Preambul

Familia Regală a României a reprezentat un motor al fenomenului hipic din România. Tocmai de aceea, ne-am propus ca în acest articol să surprindem cât mai multe aspecte legate de caii regali și de dragostea monarhilor țării față de cai.

Regele Carol I – primul și cel mai mare monarh al românilor

Cariera militară

Carol I și-a început cariera militară la vârsta de 10 ani, avand o activitate de cinci ani într-un regiment de artilerie. În anul 1862 își schimbă arma, prinţul fiind locotenent în Regimentul 2 Dragoni de Gardă. A dobândit astfel o vastă experiență militară în războiul Prusiei cu Danemarca.

Printul Charles – 1863 – Charles Ier, roi de Roumanie

Intrarea domnitorului în țară

Despre intrarea lui Carol I în România s-au scris multe. Drumul lui Carol din Drobeta-Turnu Severin până în București s-a făcut cât mai discret posibil, printr-o cursă rapidă de doar două zile, într-o trăsură, făcându-se popasuri dese și scurte pentru schimbarea cailor.

Pe 10 mai 1866, prințul Carol a intrat în București. A fost întâmpinat de peste 30.000 de oameni dornici să îl zărească pe noul lor domnitor. La Băneasa i s-au oferit cheile orașului.

Era prima zi a ceea ce avea să fie o domnie de 48 ani,  o perioadă lungă de succese privind dezvoltarea statului român. Tot pe 10 mai, în 1877, Principele Carol proclama independența României, iar pe 10 mai 1881, România era proclamată Regat, iar Principele Carol devine Regele Carol I al României.

Pregătirea pentru războaiele de independență

Imediat după venirea Regelui Carol I are loc o restructurare și o modernizare a armatei și statului. Un rol decisiv l-a avut însuși generalul Ioan Emanoil Florescu, cel care a primit Funcția de Ministru de Război. Atunci a crescut numărul unităților de geniu, s-a dotat artileria, s-a modificat Legea de Organizare a Puterii Armate, s-a înființat herghelia militară de la Nucet. Cavaleria a devenit un element strategic pentru armata română pregătită pentru luptele pentru independența statului.

Urmau luptele eroice pentru independența țării. Domnitorul Carol nu a acceptat ca armata noastră să participe la războiul împotriva otomanilor sub conducerea Rusiei. Astfel a tratat cu fermitate și a condus armata de vest și a coordonat operațiunile de luptă împotriva puternicei armate comandate de Osman Pașa, la Plevna.

Carol I la Plevna

În înălţătoarea atmosferă a zilei de 10 mai el îşi amintea, ca prin vis, de acea zi de groaznic ger din 10 decembrie 1877 când,
încărcat de glorie, după ce i se predase Osman Paşa şi de toţi recunoscuta izbândă a armatei române, vrând să ajungă la Nicopole, calul său, la tot pasul, se zburlea, ridicându-se în două picioare, ferindu-se să calce pe nenumăratele leşuri ce zăceau sub troienele de zăpadă de-a lungul drumului ce d-abia se mai ghicea. De toate aceste suferinţe îndurate şi de greutăţile avute ca comandant şef al armatelor ruse şi române el singur îşi mai amintea acum.

Al. Tzigara-Samurcaş (334, Vol.1, p.180-187)

Carol I la Plevna- defilare în fața aliatului, țarul Rusiei, Alexandru al II-lea

Perioada de pace

În perioadele de liniște, la toate ceremoniile oficiale, caii erau nelipsiți. Defilarea cavaleriei pe străzile capitalei era impresionantă și atrăgea multă lume.

Nu întâmplător, prima peliculă filmată în România a fost realizată de Paul Menu, cu defilarea din 10 mai 1894.

https://www.facebook.com/ViaBucuresti/videos/1084593098220691

De la Gheorghe Crutzescu aflăm un element important dintr-o descriere a vechiului Palat Regal, în 1872. Aici Carol I avea o pânză semnată de Emil Volkers, reprezentându-l pe calul său favorit, Erlkönig (Craiul Ielelor). Mai multe despre Emil Volkers, aici >>>:

Înființarea Jockey Club Român

Carol I a susținut ideea și a fost încă de la început, din 1875,  Președintele de Onoare al Jockey Club Român.

