarea în rândul sportivelor echitației românești. În 1973 este prezentă la CE de juniori. De atunci, drumul ei către performanță a fost unul constant, presărat cu provocări, dar parcurs cu siguranță, determinare și eleganță.
Membră a Clubului „Steaua”, Dania a demonstrat de la început reale calități pentru echitație. Sub îndrumarea antrenorilor Dumitru Velicu și Dumitru Hering, a progresat rapid, devenind una dintre cele mai valoroase componente ale echipei naționale. Cu perseverență și pasiune, s-a impus în competițiile interne și internaționale, acumulând un palmares impresionant.
De-a lungul carierei, Dania Popescu a cucerit 11 titluri de campioană națională, a fost campioană balcanică la Zagreb (1978) și Atena (1979), în proba pe echipe alături de colegele Mariana Moisei și Ioana David. La acestea se adaugă 15 locuri întâi la concursuri internaționale desfășurate la Sofia, Kiskunhalas, Novi Sad, Tripoli, Praga, Lipica și altele. Iar ceea ce conferă un plus de valoare acestor rezultate este faptul că, în multe dintre aceste competiții, Dania s-a confruntat și cu sportivi de top din rândul bărbaților.
Cea mai importantă realizare a sa rămâne, fără îndoială, participarea la Jocurile Olimpice de la Moscova, unde a contribuit la clasarea echipei României pe un onorant loc 5, marcând astfel revenirea echitației românești în familia olimpică după două decenii de absență. Dania Popescu a fost prima femeie călăreț din România prezentă la o ediție a Jocurilor Olimpice și, la Moscova, singura amazoană înscrisă în proba de obstacole.
Publicul a fost cucerit nu doar de performanțele ei, ci și de stilul său: grație, curaj, stăpânire de sine și o relație impecabilă cu SONOR. Fiecare apariție a sa a fost o demonstrație de eleganță și temeritate, în fața unor obstacole a căror dificultate nu i-a clătinat niciodată încrederea.
La palmaresul său se adaugă și un titlu balcanic obținut la Ankara, în proba pe echipe, titlul de campioană balcanică la individual (1981) şi la echipe (1983) şi medalia de argint în 1981.
Dumitru Velea
„Gogu” pentru cei apropiați. Născut în 1944, la București, Dumitru Velea a devenit una dintre figurile emblematice ale echitației românești, specializat în probele de obstacole. A fost legitimat la Clubul „Steaua” între anii 1963 și 1987, perioadă în care a dominat competițiile naționale și internaționale.
În palmaresul său strălucesc 18 titluri de campion național la seniori și 8 Cupe ale României, rezultate care reflectă nu doar constanța, ci și excelența în pregătire și competiție. Reprezentant de bază al României în 13 ediții ale Jocurilor Balcanice, Velea a cucerit 15 medalii: 11 de aur și 4 de bronz, contribuind decisiv la succesele echipei naționale.
Un moment de referință din cariera sa rămâne participarea la Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980, unde, alături de colegii Alexandru Bozan, Ion Popa și Dania Popescu, a ocupat locul V în proba pe echipe, într-o competiție extrem de disputată.
Dumitru Velea s-a remarcat și prin multiple victorii în concursuri internaționale, confirmând valoarea și reputația sa pe plan european. Pentru performanțele sale, i-a fost acordat titlul de Maestru al Sportului, o recunoaștere binemeritată a contribuției sale la echitația românească.
Fiul său, Valentin Velea, a dus mai departe tradiția ecvestră a familei și își continuă în Olanda activitatea de sportiv de performanță, dar și de antrenor.
Ion Popa
Născut pe 10 mai 1949 în București, Ion Popa a fost unul dintre cei mai constanți și versatili sportivi ai echitației românești din anii ’70-’80. Crescut și format în cadrul clubului Steaua București, Popa a fost nu doar un ofițer exemplar, ci și un competitor de temut în numeroase categorii ale probelor de obstacole și ulterior de dresaj. Pentru cei apropiați era „Neluțu” — un om modest, dar cu o voință de fier și o tehnică impecabilă în șa. Și cu o voce de invidiat!