“Domnitorul Carol I, ca președinte, a inaugurat Jockey-Clubul Român în sala mare a Clubului și, după discursul vicepreședintelui Dimitrie Ghica, ridică paharul în cinstea fondatorilor și membrilor Clubului, căruia îi dorește un deplin succes: Am venit cu cea mai mare plăcere în mijlocul dumneavoastră spre a inaugura Clubul, care poate ajunge de un adevărat folos pentru țara noastră, ocupându-se cu îmbunătățirea rasei cailor. Prin realizarea acestui frumos scop, sper că al nostru cal va recâștiga reputația ce a avut în Europa încă la începutul acestui secol. Urmând ca silințele Clubului să fie încoronate de un bun succes, ridic acest pahar în sănătatea fondatorilor și membrilor săi. Să trăiți!”

Fenomenul hipic în România

Mai mult decât atât Carol I a fost mereu susținătorul fenomenului hipic și a sprijinit atât dezvoltarea curselor de galop, dar și construirea Hipodromului Băneasa. Chiar în primul an de alergări a organizat Premiul Domnitorului, unul dintre cele mai râvnite premii de pe hipodrom.

Regele Ferdinand – „Întregitorul de ţară”

Instruit la școala militară din Kassel și obținând gradul de sublocotenent, Principele Ferdinand este încorporat  în Armata României la 14 noiembrie 1886, în cadrul Regimentului 3 Infanterie. Timp de 26 de ani de loialitate față de unchiul său, Carol I, Ferdinand a avut timpul de a se pregăti temeinic pentru faptele sale mărețe, realizate pentru țara care l-a primit cu brațele deschise.

Regele Ferdinand I sau „Întregitorul de ţară”,  primul Rege al României Mari, cel mai mare act din istoria poporului român. În timpul domniei sale a avut loc o puternică dezvoltare și modernizare a statului român.

“Când am luat moştenirea întemeietorului României moderne, am făgăduit înaintea reprezentanţilor naţiunii că voi fi un bun român; cred că m-am ţinut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar strălucită a fost răsplata; şi astăzi pot spune, cu fruntea senină: faţă de Dumnezeu şi faţă de poporul meu, am conştiinţa curată” – din memoriile Regelui Ferdinand.

Regele Ferdinand, Regina Maria, Prințul Nicolae. Intrarea în Piața Palatului Regal din București pe sub Arcul de Triumf improvizat la 1 Decembrie 1918. Muzeul Militar Național, Regele Ferdinand.

Ferdinand a fost și el un promotor al dezvoltării hipismului românesc și al îmbunătățirii raselor de cai din România. În grafica de mai jos se vede uimitoarea harta a hergheliilor și depozitelor de stat din acea vreme.

Regele Ferdinand a fost nelipsit la principalele elemente hipice de pe Hipodromul Băneasa.

Regina Maria – România mi s-a arătat călare!

“Caii jucau un rol neasemănat de mare în viaţa noastră şi nu-mi puteam închipui cum să-i placă cuiva mai bine să se întoarcă acasă în trăsură decât să rămână în şa, chiar dacă îl apucă furtuna pe drum. După legea noastră, nu trebuia niciodată să te dai jos după cal, oricât ar fi fost vremea de rea şi de aspră.”

Rubin

Încă din fragedă copilărie apare interacțiunea cu frumoasele cabaline, primul său cal fiind Rubin, în Malta.

„Viaţa la Malta era încântătoare, dar Malta cu Rubin fu un adevărat rai”.

Numele cailor Reginei Maria

Regina Maria își petrecea mult din timpul său liber practicând echitația. Se simțea liberă și puternică: “călare, mă simt de neînvins”.

Apar în jurnalele sale denumirile cailor preferați:

Grui-Sânger – calul fără egal

Calul său celebru rămâne Grui-Sânger, un cal pe care l-a avut alături timp de 12 ani și cu ajutorul căruia a descoperit împrejurimile Bucureștiului și s-a îndrăgostit de poporul român. Era apelat cu “iubitul meu, Grui-Sânger”. Un cal fără egal.

Virtus, Benjemma, Kiralif, Austral

Însemnări zilnice vol 7: Despre Virtus, Regina Maria spunea in 17 mai 1925, la Cotroceni, astfel:

“O partidă de călărie divină pe Virtus. Virtus a fost într-o formă minunată, iar terenul cum rareori am norocul. Fiind duminică, nu se vâna și am putut călări pe unde am vrut. Pe terenurile de exerciții erau cirezi de vaci și boi care pășteau. Mi-a plăcut totul și m-am simțit tânără, fără griji și necazuri, singură cu Natura, cu Dumnezeu și cu calul meu.”

Ardeal, Ballif, Coconaș

Kiralif și aruncatul din șa

“La ora 15.30 am plecat să călăresc cu Caterina Catargi. Ea trebuia să călărească pe Virtus, dar, în ultimul moment am aflat că Virtus suferă de colici, așa că am schimbat șaua pe Patriot, eu eram pe Kiralif, și am plecat doar noi două, întrucât Denize a rămas fără cal. După două ore minunate de călărie m-am îndrăgostit de Kiralif, care este un cal impecabil. Le-am spus acest lucru ți lui Mignon și Adelei, care erau cu mașina la Șosea, și cu care am avut o mică șuetă. Eu am început foarte calmă ultimul galop, pe ultima parte a șoselei, când afurisitului de Kiralif i-a intrat în cap să se ridice pe două picioare, și într-un moment absolut neașteptat, să mă azvârle realmente peste capul lui. Niciodată în viața mea n-am fost mai uluită, ce Dumnezeu s-a întâmplat cu această creatură, altfel adorabilă și calmă, ca să mă arunce din șa pe mine, care sunt atât de stabilă în șa”.

Regimentul 4 Roșiori

Regele Carol I decide în anul 1896 să o numească pe Principesa Maria în calitate de comandant onorific al Regimentului 4. Maria a purtat cu mândrie uniforma și s-a implicat în manifestările regimentului care ulterior îi va purta numele.

În timpul războiului, Regimentul 4 Roșiori are de suferit, iar Regina Maria scria astfel:

” Veşti groaznice, s-au aruncat o puzderie de bombe asupra regimentului meu, pierderi mari, dar încă nu ştiu cine. N-am să fiu liniştită până nu aflu. Nu-mi pot închipui ceva mai înfiorător decât căderea bombelor din cer asupra unui regiment de cavalerie -când mă gândesc la cai, la teroarea lor, ce scene cumplite, bărbaţii zdrobiţi sub animalele care se zvârcolesc, moarte, mutilare, o încâlceală de dobitoace disperate şi oameni muribunzi, parcă o văd în faţa ochilor şi totuşi nu pot îndura s-o văd, trebuie să fie mult mai oribil decât orice închipuire.”

Regele Carol al II-lea – caii săi albi

Regele Carol al II-lea, după ce călătorit mult prin Europa, revine la tronul României. Restaurarea Regelui Carol al II-lea pe tron a avut loc pe 8 iunie 1930.

Regina Maria l-a încurajat pe fiul sau cel mare să îndrăgească cursele de cai. Observand ce fac si celelalte Case Regale, Regele Carol al II-lea a valorizat locul propice de la Scroviștea și a înființat aici Herghelia Regală de Pursânge Englez. Astfel, Casa Regala a devenit unul dintre crescătorii mari de cai din rasa Pursânge Englez. Mai multe detalii se vor regăsi în subcapitolul Domeniile Regale.

Cu ocazia zilelor de 10 mai aveau loc defilările la care Regele Carol al II-lea participa mereu, fiind în fruntea trupelor, călare pe un cal alb și îmbrăcat în mantia albă cu ordinul Mihai Viteazu.