Performanțe notabile în competițiile ecvestre
Cariera sportivă a lui Ion Popa a cunoscut o ascensiune solidă, caracterizată prin adaptabilitate la diferite categorii de greutate și o colaborare cu mai mulți cai de top din circuitul românesc:
• 1975 – Categoria semiușoară, calul FUDUL
• 1976 – Categoria ușoară, calul DRUMEȚ
• 1978 – Categoria mijlocie, calul DESPOT
• 1979 – Categoria mijlocie, calul FICUS
• 1979 – Categoria semigrea, tot cu FICUS
• 1980 – Categoria grea, calul LICURICI
Anul 1979 i-a adus lui Popa un titlu important la nivel internațional: locul I la concursul de la Tripoli, călărind calul FICUS — un parteneriat care a devenit emblematic în acea perioadă.
Balcaniada din 1977 – Un moment de glorie colectivă
În anul 1977, România a obținut o performanță remarcabilă la Campionatul Balcanic. Echipa formată din:
• Ion Popa cu PIERSIC
• Alexandru Bozan cu CĂLIN
• Oscar Recer cu BEGONIA
• Constantin Vlad cu PREJMER
…a dovedit că România are nu doar talente individuale, ci și o echipă solidă, capabilă să concureze cu succes la nivel regional.
Ca un fapt divers, cu mult efort în acele vremuri, Ion Popa și-a cumpărat o motoretă Mobra pe care o îngrija cu foarte multă pasiune. Însă motoreta mult îndrăgită a atras și atenția altora și a fost furată din fața blocului său de trei ori și găsită doar de două ori. Vorba aceea: când pierzi ceva drag, nu-l mai înlocuiești. Îl porți cu tine.
Final de carieră și marginalizare
În perioada 1985–1986, Ion Popa a făcut trecerea către probele de dresaj, unde s-a remarcat prin acuratețea execuțiilor și rezultate remarcabile.
Cu toate acestea, destinul său sportiv a fost curmat brusc și nedrept, în 1988. Așa cum menționam și la Anghel Donescu, după participarea României la Olimpiada de la Moscova din 1980, o decizie administrativă luată de Hering a schimbat radical parcursul carierei sale. Atât Ion Popa, cât și Anghelache Donescu au fost îndepărtați din activitatea sportivă și direcționați spre muncă în construcții.
Motivul oficial? „Nu mai făceau față performanței”. Însă realitatea era alta: ambii aveau în jur de 40 de ani, o vârstă la care mulți sportivi de echitație se află la apogeul maturității profesionale. Și nu au fost integrați, așa cum era normal, în structuri de antrenorat sau coordonare, ținând seama de experiența lor vastă. Astfel, Ion Popa nu s-a mai întors niciodată în lumea călăriei — o pierdere tăcută și profund nedreaptă pentru sportul românesc.
Ion Popa rămâne în memoria celor care l-au cunoscut ca un sportiv complet: disciplinat, tenace, pasionat. Povestea sa este însă și un exemplu despre cum sistemul sportiv poate eșua în protejarea și valorificarea propriilor campioni.
Într-o perioadă în care România se lupta pentru recunoaștere internațională prin sport, Ion Popa și-a adus contribuția cu profesionalism și modestie. Merită să fie amintit nu doar pentru victoriile sale, ci și pentru tăcerea sa demnă, în fața unei marginalizări nemeritate.
Campionul nostru are patru copii și tocmai a împlinit 76 de ani, motiv pentru care îi urăm “Mulți ani minunați” alături de cei dragi!
Alexandru Bozan
„Sandu”, pentru cei apropiați, s-a născut în 1945 în Șelimbăr, Sibiu, Alexandru Bozan s-a format și consacrat ca sportiv de performanță în cadrul Clubului Sportiv Municipal din orașul natal.
Stagiul militar l-a desfășurat la Dinamo București în anul 1966, după care a revenit la CSM Sibiu unde a început echitația cu antrenorii col. Andrei Gheorghe și maiorul Purcherea Alexandru. Talentul său înnăscut, dublat de o disciplină riguroasă, l-a impus rapid ca unul dintre cei mai valoroși călăreți români specializați în curse de obstacole și dresaj.
Caii încălecați de Alexandru Bozan au fost: RIVAL, JUGASTRU, CABANA, CERBU, CĂLIN, BAIAZID, RADIANA, MOTROZ.
Alexandru Bozan a cucerit de-a lungul carierei sale nu mai puțin de șase titluri de campion balcanic la individual, tot atâtea împreună cu echipa națională, precum și numeroase titluri de campion național. A reprezentat cu succes România în competiții internaționale de prestigiu din Germania, Iugoslavia, Franța, Italia și multe alte țări.
Cel mai notabil rezultat îl obține la Jocurile Olimpice de la Moscova (1980), unde, alături de Dumitru Velea, Dania Popescu și Ion Popa, obține un remarcabil loc V în proba pe echipe, reafirmând poziția României în elita mondială a echitației.