Pe lângă activitatea de pe hipodrom, Regele Carol al II-lea a fost un susținător al competițiilor hipice militare.

Regele Carol al II-lea la Hipodrom Băneasa

Tot de Regele Carol al II-lea se leagă și importul unui cal de o mare valoare în România, FIRDAUSSI.

Mai multe detalii despre acest minunat cal, aici:

Firdaussi – etalonul regal al rasei Pursange Englez din Romania

Regele Mihai – caii și caii putere

Încă de mic copil, Regele Mihai a avut câteva pasiuni importante: mașinile, motocicletele și caii. Micii ponei au fost primele experiențe de echitație pentru viitorul rege.

Zilnic era însoțit la Șosea de colonelul Pălăngeanu, acolo unde erau așteptați de caii regali. Iapa Voievodului Mihai se numea Ramona, pe care viitorul rege o răsfăța de fiecare dată cu bucățele de zahăr.

O altă informație interesantă este faptul că armăsarul Pursânge Arab, Nedjari, de la Herghelia Mangalia a fost cel mai longeviv PSA din herghelie, murind în 1946 la 34 de ani.

Domeniile Regale

Castelul Peleș

Prezența cailor era permanentă și la minunatul Castel Peleș. Actualul Hotel Bastion (Vila Ceramicii), a fost folosit în vremea regelui Carol I pentru adăpostul cailor, aici funcţionând grajdurile regale din Sinaia. Aceste ansambluri găzduiau caii, dar și caleștile, rândașii sau vizitii regali.

Regele Carol I la Peleș – foto FR. Duschek

Grajdurile Regale

Primele grajduri au fost construite lângă vechiul Palat Regal din București.

De aici plecau cu mare fală trăsurile regale și echipajul regal în uniforma specifică.

Apoi, în anii 1938-1940 s-au construit noile Grajduri Regale, lângă podul Cotroceni. Actualmente este sediul U.N.E.F.S. (fost ANEFS).

Aici au fost anterior Manutanța Armatei și celebra Cazarmă Malmaison

Domeniul Coroanei Segarcea

Prin legea din 10 iunie 1884 Carol I a fost înzestrat cu 12 moşii, din proprietăţile statului, în suprafaţă de 118 286 ha., din care 67 198 ha. pădure, constituindu-se Domeniul Coroanei. Carol I devenea astfel cel mai mare proprietar din România, proprietăţile Coroanei fiind scutite de impozite către stat. Domeniile erau ale statului şi nu puteau fi vândute decât prin lege. Administrarea şi uzufructul lor reveneau Coroanei. Cele 12 moşii erau puse sub conducerea unui „administrator al Domeniului Coroanei”, numit şi plătit de către Coroană.

Cele 12 domenii erau: Rușețu (Brăila), Sadova (Dolj), Segarcea (Dolj), Cocioc (Ilfov), Bicazul (Neamț), Gheorghița (Prahova), Bușsteni -Clăbucetul-Taurului și Muntele Caraiman (Prahova), Domnița (Râmnicu-Sărat), Mălin (Suceava), Borca, Sabașa-Farcașa (Suceava), Dobrovățu (Vaslui). Aceste domenii aveau un important scop de cercetare ș valorificare agricolă, pomicolă, viticolă sau zootehnică. Erau niște ferme reprezentative pentru agricultura modernă și modele de urmat. Centre de difuzare a bunelor practici pentru toți agricultorii din România, într-o perioadă de înflorire economică.

La Segarcea era cea de-a doua mare herghelie din țară, aici fiind aduși cei mai frumoși cai. Aici se găsea și Emil, un cal pe care Regele Mihai îl prefera și care era un cal dansator din naștere. Tot aici s-au refugiat și caii regali din București în perioada bombardamentelor. În perioada comunistă, acești cai de patrimoniu au fost puși la muncile agricole, iar unii au fost vânduți.

Cai la Segarcea – Domeniul Coroanei, instituția model a lui Carol I, după 130 de ani.

În formarea şi consolidarea Trăpaşului românesc, un rol de seamă l-au avut hergheliile din Ruşeţu, Segarcea, Jegălia şi Sighireanu, ce totalizau un efectiv matcă de peste 200 iepe.

Domeniul Cocioc-Periș-Scroviștea

Herghelia Familiei Regale a României a fost o herghelie de cai Pursânge Englez care a funcționat între anii 1932 și 1947, urmând ca din 1948 să fie naționalizată de regimul comunist.

Aici s-a construit un palat regal pe malul lacului Scroviștea, fiind cea mai importantă reședință de lângă București. „Scroviște” înseamnă baltă, iar lacul se numește încă Bălteni”

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo?fbid=10214365834619894&set=a.1075680672424

Întors în țară în anul 1930, noul rege al României, Carol al II-lea, începe din anul 1931 să frecventeze Hipodromul Băneasa. Astfel, suveranul încearcă să ducă mai departe tradiția Casei Regale de a participa la cursele mari, în special la Derby și la Jockey Club, și de a oferi Premiul Regal.

Regele Carol al II-lea l-a desemnat responsabil de herghelie pe colonelul Grigore Capșa, un vechi turfist și un vechi proprietar de cai Pursânge. Acesta din urmă, l-a ales ca antrenor pe Alexander Romanes, unul dintre cei mai buni antrenori care existau în acea perioadă în România. Iar împreună au decis să îl angajase ca jocheu pe tânărul și promițătorul Nicolae Ilinca.

Astfel, cu A. Romanes antrenor, N. Ilinca jocheu și cu caii cumpărați de la Johan Schlesinger, echipa ‘Grajdului Palatului’ era completă și aproape gata pentru a debuta la Hipodromul Băneasa sub culorile Casei Regale a României.

Aici s-a investit suma de 259.740 lei reprezentând valoarea totală a manejului şi a grajdurilor noi. Boxele pentru grajduri s-au comandat la „Casa Haug” la 15 iulie 1939

Un articol amplu despre Herghelia Scroviște-Periș (Grajdul Palatului) și rezultatele sale hipice pot fi descoperite pe Galop.ro.

Herghelia Familiei Regale a României

Funeraliile regale

Pe ultimul drum

Importanța cailor în viața monarhilor noștri s-a observat chiar și în momentele cele mai dramatice.

În acest articol am încercat să surprindem câteva momente importante ale Familiei Regale și mult îndrăgitele cabaline. România era într-o perioadă de modernizare accentuată, fiind un model în domeniul sporturilor hipice la nivel internațional. Din păcate, toate acele eforturi s-au șters cu un burete dur al istoriei ce a urmat.

Surse documentare

• Carol I, Amintirea unei mari domnii – Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din Bucureşti, Bucuresti, 2006
• Charles Ier, roi de Roumanie, par Paul Lindenberg, 1913
• https://peles.ro/
• https://leviathan.ro/
• Al. Tzigara-Samurcaş (334, Vol.1, p.180-187)
• http://ouatib.blogspot.com/
• EMIL VOLKERS (1831–1905), UN PICTOR ÎN SLUJBA LUI CAROL I – Macrina Oproiu
• REGELE CAROL AL II-LEA AL ROMÂNIEI ÎNSEMNĂRI ZILNICE. 1937-1951 – NICOLAE RAUŞ, IOAN SCURTU
• https://www.romaniaregala.ro/
• Domeniul Coroanei, instituția model a lui Carol I, după 130 de ani – Nicolae Șt. Noica, Ștefan Petrescu
• http://www.historia.ro/
• https://galop.ro/herghelia-familiei-regale-a-romaniei/
• http://muzeulnationaljournal.ro/
• Calea Victoriei – Bucureștiul Interbelic- Noi Media Print
• ”Istorii din Bucureștiul neogotic”, de Emanuel Bădescu – Editura Vremea, Colecția ”Planeta București”, București, 2015