După încheierea carierei competiționale, Alexandru Bozan și-a dedicat experiența și cunoștințele pregătirii noilor generații de sportivi. A activat ca antrenor al lotului național de călărie, iar în 2001 a fost ales în funcția de antrenor federal, continuând să influențeze pozitiv evoluția acestui sport în România.
Pe lângă performanțele personale remarcabile, Alexandru Bozan a avut un rol esențial în formarea unor sportivi de top ai României. Printre cei care au beneficiat de îndrumarea sa se numără Mircea Neagu, Gruia Deac, Ionel Bucur, Ioan Țincu și fiul său, Răzvan Bozan.
Tuturor le-a transmis nu doar arta echitației și măiestria depășirii obstacolelor, ci și dragostea profundă pentru cai.
Pentru meritele sale, i-a fost conferit titlul de Maestru al Sportului, distincție ce încununează o carieră dedicată performanței și excelenței.
CONSTANTIN VLAD și PREJMER.
La Olimpiada de la Moscova, Alexandru Bozan a concurat în șa pe calul PREJMER — un exemplar de excepție, pregătit cu profesionalism la clubul Dinamo de către Constantin Vlad. Vlad nu a fost doar antrenorul calului, ci și unul dintre marii călăreți ai României, cu o carieră impresionantă și respectată în lumea sportului ecvestru. Prejmer i-a fost dat lui Bozan special pentru participarea la Olimpiadă, o decizie care a reflectat atât nivelul ridicat de pregătire al calului, cât și încrederea în forma sportivă a lui Bozan.
Constantin Vlad rămâne unul dintre cele mai respectate nume din istoria sporturilor ecvestre din România. Născut pe 12 aprilie 1930, în localitatea Cislău din județul Buzău, „Nea Vlad”, cum era cunoscut în breaslă, a adunat de-a lungul anilor peste 40 de medalii la Campionatele Naționale, alături de trei Cupe Balcanice, confirmându-și valoarea și constanța. Palmaresul său este completat de numeroase clasări pe podium – de multe ori pe locul întâi – la competiții internaționale desfășurate în Italia, Franța, Polonia, Bulgaria, Iugoslavia și Ungaria. A activat de-a lungul carierei pentru cluburile Grănicerul Florești și Dinamo.
Personalitatea sa puternică și filosofia aparte despre relația dintre om și cal au rămas vii în memoria celor care l-au cunoscut. Arhivele sportive consemnează o definiție memorabilă a echitației, oferită chiar de Constantin Vlad, într-un stil care-i reflectă profund umanismul și înțelepciunea:
„Este singurul sport în care ai alături o ființă frumoasă, inteligentă, cu care poți clădi o prietenie adevărată. Soarta unui concurs depinde de amândoi, în egală măsură. Te poți apropia de cal doar cu blândețe. Duritatea îl îndepărtează, îl face ostil și îl determină să refuze lucrul. Și aici se aplică proverbul «vorba dulce mult aduce». Dacă nu se creează o legătură autentică între om și cal, nu poți spera la performanță. Un bun călăreț trebuie să fie calm, răbdător, curajos și stăpân pe sine. Să nu uite niciodată că vinovatul pentru o înfrângere nu este întotdeauna calul, ci poate fi chiar călărețul. Și invers – victoria nu aparține niciodată doar unuia dintre ei, ci este rodul unei colaborări profunde.”
Si pentru ca istoria nu trebuie uitată, suntem foarte fericiți că am găsit secvențele filmate ale acelor momente de aur – sursa: https://www.net-film.ru/
Articol realizat de Leonard Nica.
Mulțumim pentru contribuție doamnei Mariana Moisei, domnului Răzvan Bozan și domnului Ion Popa.
Surse:
- Eternul Pegas – Emanuel Fantaneanu ; Editura: Editura Tracus Arte ; Anul aparitiei: 2010
- LANGA CAI, CU CAI, PE CAI
- https://arheologsport.wordpress.com
- history.fei.org
- https://www.net-film.ru/
- Facebook Anghel Donescu
- http://www.cosr.ro/ – sursa foto coperta
- https://www.facebook.com/groups/437384063109993
- https://www.facebook.com/C.S.AcademiaEcvestraMogosoaia
- https://expresssud-est.ro/stiri-sud-est/buzau/constantin-vlad-omul-si-calul/
- https://www.fei.org/history/olympic-games/1980-moscow-urss
- Federația Ecvestră Română
